România, singurul stat european fără partid naţionalist

În toată Uniunea Europeană există partide naţionaliste parlamentare care realizează un echilibru pe scena politică internă şi externă. În România nici un astfel de partid nu şi-a regăsit locul pe scena politică, majoritatea proiectelor fiind dinamitate încă din faze incipiente de factori interni sau de propaganda externă.

În primul rând, pe scena europeană nu prea există partide extremiste, aşa cum le ştim noi din istorie. Cea mai mare parte a partidelor declarat extremiste sunt în fapt partide naţionaliste, cu un discurs moderat şi modern, integrat în vremurile de astăzi. Ele au apărut ca o necesitate, pentru că era nevoie ca pe plan intern şi extern să se asigure un echilibru în care interesele cetăţenilor ţării în cauză să primeze în faţa invaziei de discursuri şi politici aşa spus liberale, în fapt anti-naţionale.

Ne dorim sau nu ne dorim Europa este una a naţiunilor şi este imposibil să compari acest spaţiu cu SUA. Fiecare din statele Europei are o cultură proprie, o istorie proprie şi în general chiar o limbă proprie ce o desparte de celelalte. Acestea sunt aspecte neglijate de către aşa-zişii susţinători ai globalizării şi care văd un spaţiu total deschis, uitând a spune că de fapt bunăstarea existentă acum în Uniunea Europeană este tocmai consecinţa unor politici naţionale.

În fapt aceste partide nu sunt deloc extremiste ci doar naţionaliste. Asociarea lor cu partidele extremiste se face în mod voit pentru a duce votantul la perioada dinaintea celui de al doilea război mondial şi astfel alegătorul să trăiască cu falsa iluzie că despre violenţă este vorba. Este o tehnică de manipulare folosită de partidele ce au acces la cercul de putere şi resursele statelor în cauză şi care încearcă astfel să limiteze  accesul partidelor naţionaliste la scena politică.

Fă ca ei, nu ceea ce spun ei

Vi se spune permanent la televizor sau se promovează prin reţele de socializare ideea că a fi naţionalist, a fi patriot reprezintă un concept depăşit, uzat, expirat. Nu mai este necesar să îţi cunoşti istoria, nu mai ai voie să îţi aperi valorile, să discuţi despre eroii tăi, să aperi steagul sub care noi ne aflăm.

Cea mai bună cale de a distruge un stat şi de a-l controla este de a te asigura că acei cetăţeni nu mai cred în funcţionarea lui. Ori noi ne aflăm acum exact în acel moment.

Dar eu spun să nu ne uităm la ce spun americanii sau europenii, ci la ceea ce ei fac şi să facem şi noi la fel. Americanii construiesc ziduri către Mexic, iar propaganda patriotică este la cote extrem de mari. Luaţi numai filmele americane cu supereroi şi în nici unul nu lipseşte ţara, imnul şi steagul. În acelaşi timp, în Germania, Franţa şi Italia echillibrul politic este asigurat de partide naţionaliste.

România, singurul stat european fără partid naţionalist

România este la moment singurul stat european ce nu are un partid naţionalist cu o relevanţă deosebită, adică un partid parlamentar sau cu eurodeputaţi.

La noi încrengătura politico-securistă ce controlează ţara după 1989 are grijă să discrediteze încă din faze incipiente orice formă de manifestare politică patriotică. Acestea sunt imediat catalogate drept extremiste şi o armată bine pregătită de analişti politici încep să repete la unison aceeaşi poveste pentru opinia publică.

O altă formă de împiedicare a dezvoltării unor partide naţionaliste o reprezintă injectarea partidelor noi cu persoane dubioase, sau realizarea de false partide cu personaje ce provin din alte medii politice, cu un trecut dubios şi ce cu greu pot să devină simboluri ale unei mişcări naţionaliste puternice. În fapt tehnica este una de discreditare.

O altă tehnică o reprezintă dezbinarea. Românii sunt deschişi spre teoria conspiraţiei, dar şi mai deschişi spre a nu lucra în echipă. Neîncrederea unui român într-un al român reprezintă o resursă utilizată pentru a ţine oamenii dezbinaţi. Asta vedem de 30 de ani: ură şi dezbinare.

Are România nevoie de un astfel de partid?

Cu siguranţă că are şi numai pentru simplul motiv că ceilalţi au. Faptul că acum ne aflăm într-o alianţă economico-politică nu înseamnă că ea va fi veşnică, aşa cum nici un alt proiect similar, URSS, nu a fost veşnic. Ori este important cum vei ieşi din toată această poveste, ca nu cumva să fii la fel de nepregătit cum am fost în 1940, când tot sistemul de alianţe în care am crezut s-a prăbuşit ca un castel de cărţi.

De ce ar fi necesar un astfel de partid? În primul rând pentru că aproximativ 25% din electoratul român acum nu este reprezentat. În al doilea rând el poate realiza un echilibru asupra politicilor globaliste atât pe plan intern şi mai ales pe plan extern. Oricând un partid naţionalist puternic poate fi utilizat în negocierile internaţionale pentru a-ţi justifica anumite acţiuni sau alegeri.

Este nevoie de un partid puternic care să discute exclusiv de drepturile românilor, de conservarea valorilor naţionale, de exploatarea resurselor naturale în interesul românilor, de modul discreditar în care este utilizat banul public, de furturile de miliarde de euro făcute în ultimii 30 de ani.

Rămâne de răspuns însă la întrebarea: se va găsi oare acea persoană publică, fără trecut politic, care să dispună de carisma necesară dezvoltării unui astfel de proiect? Căci în politică nu de bune intenţii este nevoie cât mai ales să ai priză la electorat.