România, între bicefalie şi „epoca palatelor”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Să-mi fie iertat artificiul din titlu, încerc să-l explic. Ţiganii-rromi se luptă pentru conducere mai ceva ca în Bizanţ. Vulturul bicefal şi epoca palaţială (aspect al istoriei minoice) par să revină, spre a justifica ceea ce spunea Nicolae Iorga, că suntem Byzance apres Byzance.

În perioada de doliu de la curtea răposatului Cioabă, a izbucnit revolta fratricidă, mai ceva ca între Romulus şi Remus. Şi cum vulturi de văzut pe cer nu prea mai sunt, cei doi „au căzut la pace”, împărţind gloria regală, cu un „calmant” prezidenţial-internaţional. Numai că, la scurt timp, energiile locale s-au trezit la viaţă, încercând să „scuture jugul” de la Sibiu. Astfel, centre importante pentru comunitatea ţiganilor-rromi precum Costeştii, Iaşii, Gorjul, Doljul ba chiar opoziţia „Imperiului de la Sibiu” au ieşit în public contestând autoritatea fraţilor Cioabă.

Totul a pornit de la venirea în vizită a lui Traian Băsescu şi de la declaraţiile fraţilor Cioabă despre „paternitatea” onorifică a lui Băsescu, „frăţia” onorifică alui vadim Tudor etc. Târgu-Jiu, Costeşti, Iaşi, sunt fiefuri ale USL, iar după ce familia Cioabă a făcut uz de un act „semnat” de Ion Iliescu, prin anii 90, un fel de „certificat de legitimitate” de la cel mai longeviv şef de stat postdecembrist, autor al returnărilor de aur către comunităţile de ţigani-rromi, ceilalţi şefi, mai mult sau mai puţin locali, mai mult sau mai puţini regionali, au sărit la atac. A apărut repede ştirea că Dorin Cioabă a vrut să fie consilier judeţean la Sibiu şi abia dacă a adunat 300 de voturi. Ce s-a întâmplat oare cu agitaţia „antimonarhică” a ţiganilor-rromi? De la o vreme încoace, cam de 23 de ani, politicienii merg la braţ, măcar de alegeri, cu liderii acestei comunităţi, care numără şi va număra mult mai mulţi membri decât va înregistra un recensământ oficial. Statutul de ţigan-rrom e bun să te plângi că eşti defavorizat când ajungi în Uniunea Europeană, în rest mulţi se consideră români, întrucât nu vor să fie asemănaţi comunităţii tradiţionale de teama discriminării. Atunci, văzând că voturile lor merg, alţi lideri de comunităţi de întindere mică sau medie vor şi ei să fie băgaţi în seamă, mai mult decât Nicolae Păun sau Mădălin Voicu, parte a acestei etnii, dar care îşi aduc aminte de asta, ca indienii nord-americani la festivalurile din rezervaţiile de azi. Marea lume a ţiganilor-rromi este o lume a palatelor înconjrate de cocioabe şi, mai grav, de bordeie, colibe şi corturi. Pe scara socială, unii rromi sunt foarte bogaţi, averea lor fiind făcută prin colectarea de metale, feroase şi neferoase, confecţionarea de produse, strângerea gunoaielor, cântatul la instrumente, jucatul ursului, ghicitul, etc, multe la limita legalităţii. Cei care trăiesc în cocioabe sunt la dispoziţia celor cu palate, care şi-au exportat „supusşii” în lumea occidentală, unde banii sunt mai mulţi, iar cerşetoria, furtişagurile, proxenetismul au un vad mai bun. Cum vă explicaţi dragi cititori, că în Italia, Franţa sau Spania, la anchete participă obligatoriu poliţisşti români? Mai ţineţi minte că din delegaţia unui ministru de externe român făcea parte un urmărit internaţional?

Dacă Traian Băsescu punctează pe toate planurile, iar între Victor Ponta şi Crin Antonescu începe să se işte o prăpastie, USL dă replica, încercând să „atace” cu ajutorul unora dintre conducătorii ţiganilor-rromi din Moldova, Argeş, Oltenia. Europarlamentarele, care se apropie vertiginos au nevoie de voturile membrilor acestor comunităţi, cărora ridicarea barierelor Schengen li s-ar potrivi aşa cum  merge  un pahar de vin roşu cu o friptură bine pregătită.

Aşadar războiul politic dintre Palatele Cotroceni şi Victoria include obligatoriu o luptă pentru câştigarea „palatelor” „ţigăneşti”, „regale”, „imperiale”, „prezidenţiale”, „bulibăşeşti” etc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite