Politică

articolul urmator

România pe contrasens: de ce obiectivul democratizării s-a transformat în populism

1
25 Jan 2013 19:39:34
Daniel Şandru

Entuziasmul tranzitologilor deveniţi, mai cu seamă după disoluţia URSS, în ’91, un soi de „apostoli” ai democratizării a dat naştere, în ştiinţa politică, la variate instrumente de modelare a drumului spre „cel mai prost regim de guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte”.

Rând pe rând, iluziile s-au destrămat, pe măsură ce s-a constatat că nici „plagierea” experienţei occidentale (acolo unde aceasta s-a încercat), nici alegerile libere şi corecte, nici existenţa unor surse alternative de informare şi nici măcar celebrul „test al dublei alternanţe” nu garantează accesul la o democraţie consolidată. Sunt, toate acestea, desigur, condiţii necesare, nu însă şi suficiente.

Ce am ratat din democratizare

Din punctul meu de vedere, o astfel de constatare constituie un bun prilej pentru a analiza – evident, foarte pe scurt în acest spaţiu – ce s-a-ntâmplat cu evoluţia procesului de democratizare în România recentă. Ca să-ncercăm a înţelege unde anume ne aflăm de fapt.

Pe un model existent în studiile relative la consolidarea democratică (şi dezvoltat de Andreas Schedler), pe care l-am aplicat, prin 2005, poreclitei „tranziţii” româneşti postcomuniste, considerasem, după alternanţa la guvernare din 2004, că am intrat într-o fază de „organizare a democraţiei”. Erau în discuţie – şi, de atunci, au şi tot fost – chestiuni precum modificarea sistemului electoral, modificarea Constituţiei, începuse a se vorbi, tot mai serios, despre necesitatea unei „reforme a statului”.

Părea, deci, că, dacă nu aveam – dată fiind lipsa de tradiţie democratică, peste care se aşezaseră, vreme de 51 de ani (1938-1989), nu mai puţin de patru regimuri dictatoriale – şansele unei culturi politice cu preponderenţă participativă, măcar depăşiserăm ceea ce Schedler numeşte „prevenirea colapsului” şi, respectiv, „prevenirea eroziunii democratice”.

Părea, aşadar, că avem, orişicâtuşi, o elită politică în măsură să reevalueze funcţionalitatea instituţională a etapei de început a democratizării (deşi acest proces nu are un caracter teleologic, nu vorbim de „necesitate istorică”), să identifice erorile şi să introducă necesarele corecturi.

Când „poporul” păşeşte, graţios, în spaţiul public

Moment în care, în discursul public, dar mai curând acolo decât în realitatea social-politică efectivă, a fost invitat să-şi spună cuvântul „poporul”. Cine este acest „popor”? Lăsând la o parte sentimentalismele ieftine, de factură lacrimogenă, pe care la vehiculează politicienii şi le cred naivii, în spaţiul discursiv al României postcomuniste „poporul” nu este decât o abstracţiune care poate fi instrumentată, de fiecare dată când este cazul, în variate scopuri.

Pentru fiecare dintre cei care au contribuit la această invitare a „poporului” în spaţiul public discursiv – de la Traian Băsescu şi Dan Diaconescu până la Victor Ponta şi Crin Antonescu – poporul înseamnă autoincluderea într-un „noi” care, automat, trasează o „frontieră imaginară” (Ernesto Laclau) în raport cu „ei”. De-aici lucrurile devin clare, de vreme ce aducerea în scenă a „poporului” înseamnă, automat, invocarea unui discurs maniheist.

„Noi” vrem „dreptate şi adevăr”, „ei”, „cei 322”, de-un paregzemplu, vor corupţie şi „mafie la masa Guvernului”. „Noi” vrem o ţară a „românilor vrednici”, „ei” vor una a „asistaţilor”. „Noi” vrem linişte, solidaritate şi armonie, „ei” caută numai gâlceava, dinspre direcţia cealaltă. „Noi” vrem „dreptate până la capăt”, „ei” vor „decât” – ca să-mprumut din lexicul cotidian de modă nouă – să ducă ţărişoara-n râpă.

Naşterea societăţii populiste

De la politicieni, virusul „popular” s-a transmis cu repeziciune înspre alţi doi piloni importanţi ai spaţiului public de dată recentă: mass-media şi intelectualii publici. Există, şi aici, „noi” şi „ei”, tot prin auto-includerea şi, respectiv, excludere în raport cu „poporul”.

Populismul mediatic îţi intră-n casă prin apeluri făcute în siajul numitului „jurnalism cetăţenesc”, făcând din popor „judecătorul tuturor lucrurilor”, al celor văzute şi, mai ales, al nevăzutelor. Noii „jurnalişti” de pe la posturile numite „de ştiri” mai că te trag de mânecă să intervii, să dezbaţi, să-ţi spui opinia, liber şi non-conformist dar, orişicâtuşi, într-un spaţiu bine organizat sub aspect melodramatic. Ţara-ntreagă-i un „sfat popular”, o veritabilă „Poiană a lui Iocan” (başca faptul că, la întrebarea moromeţiană „Unde mergem noi, domnule?”, fiecare răspunde ca din partea lui „noi”, deşi poate oricând să fie plasat între „ei”).

Oricât de oximoronic ar părea, există şi un populism intelectual, că tot suntem o societate paradoxală. Intelectualii publici se împart, parcă mai abitir în ultimii ani, între cei care „simt” încotro duce, politic vorbind, „mersul istoriei” (avându-i pe ei, în urma câte unui vremelnic Spirit coborât în Natură, în avangardă) şi cei care se înrolează, c-aşa-i spiritul timpului, întru salvgardarea unei „democraţii” cu o majoritate parlamentară de 70%, uitând că linia de demarcaţie dintre aplicarea principiului majorităţii şi periculoasa tiranie a majorităţii este extrem de sensibilă. Desigur, fiecare-n parte o face în virtutea existenţei unor „prinţipuri”, dintre care „cel dintâi” este, evident, „poporul”. Mereu, acesta trebuie să aibă în faţă o făclie aprinsă. Păi suntem, „noi”, intelectualii, „iluminişti”, sau nu mai suntem?

Iată, aş spune, redate rezumativ, principalele coordonate ale societăţii populiste în care trăim astăzi. O societate în care „poporul” există numai discursiv şi-i folosit drept monedă a schimbului politic. Mergând pe calea democratizării – fără a şti, de fapt, unde va duce acest drum – România ultimilor ani a intrat pe contrasens. Nu-i vorbă, într-un moment sau altul, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, şi alte state europene au trecut prin aşa ceva. Dar au putut reveni de îndată, ştiind, cel puţin din istoria secolului trecut, că democraţia este „singurul joc acceptat”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Dumitru Rizoaica
27.01.2013, 19:11:42

POPULISMUL se poate combate cu "politica pentru Patrie"! APEL Catre reprezentantii a doua Asociatii romanesti, care n-ar trebui sa tradeze: 1. Asociatia fostilor Detinuti Politici din Romania! 2. Asociatiile Studentilor Romani! DE CE MA ADRESEZ VOUA? Pentru ca spre deosebire de toate celelalte ONG-uri si Institutii publice, sunteti segmentele sociale cel mai putin “atasate” de interese patrimoniale, si, in consecinta, sunteti cei mai motivati sa actionati pentru promovarea Binelui si a Normalitatii Rationale in Romania! Voi, aceste doua segmente sociale, puteti oferi cel mai mare procent de sustinere a acelei “politici”, care poate sa elimine din actiunile si comportamentul politicienilor si functinarilor publici Lacomia, Minciuna, Hotia, Tradarea, Iresponsabilitatea, Nesimtirea, etc! Fostii detinuti politici pot sustine o asemenea “politica”, pentru a dovedi ca acest ideal este similar cu cel care i-a calauzit si le-a determinat actiunile pentru care au fost incarcerati, iar studentii, pentru ca lumea in care urmeaza sa traiasca ei si copii lor, sa fie una Umana, Rationala si curatata de toate mizeriile, care fac astazi, din viata sociala un iad! O “politica” ce poate elimina viciile de mai sus, este o “politica” Nationala (in interesul Natiunii), si o vom numi “politica pentru Patrie”, deci nu poate fi partizana (in interesul unui partid), deoarece nu exista niciun partid care sa doreasca eliminarea acelor vicii! Deocamdata, de 23 de ani, TOATE partidele fac “politica pentru Ciolan”, care permite politicienilor si functionarilor publici, sa fie Lacomi, Mincinosi, Hoti, Tradatori, Iresponsabili, Nesimtiti, etc. Adresarea mea catre studenti, vizeaza fiecare asociatie in parte, de la cea mai mica si pana la UNSR, fiecare avand libertatea de a avea initiativa proprie, si de a actiona conform cu vointa propriilor membri, fara a avea nevoie de aprobarea forului superior! Actiunea de INLOCUIRE a actualei “politici pentru Ciolan”, cu “politica pentru Patrie” trebuie sa fie tinta si URGENTA Nr.1, pentru orice roman responsabil, indiferent din ce segment social face parte! Pentru orice minte sanatoasa, actiunea este cetateneasca, iar caracterul ei este CIVIC, neavand nicio tangenta cu politica partizana! Daca vor exista partide care vor renunta la “politica pentru Ciolan” si vor adopa “politica pentru Patrie”, atunci sustinerea acestora va fi una partizana doar pana in momentul cand toate partidele vor adopta “politica pentru Patrie”! Descrierea celor doua “politici” este facuta in postarea “O ALEGERE PENTRU MILENIUL TREI!” de pe blogspotul “Dreptate pentru toti”! INAINTE de a purcede la o actiune de o asemenea amploare, si cu consecinte benefice de neimaginat pentru viitorul Romaniei, toti cei doritori, trebuie sa-si verifice forta interioara, tenacitatea si hotararea de a actiona, intr-o actiune de mai mica anvergura, dar la fel de importanta, si anume, aducerea actualului Parlament la Normalitatea celui precedent, adica la un numar de 471 parlamentari, realizand egalitatea intre numarul parlamentarilor si numarul colegiilor in care s-a votat! SOLUTIA care poate realiza acest deziderat, este modificarea Articolului Nr. 48, din Legea Nr.35/2008! Aceasta modificare facuta de mine, a fost transmisa inca din decembrie 2012 primilor patru oameni in Stat, Basescu, Crin, Zgonea si Ponta, precum si Avocatului Poporului si conducerilor partidelor parlamentare! Modificarea facuta (prezentata in textul alaturat “APEL pentru NORMALITATE”) realizeaza, pe langa Normalitatea Parlamentului, si un lucru neasteptat, si anume, exclude alegerile partiale pe toata durata legislaturii! Niste conducatori, normali si responsabili, ar fi actionat de indata, pentru ca cei circa 120 de “reusiti fara loc” sa intre pe listele de asteptare de la AEP, evitand astfel ca Romania sa fie confundata cu un film cu prosti! Daca acesti conducatori au carente la capitolul responsabilitate, este timpul ca romanii responsabili sa le “serveasca” o lectie de civism, si sa le ceara IMPERATIV sa respecte dorinta Legitima si Rationala, a celor ce i-au votat, de a promova Normalitatea si bunul simt, in spatiul public! Daca cererile noastre pasnice nu vor fi suficiente pentru acesti conducatori denaturati, atunci odata cu primavera trebuie sa izbucneasca protestele indreptatite ale romanilor responsabili! Bucuresti, 27-01-2013. Dumitru Rizoaica, fost detinut politic. PS. Propun UNSR, sa-si comleteze definitia astfel: “UNSR este o federatie…. care are ca scop reprezentarea intereselor socio-profesionale ale studentilor din Romania, /si perfectionarea cadrului existentei sociale./” Studentii trebuie sa fie vital interesati in continua perfectionare a cadrului existentei sociale!

+1 (1 vot)
Modifică Setările