Salvează NATO infrastructura României? Vom avea în sfârşit autostrăzi şi căi ferate din raţiuni defensive?

Atâta timp cât în joc au fost bunăstarea, confortul, civilizaţia noastră, nu ne-am descurcat. N-am reuşit să construim autostrăzi moderne, căi ferate rapide, aeroporturi accesibile. Am ajuns pe ultimul loc în Europa la acest capitol, străbătând într-o zi întreagă o distanţă care în Germania îţi consumă patru ore. Am ajuns, la nivel mondial, să concurăm cu tinerele naţiuni africane la acest capitol.

Am reuşit să blocăm coridorul de trafic către Turcia şi Grecia cu gropile noastre sinistre de lângă vama Giurgiu. 

În mod paradoxal, această neputinţă a noastră când vine vorba de propriile interese economice, turistice, civilizaţionale, ar putea fi depăşită şi învinsă în următorul deceniu de grija aliaţilor din NATO pentru securitatea flancului estic. Foarte simplu spus, NATO ne-ar putea ajuta, îmbia, împinge la o dezvoltare rapidă a infrastructurii din raţiuni strategice. Şi asta pentru că, având în vedere principiul de apărare colectivă care stă la baza NATO, un răspuns din partea alianţei militare la un eventual atac rusesc pe teritoriul unui stat est-european ar putea fi blocat din cauza infrastructurii – echipamentul şi trupele ar fi foarte greu de transportat. Eforturile din ultima perioadă în materie militară, forţa avansată din România, achiziţiile remarcabile de tehnică modernă de luptă – toate aceste elemente devin irelevante dacă NATO nu îşi poate desfăşura rapid un val doi şi trei de reacţie. Primele forţe defensive nu pot aştepta cu zilele până când un tanc din Germania reuşeşte să depăşească o căruţă, undeva pe lângă Lugoj. Exerciţiile şi simulările de război conduse de Rusia au arătat că Moscova poate forţa intrarea în spaţiul occidental, prin preluarea capitalelor Estoniei şi Letoniei în doar 60 de ore, avertizează unii analişti. Forţele NATO, pe de altă parte, superioare, ar domina într-o confruntare de durată, însă într-una de scurtă durată avantajul ar fi de partea Rusiei.  Având în vedere că prezenţa NATO (cu forţe conduse de Marea Britanie, SUA, Germania şi Canada) la graniţa cu Rusia este cu mult mai redusă numeric faţă de capabilităţile Rusiei comasate la graniţe, atât suplimentarea trupelor, cât mai ales creşterea mobilităţii militare sunt prioritare pentru apărarea flancului estic.

Iar NATO a înţeles foarte bine un principiu explicat de Eisenhower, cel care a supervizat uriaşul efort logistic din Normandia: „You will not find it difficult to prove that battles, campaigns, and even wars have been won or lost primarily because of logistics“.

Este vizibil cu ochiul liber, fără vreun raport special analitic, că multe drumuri din această zonă a Europei nu sunt făcute să suporte greutatea unor transportoare de echipament militar greu, cum ar fi tancurile. În plus, multe dintre tunelurile sau podurile est-europene sunt prea înguste pentru aceste sarcini. De pildă, la finalul Saber Guardian, cel mai mare exerciţiu militar condus de SUA în Europa de Est, şi la care au participat 25.000 de militari şi 3.000 de blindate, o parte din echipament a rămas blocată în România timp de 2 luni, până a putut fi transportată în Germania, acolo unde trebuia să ajungă… 

Un lider care şi-a propus să explice această problemă, fostul comandant al US Army în Europa, Ben Hodges, a declarat într-un interviu acordat Agerpres că îmbunătăţirea infrastructurii este esenţială pentru rolul României în NATO, menţionând că soldaţii sunt bine antrenaţi şi pregătiţi, sistemul de apărare antirachetă constituie de asemenea un plus, însă infrastructura deficitară ar fi un punct nevralgic – în cazul unei crize majore forţele NATO fiind nevoite să transporte un volum ridicat de trupe şi echipamente peste Carpaţi. Un test făcut anul trecut de către Armata americană din Europa a fost încercarea de a pune un tanc pe un transportor de echipamente grele (în jargonul militar numit HET – Heavy Equipment Transport), pentru a-l transporta din Polonia, peste Carpaţi, până la baza Mihail Kogălniceanu, sarcină care s-a dovedit a fi foarte dificilă, a arătat Hodges. 

Pe măsură ce această problemă a fost conştientizată la nivelul decidenţilor din NATO şi UE, au început să se contureze şi strategiile de răspuns. NATO a înfiinţat deja un centru logistic în Germania (Joint Support and Enabling Command, anunţat formal în cadrul summitului de la Bruxelles din luna iulie), a cărui misiune este tocmai aceea de a găsi căi pentru facilitarea mişcărilor de trupe în Europa. De asemenea, în 2019, Comisia Europeană va decide care sunt rutele cele mai bune, la nivel european, pentru transport militar. Cu doi ani în urmă, în 2016, a fost prezentată şi ideea unui Fond European pentru Apărare şi a implementării PESCO-unul dintre cele 17 proiecte lansate în cadrul PESCO referindu-se la mobilitatea militară şi România fiind parte a acestui proiect. În martie 2018, Comisia Europeană şi Înaltul Reprezentant UE Federica Mogherini au prezentat un plan de acţiune pentru a îmbunătăţi mobilitatea militară la nivelul UE şi nu numai. Ca parte a acestui plan, Comisia ar putea finanţa anumite proiecte de infrastructură în următorul cadru financiar multianual. CE a propus crearea a nouă coridoare de transport, iar România este parte a coridorului Rin-Dunăre şi Orient-Mediterana de Est. 

Coridorul Rin-Dunare. FOTO: European Commission/ The Core Network Corridors

Alte noi rute de transport sunt lansate de oficialii din statele din Europa Centrală şi de Est – câteva exemple care includ şi România fiind Via Carpatia (care conectează Lituania cu Grecia), o autostradă care va înconjura Marea Neagră, o autostradă Ungaria-România şi un drum Odessa-Varna, prin Dobrogea. Via Carpatia (un coridor nord-sud) a fost lansat ca parte a Iniţiativei Celor Trei Mari, fiind rezultatul unui acord dintre Polonia şi Slovacia; drumul începe din Lituania şi trece prin Polonia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, după care ajunge în Grecia. Ungaria a obţinut recent fonduri UE pentru finalizarea unei autostrăzi care ajunge la graniţa României, la Borş, urmând să facă legătura cu Autostrada Transilvania (încă, vai, nefinalizată…). Preşedintele Porosenko anunţa în mai că vrea să coopteze şi România într-un proiect pe care l-a discutat cu omologii bulgari, pentru construirea unui drum între Odessa şi Varna, care ar urma să treacă prin Dobrogea. Nu în ultimul rând, Centura Mării Negre, în mod interesant un proiect demarat chiar de Rusia, este discutat încă din 2006 şi cuprinde un sistem de autostrăzi cu patru benzi, urmând să aibă peste 7.000 km. Proiectele ar urma să fie finanţate de fiecare ţară în parte, însă vor fi asigurate fonduri de către UE, de unele bănci europene sau alte instituţii financiare internaţionale (ex. Banca Mondială).

Via Carpatia. FOTO: sejm.gov.pl 

În ceea ce priveşte infrastructura de transport aerian, Forţele Aeriene americane fac o revizuire completă şi au o abordare de tip „360 de grade“ pentru a evalua şi întări infrastructura aeriană în Europa, a anunţat recent comandantul Forţelor Aeriene ale SUA din Europa şi din Africa (USAFE). Planurile includ noi aerodromuri – pentru bombardiere, avioane de luptă şi alte aeronave americane. SUA e pregătită să investească acum milioane de dolari pentru proiecte de infrastructură menite să găzduiască forţe de reacţie rapidă, planuri care vin la cinci ani după episodul Crimeea. Printre ţările vizate de aceste proiecte de infrastructură – şi unde deja sunt înregistrate progrese – se numără statele baltice, România şi Polonia, scopul fiind îmbunătăţirea facilităţilor de transport pentru misiunile forţelor aeriene.    

Perspective există şi în materie de infrastructură feroviară. Unul dintre planurile anunţate de UE pentru a conecta Europa cu zona Caucazului şi Asia Centrală are în vedere construirea de noi linii de cale ferată. Unul dintre coridoare, respectiv coridorul IV, ar urma să treacă şi prin România, dar şi prin Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Turcia. Chiar dacă o parte din necesarul acestui coridor din România există deja, pe ruta Curtici-Arad-Sibiu-Braşov-Constanţa, el ar urma să fie modernizat pentru a îndeplini standardele europene şi a elimina limitele de viteză. În 2017, UE anunţa că va acorda României 201 milioane de euro pentru modernizarea legăturii dintre Sighişoara şi Coslariu, fiind vorba de un tronson de aproape 100 km, bani alocaţi din fondul de coeziune pentru perioada 2014-2020. Acest segment este parte a rutei de cale ferată care conectează Braşovul de graniţa cu Ungaria, parte a rutei de Transport Trans-Europene. În urma acestui proiect de modernizare, trenurile ar putea circula pe porţiunea modernizată cu viteze între 120-160 km/ oră, urmând ca timpul parcurs între cele două  localităţi să fie redus la jumătate.  România se află într-un moment de răscruce în ceea ce priveşte infrastructura. Dacă până acum autostrăzile, drumurile expres, căile ferate sau aeroporturile reprezentau câmpul de luptă al unor interese mai mereu politice şi mai întotdeauna corupte, din anul 2018 infrastructura din flancul estic al NATO – deci şi din ţara noastră – a devenit o problemă de siguranţă militară pentru Europa şi NATO. Şi va fi mult, mult mai greu să se discute despre “comisioane“ şi să se cerşească noi termene de finalizare în faţa responsabilităţilor vitale pe care le poartă oamenii în uniforme, a căror misiune este să garanteze o Europă sigură şi liberă. 

România se află într-un moment de răscruce în ceea ce priveşte infrastructura. Dacă până acum autostrăzile, drumurile expres, căile ferate sau aeroporturile reprezentau câmpul de luptă al unor interese mai mereu politice şi mai întodeauna corupte, din anul 2018 infrastructura din flancul estic al NATO – deci şi din ţara noastră – a devenit o problemă de siguranţă militară pentru Europa şi NATO. Şi va fi mult, mult mai greu să se discute despre “comisioane“ şi să se cerşească noi termene de finalizare în faţa responsabilităţilor vitale pe care le poartă oamenii în uniforme, a căror misiune este să garanteze o Europă sigură şi liberă.