Politică

articolul anterior articolul urmator

#RomaniaGlobală: Diplomaţie economică pentru revenire şi exit din criză

0
27 May 2020 14:20:44
Radu Magdin

Încă trăim în trecut. În loc să ne mirăm de creşterea economică din primul trimestru (sa nu uitam ca in ianuarie si februarie nu am fost gripati de covid), ar fi timpul să acţionăm inteligent în noul context, pentru că nu ne mai întoarcem la ce a fost înainte de 16 martie.

Aşa cum remarca presa economică, România are nevoie, pentru acest an, de 120 miliarde de lei (24,8 miliarde euro) împrumuturi pentru a-şi finanţa deficitul. Este vorba despre peste 10% din PIB, iar această preocupare majoră deschide o discuţie mai largă despre finanţarea economiei şi despre cum poate contribui diplomaţia economic la restart. Noul episod din #RomaniaGlobala e dedicat asadar Diplomatiei Economice.

Criza care nu doar bate la uşă, dar e deja cu un picior în casă cere să ne gândim serios la cum transformăm relaţii politice şi strategice în dividende şi oportunităţi economice. Mai mult ca oricând, avem nevoie de depăşirea sloganurilor şi de ajustarea diplomaţiei şi a exporturilor. În plus, trebuie să ne adaptăm politicile de ajutor pentru dezvoltare, investiţii şi împrumuturi la tendinţele, riscurile si oportunitatile globale.

Putem începe prin a ne uita la relaţiile noastre economice cu primele cinci economii ale lumii (SUA, China, Japonia, Germania şi India). Realist vorbind, şi uitându-ne la cifre, suntem cuplaţi cu adevărat doar la sistemul german, +/- 20% din importuri si exporturi mergand pe axa Bucuresti-Berlin. Aşa cum a fost mentionat ieri in presa financiara, competivitatea Chinei si lipsa de competitivitate la exporturi a României in 2019 a dus la cel mai mare deficit comercial dintre statele partenere in comerţul internaţional: 22% din întregul deficit de 17 miliarde euro. În relaţia comercială cu SUA, exportăm de 1,3 miliarde euro şi importăm undeva la 900 milioane euro – foarte puţin, pentru prioritatea noastra numarul 1 ca parteneriat strategic. Suntem departe de a valorifica relaţia cu Japonia şi în special cu India, care a devenit recent al cincilea jucător global. Aceste ţări nu sunt pe radarul nostru şi, din păcate, nici ele nu ne acordă prea mare importanţă (comercial vorbind). 2021 se poate compensa acest lucru cu Japonia, dar depinde mai mult de Bucuresti decat de Tokyo aceasta demarare economica in context de semnare parteneriat strategic la aniversarea a 100 de ani de relatii bilaterale.

Ce susţin este că avem nevoie ca de aer de o resetare a gândirii de stat şi de o regândire strategică, una care să aducă împreună politica naţională, politica externă, politica economică şi de exporturi. Lanţurile valorice globale se reconfigurează, alături de întreaga globalizare economică. Unde suntem noi şi ce ne propunem? Cum participăm la discuţia din UE despre autonomie strategică şi cum cuplăm aceste deziderate la mutarea capacităţilor de producţie mai aproape de graniţele Uniunii? Din nou, e vorba de ceva dincolo de invocarea formala, in discursul public, a "oportunitatii din criza" sau de clamarea leadershipului regional sau a cat de constructivi suntem noi ca si parteneri UE/NATO. In criza mai mult ca oricand politica e si pe bani.  

Cert este că va fi foame de capital, iar noi, ţinând cont de costurile mari la care deja ne finanţăm datoriile, nu ne permitem prea mult să refuzăm capital strategic, macar sa il negociem strategic. Aici nu este o discuţie despre a merge cu unii sau cu alţii, de a amesteca la nesfârşit planul strategic şi cel economic. Ştim foarte clar că locul nostru este în primul rând alături de partenerii din UE şi NATO. Dar nu trebuie să fim dogmatici şi trebuie să învăţăm din ce fac ţările noastre partenere pentru a-şi ajuta economia şi reduce, prin diversificare, riscurile si deficitele. În loc de a ne lăsa purtaţi de vremuri, si sa cadem sub valuri in loc sa le calarim, poate asumăm niste alegeri şi le urmăm. Până la urmă, nu sunt foarte multe opţiuni: fie suntem ca Londra sau Viena (unde fiecare investiţie este bine primită), fie suntem selectivi, dar unde batem palma discutăm nu doar strategic, dar şi despre bani. Ca sa fiu si mai concret, poti refuza de dragul Washingtonului banii Chinei (cu mai mult tact insa) dar ar fi bine sa pui in schimb covor rosu pentru Japonia, India sau Coreea de sud, ca aliati SUA, daca tot vrei atat sa dai un semnal americanilor dar si sa iti dezvolti economia. 

A avansa relaţia comercială nu e ceva de care să ne ruşinăm, ci trebuie să devină un obiectiv major pentru felul în care acţionăm în plan internaţional. Ca să ramanem concreti: dacă semnăm un parteneriat strategic cu Japonia anul viitor, atunci să gândim din timp unde putem colabora mai bine economic. Pe partea de asistenţă pentru dezvoltare, inclusiv in UE, ar trebuie să ne gândim mult mai serios la pooling, pentru a maximiza impactul. Pentru investiţii, avem multe de făcut în intern pentru a îmbunătăţi climatul pentru investiţii străine directe, dar şi pentru a susţine exporturile smart. Romania era un "player" in zona Golf si in MENA, dar cartile de vizita politice trebuie fructificate si economic, sau altii din regiune vor deveni "regiunea" in ochii acestor interlocutori. Pe partea de împrumuturi, trebuie să avem de unde ne împrumutăm, dar şi să ne împrumutăm mai bine, având grijă mult mai mare la imaginea de ţară care, cuplată cu agitaţia politică, ne trage în sus costurile, chiar comparativ cu ţări din regiune.

Mulţi nu sunt de acord cu stilul extrem de direct al preşedintelui Trump şi cum face el politica externă a Americii. Dar, că ne place sau nu, abordare sa înseamnă business şi oportunităţi pentru companiile americane. Comparaţia nu este pentru a trage la final concluzia că noi nu suntem americanii, ci de a fi mai curajoşi în alegerile pe care le facem. Prin sistemul actual al atasatilor economici dar si camerele de comerţ, de ce nu am încerca şi noi să punem pe picioare un sistem performant de export? Avem 80 poziţii de consilieri economici în ambasade şi reprezentanţe diplomatice, dar doar circa 40 sunt ocupate. Zona instituţională de comerţ exterior oferă suport cu o resursă de aproximativ 20 persoane. Se poate face mult mai mult, putem învăţa de la ce face AmCham în România, Medef in Franta, BDI in Germania, dar mai ales din ce fac ei global. Se poate înfiinţa un Centru Român de Comerţ Exterior. Prin astfel de instituţii, ne putem instrui actuale si noi generatii de diplomaţi si atasati economici, pentru ca mai apoi să se treacă la oamenii din companii. Dacă nu ne vom mişca, ne vom mira de ce nu este niciodată loc la masă pentru noi, mai ales ca portia de acasa se micsoreaza in criza si trebuie sa te uiti mai mult si la piata globala. Trebuie să avem inteligenţa de a ne duce diplomaţia, economia si politica, aliniate pe obiective de prosperitate si revenire economica în era post-Covid-19: Romania Globala si nu Romania Provinciala e salvarea din criza.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii