România (i)liberală. Independenţa Justiţiei şi Presei? Un moft

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Justitia

România, corupţie, justiţie, presă, drepturile omului, raport, SUA, plagiatJustiţia şi mass-media se află în grea suferinţă. Corupţia creşte, vigilenţa scade, politicul pare să controleze tot mai mult societatea prin pârghiile pe care şi le-a creat, iar drepturile omului tind să devină un moft.

Poliţiştii îi protejează pe violatori şi agresori, segregarea copiilor romi continuă, antisemitismul se manifestă în forurile de vârf ale politicii româneşti şi nimeni nu e pedepsit.

Totul e posibil pentru că statul de drept nu funcţionează în România, după cum sugerează şi Raportul pentru Drepturile Omului al Departamentului de Stat al SUA. 

Corupţia rămâne endemică, principalele parchete lucrează cu încetinitorul, reforma juridică promisă de preşedintele Klaus Iohannis şi PNL n-a avut loc şi nici nu există premise pentru lansarea ei. PSD, PNL şi UDMR sunt mulţumite cu moştenirea lăsată de Liviu Dragnea. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu a devenit de mult celebru pentru toată subtilitatea pusă la lucru pentru a evita eventualele reforme.

În România, politicienii decid cum funcţionează justiţia, ce procurori merită să aibă o carieră de succes şi ce judecători trebuie pedepsiţi că-şi fac meseria, cine trebuie să rămână şi cine să plece. Judecătoarea Camelia Bogdan, care a devoalat şi condamnat un întreg sistem corupt, începând cu Dan Voiculescu, tocmai a fost exlusă din magistratură. Judecătorul Cristian Dănileţ a fost demis pentru că a posta pe TikTok clipuri în care practica arte marţiale, dar în spatele acestui pretext se află criticile sale faţă de contrareforma Justiţiei.

Sub preşedintele Klaus Iohannis, nu magistraţii curajoşi, doar cei convenabili sunt promovaţi. În Justiţie, la fel ca în politică, preşedintele a mizat pe mediocritatea neangajată, pe oportunismul arogant, pe antireformismul organic. Etica nu a contat de loc pentru Klaus Iohannis, aşa că ţine în braţe un premier acuzat de plagiat, care nu vrea să renunţe la doctoratul lui controversat.

Corectitudinea şi moralitatea nu sunt trăsături acceptabile, nici în politică, nici în Justiţie. De aceea, Klaus Iohannis vorbeşte despre valorile euro-atlantice, dar în acelaşi timp le şi boicotează. De pildă, preşedintele nu a vrut să renunţe nici la spiritul Secţiei Speciale, nici la prerogativele numirii în funcţii de conducere a întregii elite a parchetelor, sfidând toate cerinţele UE, care în rapoartele ei a solicitat de ani de zile modificarea acestei stări de fapt şi „garanţii suficiente împotriva politizării justiţiei”. Tot mai multe dovezi sunt date, însă, România merge pe sensul greşit. 

Raportul Departamentului de Stat pe 2021 descrie situaţia precară în care se află presa autohtonă prin exemple clare ale hărţuirii jurnaliştilor de investigaţie, prin instigarea la violenţă fizică, cum a fost cazul ziariştilor de mediu bătuţi pentru că documentau exploatarea forestieră ilegală în judeţul Suceava, prin intimidări succesive, cum a făcut primarul Sectorului 4, Daniel Băluţă împotriva ziariştilor de la Libertatea, ziar pe care l-a târât în peste 30 de dosare civile şi plângeri administrative, dar şi prin ameninţări cu moartea ordonate de fostul decan al Academiei de Poliţie şi adjunctul acestuia împotriva jurnalistei Emilia Şercan, care a documentat plagierea mai multor teze de doctorat coordonate de această instituţie, inclusiv pe cea a decanului. Şercan se află în centrul unor noi presiuni după ce a scos la iveală probele care ar demonstra plagiatul primului minsitru Nicolae Ciucă. 

Presiunile asupra jurnaliştilor fac parte din modul de lucru al politicienilor şi instituţiilor de forţă din România, obişnuiţi să dea telefoane, să şantajeze, să ameninţe, să promită sprijin în vreun fel sau altul, să propună trocuri, să insiste despre ce trebuie scos şi ce trebuie pus într-o investigaţie. Recent, un angajat militar al Colegiului Naţional de Apărare a încercat să oprească de la publicare un articol al G4Media, prin presiuni asupra soţiei redactorului şef, Cristian Pantazi.

Libertatea de exprimare e tot mai limitată în România, cele mai influente televiziuni, care dictează de altfel agenda publică a ţării sunt patronate de persoanje cu interese economice şi politice, care şi-au dovedit în timp influenţa şi direcţia de acţiune. Instituţiile de presă indepedente au fost adesea hărţuite de controale economice, publicitatea e dirijată spre marile companii mediatice şi baronii care le patronează, în vreme ce media independentă trăieşte de pe o zi pe alta, rezistând presiunilor şi hărţuielilor venite tot mai de sus. 

Dacă Justiţia şi Presa nu sunt independente, România are toate şansele să urmeze calea Ungariei, dar fără strategiile ei economice. Dacă Justiţia şi Presa nu sunt independente, alegerile vor fi şi ele deformate. Fără Justiţie şi Presă independente, România ar putea alege din nou drumul greşit. Fără Justiţie şi Presă Independente, generalul Ciucă îşi va păstra doctoratul plagiat luat între două deplasări pe frontul de luptă din Balcani şi Afganistan, PSD va acapara Justiţia, iar alegerile din 2024 vor fi prestabilite de cei aflaţi la putere, ca şi cum România ar fi o ţară din lumea a treia.

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite