România nu este stat de drepţi
0
Ajungerea în fruntea guvernului a unui militar de carieră, mai ales în timp de război la graniţe, ar putea apărea unora drept omul potrivit la locul potrivit. Din păcate, la o privire mai atentă, realitatea din teren arată exact contrariul.
Voi începe cu nevoia de modernizare a instituţiilor, mult aşteptata reformă administrativă. Un militar de carieră nu cunoaşte asemenea detalii, nu poate construi strategii, nici implementa planuri de a realiza vreo reformă. La fel e cazul în domeniul culturii sau cercetării. Nu poţi cere de unde nici Dumnezeu nu a dat.
Lucrul cel mai vizibil în ultimele luni este justiţia, şi ajung acum la o vulnerabilitate şi pericol pentru securitatea naţională. Există indicii rezonabile că premierul se află în clubul select al celor care au plagiat teza de doctorat. Nici nu se putea altfel, în condiţiile in care şcolile doctorale sunt instituţii de cercetare, cu profesori şi doctoranzi care ştiu ce înseamnă să faci cercetare, să te documentezi, să redactezi şi apoi să publici rezultatul cercetării. Ca să tragă cu puşca, Nicolae Ciucă nu are nevoie de doctorat, ci ceea ce a invăţat la şcolile militare. Deci, pe bună dreptate, nimeni nu i-a cerut unui ofiţer superior, ca să promoveze, de exemplu la gradul de general, să aibă titlul de doctor (sunt câteva excepţii aici, şi anume la instituţiile militare de învăţământ, unde posturile didactice au nevoie de titlul de doctor. Nu era cazul cu Nicolae Ciucă).
Acesta este contextul în care fie oamenii premierului, fie alte persoane au început recent să se dedea la acţiuni de intimidare şi agresare la adresa jurnalistei Emilia Şercan. În loc să lămurească lucrurile sau, mai demn pentru un militar, să facă un pas in spate, premierul a decis că e mai bine să ii ia locul lui Florin Cîţu în fruntea PNL.
Vedem cum problema premierului devine acum una naţională (a României), politică (a PNL) şi în general a întregii administraţii româneşti. Te întrebi cum de nu crapă obrazul de ruşine unui militar în asemenea situaţie. Pe de altă parte, e posibil ca tocmai această vulnerabilitate să îl fi proţăpit pe Nicoale Ciucă în asemenea posturi. Va fi simplu pentru Klaus Iohannis, la terminarea mandatului, să îl inlăture pe infractor şi să devină şeful partidului (în paranteză spus, ar fi o altă greşeală din zecile de erori de strategie).
Ajung acum la justiţie. Intimidarea jurnalistei Emilia Şercan arată cum justiţia, în loc să se modernizeze, să tindă spre independenţă, să fie practicată echilibrat şi obiectiv (atâta cât este omeneşte posibil), vedem cum creşte numărul de semne ce arată că justiţia românească nu este pe un drum bun. După deciziile aberante, politice şi evident subiective, date în ultimii ani de Curta Constituţională, ba mai mult, după anunţarea nerespectării preeminenţei dreptului european faţă de cel românesc, vedem cum cei care veghează la respectarea legii şi dreptăţii sociale se comportă complet nedrept.
Au început deja epurările, după Cristi Danileţ a urmat Camelia Bogdan şi se pregătesc alte două duzini. Cred că la ora actuală frica este liantul ce domină sistemul juridic din România. Imediat cum are curaj, ca judecător, să dea o sentinţă dreaptă, sau ca procuror să trimită în judecată un om vinovat de fapte penale, trebuie să stea cu frica în sân că va urma să fie pedepsit, terfelit, intimidat, agresat, şicanat sau pur şi simplu dat afară din slujbă pe motiv că taie iarba din faţa casei.
Dar deşi în fruntea partidului şi statului, pardon, în fruntea PNL şi guvernului, se află un militar, România nu va fi vreodată un stat de drepţi, nici măcar iliberal (cum spun unii că ar fi Ungaria) sau autoritar (cum sunt Rusia şi China). Aderarea noastră la valorile europene este completă, definitivă şi ireversibilă, indiferent ce ar crede un general sau un partid extremist. Cei care propagă anarhia, cum face partidul extremist AUR, se descalifică singuri, căci, mai devreme sau mai târziu, populaţia realizează corect şi exact cum stau lucrurile.
Se încarcă comentariile...
