Politică

articolul anterior articolul urmator

România. Încercare de diagnostic

100
25 Apr 2016 07:22:34
Andrei Pleşu

„Adică România e bolnavă? Vîndutule! Trădător de neam şi ţară ce eşti! Unealtă a străinilor şi masonilor! Elitist nenorocit!“ – asta e reacţia la care mă aştept din partea unei bune părţi a cititorilor, acei cititori care îmi aşteaptă textele ca pe un purgativ, ca pe o bună ocazie de defulare, ca pe un pretext să mă împacheteze în dejecţii, să-şi facă o „imagine“ băţoasă, dominînd, suveran, forumurile. Ei bine, da! Eu cred că România e bolnavă.

Şi că dacă vrem să o însănătoşim, trebuie să începem prin a pune un diagnostic corect. Pentru mine, patriotismul nu e o chestie de şpriţuri şi vorbe, o lăcrămoasă încîntare de sine, ci un bun dozaj de îngrijorare şi efort. Nu să-ţi faci pijama în culorile tricolorului, nu să te risipeşti în sloganuri de provincial trist, ci să priveşti lucid în jur, să pui degetul pe rană, să identifici la timp microbul letal. Am, în această convingere, aliaţi de mult mai mare anvergură decît mine:

Eminescu: „Dar, domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionalitatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respecă adînc se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale“ (Din manuscrise, Opere, vol.IX, p.459-460).  Caragiale: „Tinere, să-ţi fie patria scumpă şi sfântă ca şi mama ta! S-o iubeşti şi s-o respectezi din adâncul sufletului tău! De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfărâmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, cari, în loc s-o iubească şi s-o respecteze ca pe o mamă cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi o exaltează ca pe o bătrână cochetă, nebună, bună de tocat” („Universul“, 24 septembrie 1899, Notiţe critice). Tot Caragiale: „Elementele de succes (în România, n.m.A.P.): măgulirea tuturor ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul român, muncitorul român, regatul român şcl.,şcl, - în genere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura  patriotică, naţională, română – cu un cuvint, moftul...“ (apud I.L.Caragiale, Despre lume, arta şi neamul românesc, ed. Dan C. Mihăilescu).

Am mai publicat aceste texte, laolaltă cu altele, de acelaşi fel, semnate şi de alţi mari români, de la Dimitrie Cantemir la Ion Ghica, de la Octavian Goga la Emil Cioran. N-ajută! Dar ceea ce se întîmplă în ţară de o bună bucată de vreme merită, totuşi, semnalat ca simptomatologie primejdioasă, în ciuda „daco-romanilor“ năbădăioşi, pentru care deriva pompoasă e o formă de vitejie strămoşească. Iată „bubele“ la vedere:

1. Majoritatea celor de la vîrful clasei politice nu se concentrează pe construcţie şi viziune, ci pe acomodare rentabilă şi pe căpătuială privată.

2. Mai toate figurile aflate în mişcare pe scena politică sunt carente la mai multe capitole: limba română, îndemînare retorică (înlocuită, îndeobşte, de pletoră demagogică), charismă, onestitate, stil.

3. În spatele celor mai multe dintre vedetele noastre politice nu dai decît peste biografii mărunte. Înainte să fi intrat în „arena cetăţii“, n-au de raportat nicio performanţă specială, nicio competenţă de ramură cît de cît credibilă. Pe scurt, n-au făcut nimic deosebit în viaţă, drept care se agaţă cu disperare de funcţii, ştiind că, fără ele, se vor întoarce într-un cvasi-neant.

4. Partidele aflate în competiţie, fie ele „de dreapta“ sau „de stînga“, suferă de o şubrezenie doctrinară, care nu obligă la consecvenţă, responsabilitate, comportament decent. E vorba, în genere, de însăilări arbitrare de interese şi cumetrii, de găşti şi complicităţi, pe un fond de mediocritate intelectuală şi politică greu de acceptat (şi de votat…).

Nici în afara „clasei politice” propriu-zise, lucrurile nu sunt mai limpezi. Oameni de mîna a doua ajung „eroi” mediatici, prin entuziasmul tont al unor oameni de mîna a treia şi a patra, după cum invers, oameni cît de cît alcătuiţi, a căror performanţă ar trebui să impună oarecare cuviinţă, se văd terfeliţi vînjos de netrebnici foarte vocali, manevraţi de ipohondrii şi „socoteli” lucrative. Se cultivă nonşalant stigmatul la îndemînă. „Patrioţii”, dacă nu te plac, te fac vînzător de ţară şi te scuipă pe stradă, sau îţi ard cărţile. Iar băieţii deştepţi, care simt încotro bate vîntul „corectitudinii politice”, te fac nazist, fascist, legionar. Într-o ţară normală, cel mai mare partid de opoziţie n-ar putea fi condus de o domnişoară de o inconsistenţă aproape inocentă, după cum nici partidul de guvernămînt n-ar putea păstra, la vîrf, inculpaţi şi condamnaţi în serie. Într-o ţară normală, un ins care şi-a risipit viaţa în gesticulaţie trendy nu şi-ar pemite să dea de pămînt, recurgînd la sofisme ridicole, cu de-alde Blandiana şi Liiceanu. Şi nici unul ca Teodor Atanasiu (un soi de nimeni bolovănos) n-ar îndrăzni să-i vorbească de sus lui Nicolae Manolescu.

Într-o ţară normală, n-ar fi trebuit să auzim niciodată de personaje ca Maria Grapini, Cristiana Anghel, Mirel Palada, Ninel Peia, Olguţa Vasilescu, Gheorghe Funar şi mulţi, mulţi alţii din aceeaşi făină, n-ar fi trebuit să avem un veleitar tomnatic pe locul 2 în stat, n-ar fi trebuit să avem la Preşedinţie trei specii diferite de fudulie: „sunt lider regional şi Havel local”, „sunt cel mai bun căpitan, preşedinte, prim-ministru”, „sunt ditamai preşedintele şi vreau să mi se ducă paltonul şi să fac mici concedii private în marginea vizitelor oficiale“.

Într-o ţară normală, n-ar fi ajuns prim-ministru un adolescent întîrziat, specializat în clovnerii hoaţe şi vorbe hître, din categoria bancurilor din fundul clasei. Într-o ţară normală, n-ar fi fost cît pe-aici să-l avem preşedinte pe bietul Vadim, admirat, în plus, de ample armate de semidocţi, ca „erudit”, mare poet, mare patriot. Într-o ţară normală, Patriarhul n-ar avea cum să ajungă doctor honoris causa la… Politehnică şi n-ar mulţumi, ceremonios, prin purtătorul său de cuvînt, oricui îi cîntă-n strună (Vorba lui Topârceanu: decît să fii lăudat de te miri cine, de „Bogdan Duică, sau Popa Iapă”, mai bine deloc).

Într-o ţară normală, ne-am gîndi de două ori înainte de a ne recolta „liberalii” din intervalul cuprins între Zelea Codreanu şi Virgil Măgureanu şi ne-am mira puţin cînd un mare patriot creştin ar predica „consensul” naţional (ca altădată „duşmanul” său de moarte Ion Iliescu), după ce însă, mai întîi, a proferat ameninţări groase la adresa „detractorilor” săi. („să nu creadă c-au terminat cu mine”, „voi da cu ei de pămînt” etc.). Într-o ţară normală, un gazetar care se retrage, demn, din gazetărie, sugerînd, fără detalii, că ar fi fost „ofiţer acoperit”, n-ar avea nervii să candideze, brusc, la primăria Capitalei, susţinut de un fost preşedinte care a înfierat drastic un fost prim-ministru pentru nemărturisita lui „calitate” de ofiţer acoperit.

Patologia patriei nu poate fi rezumată într-un simplu articole de gazetă. În materie de brambureală, avem tradiţii şi avem frumoase perspective. Dar nu e niciodată prea tîrziu să cazi niţel pe gînduri, să inventariezi, amuţit, pagubele şi să te rogi pentru sprijinul urgent al Providenţei. Pentru „mîntuirea neamului“, e nevoie de ceva mai mult decît o catedrală…

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

gyll
25.04.2016, 07:31:02

Ce este patriotismul astăzi? Cum ce este/ Astăzi cu căt furi mai mult,cu căt minți mai mult,cu căt jefuiești în gașcă organizată ukltima resursă a țarii cu atăta ești mai mare partihoț. Acesta este motivul pentru care se luptă între ele găștile de mafioțo numite partide politice pentru a avea controlul absolut asupra țării. O definiție scutră dar cuprinzătoare a ”patriotismului” din ziua de azi. iar acest patritism este clamat în gura mare prin toată mass-media iar declamatori se freacă,pe ecranele tv cu cărămida pe piet de zici că sunt la băile de abur așa le roșește piptul ”de aramă”. Acesta este patritismul înRomănia azi,modul cel mai organizatde a jefuii țata,cu căt ești mai organizat cu atăta ești mai mare patrihoț.

+26 (36 voturi)
Vanatorul/d.c.
25.04.2016, 08:02:43

Intr-o tara normala ar trebui sa aveam si o justitie normala, una care sa faca ca multe din lucrurile semnalate in articolul de azi, sa nu intample. Inca n-o avem. O sentinta data de catre unul sau mai multi judecatori integri si suverani, ar trebui sa fie corecta si dreapta. Corecta, adica in litera legii si a codului penal. Dreapta, adica sa tina cont de gravitatea faptei si circumstantele in care s-a produs (daca este cazul, si de starea de sanatate a faptuitorului) Este corecta aceasta sentinta definitiva data lui Dragnea..? Dupa ce am luat in calcul si faptul ca Dragnea nici nu si-a recunoscut fapta si, deci, nici n-a regretatat-o, raspunsul e undeva intre ”da” si..”mda” (nu arati..clementa cu o sentinta cu ”suspendarea” fata de un faptuitor, daca acesta nu-si recunoaste si regreta fapta penala) Este dreapta acesta sentinta data lui Dragnea..? Categoric..NU, pentru ca nu reflecta gravitatea faptei precum si circumstantele agravante in care s-a produs si nici nu tine cont de efectele pe care l-ar fi putut avea daca scopul in care a fost infaptuita ar fi atins. Pentru ca Dragnea n-a furat o paine si vreo cateva conserve, ca sa le duca acasa copiilor lui flamanzi..! Dragnea a incercat sa determine, sa influenteze rezultatul unui referendum national, scop in care a utilizat toate metodele avute la indemana , inclusiv cele ilegale. Fapta lui nu numai ca este deosebit de grava in sine , dar ar fi putut avea rezultate cu mult mai grave daca scopul in care a fost infaptuita ar fi fost atins. Ca sa nu mai spunem ca i-a indemnat si pe altii, sa faca acelasi lucru tot prin metode ilegale (voturi in fals in numele unor persoane care nu au participat la vot, vot multiplu, etc) In concluzie, aceasta sentinta il..cocoloseste pe Dragnea..! Adica, ii trece cu vederea gravitatea faptei si circumstantele agravante precum si rezultatele pe care le-ar fi putut avea aceasta fapta, daca scopul ei ar fi fost atins. Si-i ofera in continuare posibilitatea sa conduca o banda de infractori, multi dintre acesteia aflandu-se si ei in diferite etape ale urmariii penale, sau cu procese penale pe rol..! Trebuie spus ca, in ultimul timp, prin cel putin 3 decizii..bizare si cu evident ”substrat politic”, Justitia a contribuit din la perpepetuarea starii de ..anormalitate in care se afla Romania..! Prima si a doua au constat in spalarea ”la masa verde” de incompatibilitati a unui candidat la presidentie, candidat care mai avea pe rol si un proces pentru escrocherie si frauda imobiliara, candidat care mai apoi a devenit presedinte al tarii si o Rusine Nationala, inclusiv prin faptul ca a abuzat de functie pentru a convinge aceeasi ICCJ sa decida si stramutarea de la un tribunal la altul a procesului de frauda imobiliara, proces ce fusese pierdut deja printr-o decizie definitiva. A treia decizie bizara a ICCJ e chiar sentinta definitiva data lui Liviu Dragnea, sentinta care-i permite unui condamnat cu suspendare sa patroneze in continuare organizatia infractionala (PSD) impreuna cu care a si pus la cale fraudarea Referendumului din 2012..!

+30 (52 voturi)
Vanatorul/d.c.
25.04.2016, 08:11:01

”Într-o ţară normală, ne-am gîndi de două ori înainte de a ne recolta „liberalii” din intervalul cuprins între Zelea Codreanu şi Virgil Măgureanu şi ne-am mira puţin cînd un mare patriot creştin ar predica „consensul” naţional (ca altădată „duşmanul” său de moarte Ion Iliescu), după ce însă, mai întîi, a proferat ameninţări groase la adresa „detractorilor” săi. („să nu creadă c-au terminat cu mine”, „voi da cu ei de pămînt” etc.). Pentru retragerea candidaturii lui Marian Munteanu, si el, dar si liderii PNL-ului au oferit o explicatie de-a dreptul hilara (ca sa nu spun mai mult decat ridicola, caraghioasa, etc) : presiunea unor oameni din societatea civila, presa si ONG-uri, care, vezi Doamne, ca niste mișei care nu doresc binele bucurestenilor, s-au inteles sa-l denigreze , sa-l calomnieze pe ”imaculatul si providentialul” MM. Au uitat ca, primii care l-au ”denigrat, calomniat” pe MM atunci cand au auzit de candidatura lui partea PNL, au fost chiar oamenii din PNL inclusiv..mai multi candidati la primarii si consilii locale (nu numai din Bucuresti). Sigur, asa cum era de asteptat, ”divizia presa si diversiuni” a mafiei PNL-iste, dar si trompetii digitali pendinte de aceasta divizie, pornisera initial o adevarata cruciada impotriva celor care, ”calomniindu-l” pe Marian Munteanu ca niste..”securisti”, ”bolsevici”, ”latrai ai lui Iliescu”, etc doreau retragerea acestuia din cursa..! Apoi, brusc, au trecut la faza de..”epitaf”..! ”Eroul, Luptatorul imaculat si neinfricat Marian Munteanu s-a retras din cursa pentru ca a fost..denigrat, calomniat, de catre dusmanii democratiei”..! Au urmat cateva scurte ”lăcrimări crocodelistice”, un oftat pentru pierderea suferita de catre poporul liberal al Bucurestiului (dar si pentru mass media prezenta la circul despartirii dureroase) si.. imediat ”Predoiu e cu noi”. Si..gata. Gata..de tot..! Sa te prapadesti de ras, nu alta:)) Nu exista in Romania vreun candidat la vreo functie publica, care sa nu fi fost calomniat, uneori cu o vehementa si la dimensiuni denigratoare mult mai mari decat..asa zisele calomnieri la adresa lui Marian Munteanu. ”Basist” fiind, va dau doar doua exemple: Emil Boc si..Traian Basescu. – Emil Boc, desi a condus guvernul intr-o perioada de criza, desi pierduse mult din simpatia electoratului ca urmare a introducerii unor masuri de austeritate, desi era calomniat si denigrat ca nici un alt candidat la primarie , a..luptat barbateste si a castigat din nou primaria Clujului: – Traian Basescu a fost..sfasiat timp de aproape 20 de ani din toate directiile..! I s-au pus in carca toate grozaviile posibile si imposibile. Dar si-a vazut de treaba si a castigat de 2 ori primaria capitalei, de 2 ori presidentia Romaniei, plus inca 2 referendumuri cu care se incerca demiterea lui din functia de presedinte. Sigur ca da, forumistii pesedisti, liberali sau gornistii digitali ai PC-lui lui Dan Voiculescu, pot da si ei exemple, din”ograda” lor (daca or mai gasi vreunul in..libertate:)) Practic, se obisnuieste si la case mai mari..calomnierea candidatilor (Vestul Europei, SUA) Insa nici in Romania, si nici pe alte coclauri mai democrate, niciun candidat nu se retrage din cursa, exclusiv din cauza..calomniilor..! Cu atat mai mai mult cu cat acestea pot fi folosite de cel calomniat pentru a demonstra neseriozitatea si ..slabiciunea adversarului politic care recurge la asa ceva in lupta electorala..! Atentie insa..! ”Niciun candidat nu se retrage din cursa, exclusiv din cauza calomniilor”, cu exceptia celui care stie ca o asa-zisa calomnie la adresa lui, poate fi probata la un moment dat ca fapt real..! Caz in care, se retrage din cursa invocand probleme de sanatate, de familie, sau de alta natura. Despre..calomnie, ca motiv al retragerii lui, nici vorba..!

+28 (48 voturi)
gyll
25.04.2016, 07:47:34

Unui popor bolna,în fază terminală,degeaba-i aplic terapie de șoc,nici la aceasta nu mai reacționează,în schimb răspunde cu o viteză incredibilă tratamentului cu mici,bere,găleți,șacoșe,moaște,cruci și crucifixe,”așchăă sfinte”,etc. Acolo să-i vedeți viteza de reacție,rămăi uimit. Pe cale de consecință........... nimic nu mai este de făcut atăta timp căt zi de zi îndobitocirea se face la un nivel de neimaginat de înalt. Școala,mass-media,colțul străzi,casa,parcul totu-i cuprins de marea operă de îndobitocire,iar cine ridică glasul.......este trădător de neam și țară.

+11 (17 voturi)
gyll
25.04.2016, 07:48:45

erată,”popor bolnav” nu bolna.

0 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările