Sacul şi petecul şi aghiotanţii lor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cum nu am veleităţi de ghicitor, mă aflu în imposibilitatea de a prevedea când, cum şi cu ce costuri va lua sfârşit actuala criză politică din România.

O criză declanşată eminamente din orgoliul supradimensionat al liderului PSD Liviu Dragnea care crede că în 2017 se poate comporta asemenea lui Nicolae Ceauşescu şi din cea a manechinului împăiat Călin Popescu –Tăriceanu. Ambii preocupaţi exclusiv de propria salvare de perspectiva unei întâlniri nu tocmai plăcute cu rigorile justiţiei.

O criză perpetuată din vina unui guvern iresponsabil, din slugărnicia unui prim-ministru pe numele lui Sorin Grindeanu, fără nici cea mai mică urmă de demnitate şi din prostia colosală a unui caraghios ajuns ministru al Justiţiei, în condiţiile în care prima întrebare care ar trebui să îi fie adresată e aceea cum şi prin ce concurs de împrejurări a izbutit să termine o facultate. Aş merge chiar mai departe, meditând serios asupra modalităţilor prin care a izbutit odinioară tânărul Florin Iordache, născut la Caracal unde ştim bine cine şi ce s-au răsturnat, a cărui prestaţie publică o concurează serios prin stupiditate pe aceea a lui Tudor Postelnicu, să promoveze examenul de bacalaureat. Când este evident pentru oricine că insul cu pricina nu are minime competenţe de comunicare în limba română contemporană.

Este însă indubitabil că criza de acum se va sfârşi odată şi odată şi că doar timpul ne va spune dacă înfrântă a fost prostia pesedisto-aldistă ori demnitatea şi onoarea oamenilor cinstiţi din România.  

Este cum nu se poate mai limpede pentru oricare cetăţean cu capul pe umeri că, în condiţiile politice actuale, alegerile anticipate nu ar servi la nimic. Aceasta din mai multe motive. Fiindcă nu au trecut nici două luni de la alegerile la termen, nu s-a modificat spectaculos spectrul politic, înlocuirea doamnei Gorghiu cu doamna Turcan nu a însemnat nici cel mai mic reviriment pentru PNL, USR rămâne, pe mai departe, exclusiv  o frumoasă stare de spirit, iar PMP, rămas orfan de gălăgiosul Traian Băsescu, nu ştie încotro să o apuce.

În astfel de condiţii e firesc să ne punem întrebarea cum va merge ma departe guvernarea PSD-ALDE. Se va păstra oare în funcţie acelaşi guvern sau se vor opera cosmetizări de ochii lumii?

În prima eventualitate ne întrebăm ce credibilitate vor mai avea actualii miniştrii ai cabinetului Grindeanu în frunte cu premierul însuşi? Cum va mai putea să dialogheze cu ambasadorii statelor occidentale definitiv compromisul Teodor Meleşcanu care şi în aceste zile şi-a dat măsura incompetenţei şi a gândirii comuniste? Cum va mai fi primit acelaşi domn Meleşcanu la marile întâlniri internaţionale căci invitaţii personale nu va primi mai mult ca sigur? Cine şi cum îl va mai credita, fie şi cât negru sub unghie, pe ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, care a dovedit că nu are nici măcar inteligenţa necesară spre a fi o bună secretară de şcoală generală şi care şi-a dat măsura imposturii şi a mentalităţii de ordonanţă numai bună să îi lustruiască cizmele lui Liviu Dragnea din ipostaza de supraveghetoare de facebook? Cum va mai putea să îşi scoată faţa în public controversata Lia Olguţa Vasilescu, la rându-i autoarea unor gafe colosale şi posesoare a unui comportament de gardiană? Numita Vasilescu a avut nemernicia de a afirma vineri că din cauza demonstraţiilor şi a preşedintelui Iohannis ţara ar fi în primejdia unei crize de lichidăţi aşa că nu m-ar mira ca guvernul să facă astfel încât să întârzie deliberat plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor pe luna februarie. Aplicând astfel învăţătura stalinsto-comunistă care îi e inclusă în naturelu-i simţitor. Crede oare d-na Doina Pană că va mai păcăli pe cineva cu blândeţea-i mimată de bunică proaspăt întoarsă nu din barca ce a făcut-o celebră, ci de la coafor? Cum va mai putea da ochii cu oamenii de cultură şi artă dl. Ionuţ Vulpescu, căruia actorii din felurite generaţii i-au dat o lecţie de demnitate, arătându-i că nu e totul de vânzare şi că nu pot fi cumpăraţi nici măcar cu creşteri salariale de 50%, aşa cum şi-a închipuit dumnealui care şi-a făcut ucenicia politică în calitate de purtător al servietei Ion Iliescu? Despre sărmanul la spirit Florin Iordache nu mai spun nimic în plus din motive umanitare, preferând doar să observ că întrebările personalizate ar putea continua, fireşte.

Sigur, un partid numeros aşa cum este PSD şi tenderul său politic, ALDE, ar putea oricând produce o altă listă de nume. În locul doamnei Vasilescu ar putea fi oricând reinstalată doamna Rovana Plumb, dl, Vulpescu i-ar putea face loc în orice momente fără probleme d-lui Daniel Barbu, Titus Corlăţean l-ar putea înlocui necondiţionat pe uzatul Meleşcanu. Ce contează că respectivii nu sunt cu nimic mai buni ori că au schelete în dulap?

Nici PSD, nici ALDE nu îşi bat capul cu astfel de fineţuri. Pentru simplul fapt că e vorba despre partide malformate, structural compromise, cu conducători fără valoare şi fără anvergură. Dragnea şi Tăriceanu nu ilustrează decât  raportul de condiţionalitate dintre sac şi petec. Nimic mai mult.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite