Sărbătorile pascale - reconcilierea de după Statul Islamic, sub semnul întrebării

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Paştele acestui an este întâmpinat cu veşti bune: sfârşitul Statului Islamic a generat o întoarcere a creştinilor şi a populaţiilor care au fugit din calea barbariei în Irak. Milioane de oameni s-au întors fără a avea electricitate sau apă, fără a mai aştepta ajutorul guvernului sau al organizaţiilor internaţionale.

Se estimează că 70 % dintre cei 100.000 de creştini care au migrat din zona câmpiei Ninive s-au întors deja acasă. Suniţii din Mosul s-au alăturat catolicilor caldeeni pentru a exersa trasul la ţintă. Totul are loc în contextul unei secularizări a Islamului, în condiţiile în care moscheile atrag mai puţini credincioşi. În Falluja, centru religios al suniţilor, moscheile sunt frecventate acum doar de cei în vârstă. Imamii au radicalizat credincioşii prin sprijinul acordat Statului Islamic, iar în prezent refuzul de a admite această complicitate face ca musulmanii să nu mai aibă încredere în proprii lideri religioşi. Acelaşi fenomen se resimte şi în zona dominată de şiiţi. Irakul nu mai vrea războaie religioase, în condiţiile în care prima oară după foarte multă vreme ţara poate fi traversată de la sud la nord fără a fi nevoit să treci prin filtre militare.

Dacă ceea ce se întâmplă în Irak dă speranţe pentru o pace durabilă, situaţia din Siria oferă motive de îngrijorare. Armata turcă a lansat operaţiunea intitulată ironic „Ramură de măslin” în 20 ianuarie pentru a cuceri enclava Afrin din nord-vestul Siriei. Kurzii din Siria şi din Irak au făcut posibilă înfrângerea Statului Islamic. Odată ce au repurtat această victorie, au avut naivitatea să creadă că vor putea trăi în pace în teritoriile pe care le-au cucerit şi unde se odihnesc acum cei din rândurile lor care au decedat. Turcia lui Erdogan consideră altfel. La Afrin ofensiva armatei turce a fost îndreptată împotriva kurzilor, într-o zonă eliberată de sub ocupaţia Statului Islamic. O ofensivă care a avut în prealabil acordul Federaţiei Ruse. Erdogan în persoană a declarat, după o convorbire telefonică cu Vladimir Putin, că „Rusia înţelege determinarea Turciei în cadrul operaţiunii Ramură de măslin”.

La 20 februarie a fost semnat un acord între forţele kurde YPG şi regimul la putere în Siria. Paradoxul major este că în Siria YPG este aliat al coaliţiei internaţionale conduse de SUA dar a fost şi este atacat de un stat membru NATO, Turcia. Astfel, kurzii au concluzionat, potrivit propriilor lor declaraţii, că este mai bine sub ocupaţia siriană decât sub cea turcă. Acest calcul nu a avut însă câştig de cauză. Acordul respectiv nu a împiedicat operaţiunea militară turcă. Afrin a căzut sub ocupaţia turcă la 18 martie, luptătorii kurzi fiind abandonaţi de întreaga comunitate internaţională. 150.000 de civili din totalul de peste 300.000 care locuiau în enclava Afrin au părăsit această enclavă şi au găsit refugiu în Kurdistanul sirian.

Sărbătoarea Paştelui din acest an stă sub semnul indeciziei Occidentului în privinţa condamnării Turciei. Doar Angela Merkel a declarat că ofensiva turcă este „inacceptabilă” iar la Afrin „mii de civili sunt reprimaţi, ucişi sau fug”. Preşedintele Macron îi consideră dimpotrivă pe kurzii din Siria ca având „un potenţial terorist care ameninţă frontiera turcă”. Restul liderilor occidentali au tăcut culpabil. Situaţia aduce aminte de cea din 1938, atunci când Chamberlain şi Daladier erau de acord cu orice concesii acordate Germaniei naziste, cu preţul de a păstra pacea în Europa. Churchill declara atunci că liderii occidentali au avut de ales între dezonoare şi război dar alegând dezonoarea nu vor putea împiedica nici războiul. Kurdistanul lăsat pradă Turciei se aseamănă foarte mult cu Cehoslovacia abandonată în 1938. După ce au salvat onoarea civilizaţiei occidentale prin victoria asupra Statului Islamic, kurzii din Siria se văd abandonaţi atât de puterile occidentale, cât şi de de Federaţia rusă care preferă acorduri cinice cu Turcia. Cu ocazia ofensivei din Afrin, Turcia a folosit lideri religioşi musulmani pentru a ridica moralul trupelor militare. Aceasta înseamnă că ignorarea acestei tragedii umanitare şi politica de compromis cu regimul lui Erdogan va duce la înlocuirea kurzilor din Siria cu islamişti. Dacă actuala politică va continua, noii jihadişti din nord - vestul Siriei vor veni, ca şi cei din primul val, în Europa pentru a genera atentate. Istoria ne arată că acordul de la München nu a adus pacea în Europa, ci doar a îndepărtat începerea războiului. A nu protesta şi acţiona împotriva regimului lui Erdogan va avea consecinţe negative pe termen lung. La mai mult de un secol de la genocidul armean, nu s-a înţeles că reacţia promptă este singura modalitate pentru a opri masacrele din Orient.

Mesajul Învierii lui Hristos este un mesaj de pace şi de reconciliere care transcende religia creştină. Este nevoie, în numele acestui mesaj, de o reacţie adecvată la ceea ce se întâmplă în Kurdistanul sirian, cu scopul realizării unei păci durabile. Actualul context este doar aparent unul paşnic - apatia din această perioadă poate fi semnul unor tragedii viitoare cu consecinţe greu de imaginat. Liderii politici şi religioşi au deopotrivă datoria de a se implica în soarta naţiunii kurde care are dreptul de a trăi paşnic alături de turci, sirieni, irakieni şi, desigur, creştinii din regiune.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite