România s-a întors în anii ’90

Tot iureşul stârnit în România încă de dinainte de Crăciun nu poate să nu îţi aducă aminte de celebra poezie Acceleratul a lui George Topârceanu.

Într-un amestec indistinct s-au perindat pe ecranele televiziunilor de ştiri politicieni de viţă veche sau mai nouă, analişti de pe la Universitatea Bucureşti, de pe la SNSPA, însuşi marele Ion Cristoiu care ne-a vorbit tocmai din Siracusa, vorbeţi, părerologi care şi-au dat cu presupusul despre felul în care se va rezolva pretinsa mare criză politică stârnită de lupta de orgolii dintre preşedintele Iohannis şi coaliţia PSD-ALDE având în frunte doi căpoşi fără substanţă şi cam fără minte cu numele de Dragnea şi Tăriceanu.

Respectivii şi-au dat în petic, au înghiţit fiecare câteva cutii suplimentare de spanac, şi-au încordat muşchii şi s-au jucat de-a Popeye marinarul ameninţând cu ieşirea oamenilor în stradă. Un indiciu că partidul fondat de Ion Iliescu are mari nostalgii după mineriade. Pe care dl. Tăriceanu le-a condamnat la tinereţe ca să le dea, retroactiv, girul lui acum.

S-a vorbit despre pericolul aruncării ţării în haos, despre crize constituţionale, despre suspendarea lui Iohannis şi despre lovituri de forţă, iar CTP ne-a avertizat profetic că bine nu va fi. Privindu-le ca metodă de impunere a unui arbitrariu politic neconstituţional.

Iată însă că totul a fost bine şi va fi încă şi mai bine în clipa în care guvernul Dragnea, condus de formă de un ins ceva mai spilcuit pe nume Sorin Grindeanu, va transforma în realitate zecile de promisiuni electorale cu care i-a momit pe alegători. Începând prin a învăţa de la dl. Dragnea programul de guvernare, aşa cum le-a cerut preşedintele Iohannis administrându-le tuturor o înţepătură la fel de dureroasă precum o injecţie cu Moldamin.

Nu am nici cea mai mică îndoială că vreo câteva luni de acum încolo vom auzi aproape în fiecare zi că PSD şi-a mai ţinut o promisiune, că a mărit salarii, pensii, că a mai aprobat o indexare, că a mai abolit o taxă şi că a mai redus un bir.

Pentru moment, prefer să nu mă gândesc nici o clipă la cum se va descurca guvernul când va constata că dărnicia partidului a cam golit trezoreria. Asta, aşa, ca să pun în aplicare măcar în primele zile din 2017 îndemnul de sorginte americană că e indicat, că e util sănătăţii să gândim pozitiv.

Prin urmare ne vom preface că nu observăm ce mare păcăleală, câtă incompetenţă, câte reminiscenţe comuniste, câte schelete, câte plagiate şi dobândiri ilicite de înalte titluri universitare adăpostesc de miercuri seara încolo Palatul Victoria şi sediile ministerelor supra-numerare. Căci celor existente ori rebotezate, cu nume completate de tot felul de sintagme patriotarde, de râsul lumii, care au stârnit stupoare, li s-au adăugat altele, create din pix de domnii Dragnea şi Tăriceanu spre a satisface pe toată lumea.

Stimaţi cititori, staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră şi nu vă agitaţi absolut inutil! Şi premierul Sorin Grindeanu şi-a pus la lucru pixul că doar trebuia să semneze că a luat la cunoştinţă ce au hotărât şefii politici ai coaliţiei. Iar pentru că a fost băiat cuminte şi a acceptat totul fără să clipească, unde mai pui că a făcut efortul de a propune el însuşi 5 miniştri (5 din 26, ce victorie plătită cu multă sudoare!) dl. Grindeanu a primit încuviinţarea de a fuma în faţa şi în biroul d-lui Dragnea. Supremă dovadă de independenţă, dar şi de încredere din partea şefului său de partid.

Când recapitulăm câte eforturi au făcut televiziunile de ştiri pentru a afla pe surse numele viitoarelor zise excelenţe ce vor duce la îndeplinire ordinele primite de la Dragnea şi Tăriceanu nu se poate să nu ne mai aducem o dată aminte de poezia lui Topârceanu.

Ne vom duce apoi liniştiţi la culcare, ne vom spune noapte bună şi îi vom ura României bine te-ai întors în anii ’90!