Salvează-te pe tine ca să îi salvezi pe ceilalţi

România de astăzi nu mai e România de acum 30 de ani. Nici măcar cea de acum cinci ani. Diferenţele sunt uimitoare chiar dacă cenuşiul e acelaşi şi e greu să faci diferenţa între Tudorel Toader şi Rodica Stănoiu. Ce a rămas neschimbat, însă, e modul în care reacţionăm noi, ceilalţi.

Aceeaşi anxietate şi aceeaşi nervozitate, mascate sub ideea de a salva România. De comunişti sau de neobolşevici, de servicii şi reţele, de mafioţi şi hoţi de buzunare cu titluri de ministru. Situaţia e neschimbată. Am salvat de atâtea ori România încât am putea candida la titlul de cea mai salvată ţară din univers. De un singur lucru nu am putut-o salva: de vecinul meu care aruncă chiştoacele pe geam. Probabil că nu e el cel care aruncă şi PET-uri de bere, sticle de vin şi lame de ras. Posibil să fie alt vecin, de care nu am reuşit să salvez ţara asta în ultimii 20 de ani. 

Şi logica e simplă, dacă tragi linia şi aduni. România nu poate fi salvată doar schimbând un om cu altul, aşa cum nu poate fi făcută prosperă doar prin anticorupţie. E nevoie de mai mult. E nevoie să ştii că responsabilitatea nu se opreşte la uşa casei tale şi că de câte ori tragi de mânecă pe cineva care aruncă o hârtie pe stradă de atâtea ori salvezi România. 

O să fie greu, pentru că te vei trezi că eşti făcut progresist, sexo-marxist sau chiar dependent de corectitudinea politică. Dar când numărul celor nemulţumiţi de autobuzele din oraş, de atitudinea funcţionarului de la ghişeu sau de limbajul de la televizor va fi mai mare decât cel al oamenilor pentru care toate astea nu contează, atunci Vâlcov nu va mai face bugetul, Tudorel nu va mai face „ievaluări“ şi nici Dragnea nu va mai vorbi despre competenţa guvernului. 

E doar o chestiune simplă, de atitudine. Sigur că este jignitor de dureros să o vezi pe Dăncilă prim-ministru. Dar adevărul e că doamna Viorica o duce bine de vreo 20 de ani - funcţia de premier a adus-o la lumină, însă, abia acum. Înainte de asta, a fost bine mersi ani buni pe la Bruxelles şi în PSD. Şi ca ea sunt sute, dacă nu mii, de oameni de aceeaşi calitate care se miră de ce ea şi nu ei. Mirarea asta înseamnă că resursa de cadre a PSD e încă generoasă cu prostia, lăcomia şi „ciocoismul“ de modă veche. 

Nu există altă soluţie: trebuie să începi de jos. Degeaba spui că Dragnea e hoţ, Dăncilă prostănacă şi Vâlcov ticălos. Astea sunt descărcări nervoase care le fac bine, pentru că nu au niciun efect şi descarcă energiile din societate. Singura soluţie e să accepţi că vecinul tău e mai important decât Dragnea şi cu el să începi. Din aproape în aproape se salvează România.