Politică

articolul anterior articolul urmator

Rolul istoric al liberalismului

35
3 Mar 2017 11:28:29
Nicolae Manolescu
Sub conducerea Alinei Gorghiu, de PNL s-a ales praful FOTO Inquam Photos / George Călin
Sub conducerea Alinei Gorghiu, de PNL s-a ales praful FOTO Inquam Photos / George Călin

În 1875, ia naştere Partidul Liberal, ulterior, Partidul Naţional Liberal, odată cu închegarea mişcărilor liberale existente deja, din care una formase guvernul după căderea lui Cuza, între 1867 şi 1868.

Prima guvernare liberală după unificare este şi cea mai lungă din istorie, 1876-1888, sub I.C. Brătianu, poreclit Vizirul, ultima este aceea dintre 1933-1937, în totul PNL guvernând aproape 40 de ani din cei 60 scurşi de la înfiinţare până în pragul războiului al doilea. După 1989, PNL s-a mai aflat la putere, dar numai în coaliţie. Reiau aceste date simple, spre a explica mai limpede de ce consider că rolul PNL a fost absolut esenţial în cel puţin două perioade din istoria României moderne şi, mai exact, că în cea de a doua, aceea postcomunistă, ar fi trebuit să fie, fiindcă PNL n-a mai fost şi de data aceasta la înălţimea misiei lui istorice.

Un partid progresist

Prima perioadă este legată de crearea României moderne. Vocaţia PNL coincide cu cerinţele economice şi politice ale acestui debut de capitalism autohton. E vorba de un partid progresist, partizan al economiei de piaţă, al liberului schimb, al democraţiei politice şi al valorilor morale şi culturale ale clasei burgheze în ascensiune. Bazele societăţii româneşti moderne sunt liberale şi datează din timpul lungii domnii a Regelui Carol I. La începutul secolului XX, în România existau mai multe bănci decât astăzi (şi să nu uităm că vorbim de o Românie compusă doar din cele două Principate Unite în 1859) iar leul-aur românesc împărţea cu francul belgian onoarea de a se afla pe primele două locuri în Europa. Practic, în viaţa politică era puţin loc pentru formaţiuni de altă orientare. Conservatorii se apropiau de final, odată cu reformele agrare şi cu dezvoltarea industriei, social-democraţii pactizau cu liberalii chiar în ultimii ani ai secolului XX, convinşi că nu venise timpul lor. Intrarea ţării noastre în primul război mondial de partea Antantei şi Marea Unire din 1918 sunt opera liberalilor, ca şi stabilizarea economiei capitaliste după război, când au guvernat între 1922 şi 1927. E adevărat, pe de altă parte, şi că PNL a mai avut şi vocaţia unor permanente disidenţe şi bisericuţe interne. Mai mulţi Brătieni au revendicat conducerea PNL, uneori în acelaşi timp, ca să nu ne referim şi la diverşi alţi lideri care făceau parte din aceeaşi familie politică, deşi nu şi din aceea a Brătienilor. E ciudat că o formaţiune născută din aluvionarea multor mişcări independente n-a reuşit niciodată să scape de ispita fărămiţării.

Rămasă de capul ei, Alina Gorghiu n-a mai reuşit să ducă o politică coerentă şi ne-am trezit cu liste de candidaturi arbitrare, cu decapitarea unor filiale performante şi cu transformarea bătăliei electorale între partide într-una de orgolii interne.

Fărâmiţare pe care am observat-o şi după 1989. Mai întâi PNL-Aripa Tânără, apoi, grupul de reformă al lui Valeriu Stoica, aripioara Cerveni, în fine, PL'93. În tot acest timp, puţine fuziuni. După trecerea la PD a unui mare grup liberal şi alianţa unui alt grup cu PSD, ceea ce a dus la guvernarea USL, următoarea mişcare internă a fost fuziunea PNL-PDL, sub titulatura celui dintâi, fuziune nici în prezent înfăptuită până la capăt, cel puţin sub raport moral. Campaniile electorale din 2016 ne-au arătat că nu se poate vorbi de un singur partid, ci de tabere cu interese diferite sau chiar opuse. Cât Blaga a fost copreşedinte, fostul PDL a avut câştig de cauză în majoritatea secţiilor electorale, fie pentru municipale, fie pentru parlamentare. Rămasă de capul ei, Alina Gorghiu n-a mai reuşit să ducă o politică coerentă şi ne-am trezit cu liste de candidaturi arbitrare, cu decapitarea unor filiale performante şi cu transformarea bătăliei electorale între partide într-una de orgolii interne. Lideri cunoscuţi ai PNL au dispărut iar tinerii veniţi pe ultimii metri erau necunoscuţi opiniei publice. Prea multe soluţii nu mai aveau cum să existe. Iar rezultatul este acela pe care l-am evocat la începutul articolului.

Nu mai nevoie să spun că, în aceste condiţii, PNL şi-a ratat ţintele tradiţionale. Ceea ce e trist e că epoca postcomunistă reprezenta cea mai clară ţintă pentru un partid cu vocaţia construirii capitalismului economic şi a democraţiei politice cum a fost totdeauna PNL. Nu încape îndoială că PNL nu a găsit mijloacele de a-şi îndeplini misiunea istorică. În fond, după 1989, ca şi în epoca lui Carol I, tocmai construcţia şi, respectiv, reconstrucţia unei economii libere, de tip capitalist, reprezenta scopul principal. Datele problemei nu mai sunt neapărat aceleaşi, azi faţă de ieri, dar esenţialul progresului tot pe umerii PNL cade. Cu mai multă inteligenţă politică, PNL putea capitaliza interesul major al ţării. PSD a făcut eroarea de a încerca să satisfacă nevoile, de altminteri, reale ale oamenilor printr-un populism primar. PNL putea să profite de această eroare, nu însă lăsând impresia că respinge măsurile, ci căutând căi utile de a-şi atrage simpatia populaţiei. Alina Gorghiu et comp nu s-au priceput. Şi PSD a câştigat votul. Nu e însă chestiune de vot pur şi simplu: e vorba de politica socială. PNL era cel mai în măsură să facă în mod corect o politică eficace, fără să cadă în populism, fără să le dea oamenilor impresia că nu le cunoaşte nevoile.

Totul bine şi frumos: dar cu cine să fi făcut PNL politica necesară şi conformă vocaţiei lui originare? Cu cine s-o facă de aici înainte? Cu ce oameni, vreau să zic. Aştept fără mari speranţe congresul anunţat.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

35 Comentarii

unul
3.03.2017, 12:14:09

Pai lucrurile sunt total incomparabile. In perioada antebelica Romania trebuia onorata normal, fiind proaspata acaparata de familia europeana. Azi Romania e ciuma Europei, cauza pentru care Anglia a facut Brexit. Daca liberarii lui Bratianu aveau sarcina sa distruga un popor de crestini ca sa-l puna pe tava Frantei revolutionar anticrestine. Pana zzi distrugerea Romaniei a reusit, deci nu mai prezinta nicio importanta. Eventual ce a mai ramas de taiat padurile, de cumparat restul de teren arabil, si daca se poate de Transformat Tara Secuilor in domeniu de Vacanta pentru Printul Charles si alti grofi de unguri.

-7 (7 voturi)
Sertorius
3.03.2017, 12:38:36

Pertinent articolul dlui Manolescu, cu toate exagerările legate de realizările liberalilor de dinainte de Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă n-au fost atât de patrioți, de generoși și de isteți, pe cât îi descrie dl Manolescu, liberalii de dinainte de război au fost incomparabil mai pricepuți la politică decât urmașii lor actuali. Întrebarea finală are multă greutate. Într-adevăr, cu cine? Eu nu văd nimic la orizont (dacă nu apar din neant figuri noi, pline de forță, și trebuie să ne mulțumim cu ceea ce există azi în PNL, eu aș vota cu dna Adriana Săftoiu la șefia partidului).

+4 (6 voturi)
Stefanescu Marian
3.03.2017, 12:49:18

PNL a pornit bine în '90 cu un mesaj anti-comunist.Preşedinţia lui Câmpeanu a fost din ramura "coabitacului" Tătărăscu,ramura de stânga a liberalismului.Aceasta s-a tradus,prin Tăriceanu şi alţii,la aparteneţa PNL la grupul european de centru-stânga ALDE,bun colaborator al grupului politic al socialiştilor europeni.Ca urmare,PNL a renunţat la mesajul anticomunist şi s-a lipit de politicile FSN,PDSR,PSD glisând mult la stânga.Mesajul strict liberal a fost pervertit cu mesaje din ce în ce mai de stânga care să permită o colaborare parlamentară şi guvernamentală cu PSD(vezi guvernarea Tăriceanu din 2006-2008 şi guvernarea USL din 2012 până în prezent).Printr-o mişcare de geniu,Crin Antonescu a rupt această colaborare şi prin fuziunea cu PD-L a vrut să modifice direcţia politică a noului PNL prin afilierea lui la grupul de dreapta european PPE. Numai că,această schimbare de direcţie,nu a reuşit şi o schimbare a doctrinei politice,respectiv către dreapta europeană.Noul PNL nu a avut mesaj în campania electorală din 2016,a rămas la mesajul populist tip PSD concurându-se în mesaje populiste.Nici măcar anti-pesediste,care l-ar fi identificat oarecum cu un partid de dreapta. Asta consider eu că este viciul de fond al noului PNL:NU ARE O DOCTRINĂ DE DREAPTA,adaptată la societatea românească actuală şi la direcţia dreptei europene.Sunt câteva probleme la care noul PNL trebuie să dea de urgenţă răspuns: -soluţia pentru dezvoltatea politico-socială-economică a României -identitatea României în condiţiile globalismului -poziţia faţă de Moldova -soluţia pentru disputele europene şi atlantice legate de UE şi colaborarea România-UE-SUA -poziţia faţă de Estul european -etc. Da,deocamdată nu se întrevăd liderii care să pună în aplicare aceste deziderate.Totuşi,sunt optimist.PNL a reuşit de multe ori să renască din propria cenuşă.Iar azi,ceea ce se întâmplă în România şi în lume,ar trebui ca soluţiile de dreapta de tip liberal să fie mai necesare ca oricând.

+1 (3 voturi)
Sertorius
3.03.2017, 13:16:40

Am să vă ”sâcâi”, însă n-am ce face. Puteți să ignorați ceea ce scriu, dle Ștefănescu. După părerea mea, e aberant ceea ce pretindeți. PNL are o doctrină de dreapta și a avut mereu o astfel de doctrină din 1990 și până azi. Președintele PNL din 2000, dl Valeriu Stoica, pe atunci profesorul meu de drept civil (un bun profesor!) la Univ. București, ne spunea că este imperios necesară modificarea Constituției ptr ca străinii să poată cumpăra terenuri agricole în România. Eu și alți câțiva studenți am încercat să obiectăm invocând faptul că românii sunt în inferioritate față de străini în ceea ce privește resursele bănești, însă profesorul Stoica a expediat această obiecție pe baza principiului economiei de piață neîngrădite. Această concepție, exprimată atunci de președintele în funcție al PNL, deși contrară practicilor protecționiste din vremea Brătienilor și a ideologiei exprimate de Ștefan Zeletin, reprezintă un punct de vedere caracteristic gândirii de dreapta. Am mai remarcat și alte două neadevăruri pe care le puneți în mesaj: 1. Ideea că Partidul Socialiștilor Europeni ar fi un simpatizant al comunismului, în orice caz o grupare politică care nu acceptă anti-comunismul (!?). 2. Ideea că PSD (și avatarurile sale anterioare) ar fi un partid de stânga. Să avem pardon, PNL-ul, în conivență cu PSD-ul (care nu s-a gândit și nici nu se gândește să modifice măsura asta!), a impus cota unică de impozitare. Cota asta, din perspectivă fiscală, definește o politică DE DREAPTA. Mai departe, PNL, alături și împreună cu PSD-ul, au impus o cotă f. joasă de impozitare ptr marile corporații și ptr marile averi. Cota unitară de 16% din profit/venit este una dintre cele mai joase din Europa, favorizându-i evident pe cei bogați (în Spania, Franța, Belgia sau Germania, bogații sunt impozitați cu 40% sau chiar mai mult). Așadar, România este o țară în care politicile de dreapta au fost dominante în ultimele două decenii. Însă, în mod curios, dvs pretindeți că partidul nostru de dreapta, PNL-ul, tocmai așa ceva nu are - o doctrină de dreapta!...

-2 (4 voturi)
Stefanescu Marian
3.03.2017, 13:28:39

Sertorius:şi nu puteaţi să faceţi o postare distinctă decât "să vă legaţi" de postarea mea?Mai ales că faceţi confuzii impardonabile.Tocmai de aceea evit să intru în polemică cu Dvs.

+2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (35)