Scena politică românească în 2014

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Trebuie să ne preocupe această scenă, pentru că aşa funcţionează democraţia, de care depinde traiul nostru cel de toate zilele. Alt sistem mai bun nu s-a inventat.

Înlocuirea întregii clase politice

E o idee bună, dar utopică. Nu poţi înlocui o clasă întreagă de politicieni, peste noapte, cu cine? Şi aici e nevoie de „meserie”, de experienţă, infrastructură locală, umană şi materială. Care nu apar peste noapte.

Aşa se explică voturile câştigate de partide cu 20 de ani de experienţă în spate şi eşecul, sau semi eşecul unor partide apărute din senin. Alegătorii înclină spre cei despre care ştiu ce le poate pielea, în loc să facă experienţe, posibil nefericite, cu oameni total necunoscuţi.

Sau chiar dacă sunt cunoscuţi în medii culturale, ştiinţifice, universitare, tot nu e sigur comportamentul la cârma ţării, într-un mediu eminamente nou şi diferit.

Vrem nu vrem, conducerea unei ţări este o „meserie” în sine, care se câştigă cu mulţi ani de traversare a funcţiilor şi responsabilităţilor presupuse de acestea, de la funcţionar, secretar de stat, ministru, şef de Consiliu Judeţean sau primar, etc.

Scenariile posibile pentru 2014

1. USL reuşeşte să păstreze nivelul de trai, puterea de cumpărare a cetăţenilor, pe baza unei creşteri semnificative a economiei. Fără să tulbure echilibre macroeconomice, dar să atragă investiţii majore, care să genereze multe locuri de muncă şi creşterea PIB-ului, să menţină speranţa populaţiei că nu s-a păcălit la votul din decembrie 2012.

Asta înseamnă respectarea acordului cu FMI, adică privatizări masive şi reducerea cheltuielilor statului, prin renunţarea la o bună parte a birocraţilor.

Actuala putere lasă justiţia în pace, cu preţul sacrificării unor personaje importante, de tipul Dragnea sau Voiculescu, a unor baroni care se dedulcesc la bani publici, condiţie sine qua non pentru păstrarea unor relaţii normale şi avantajoase economic cu partenerii euroatlantici.

USL rămâne unită la guvernare, chiar cu frecuşurile obişnuite, pentru că fără o majoritate zdrobitoare nu poate să-şi pună în practică planurile şi proiectele, cu Antonescu candidat la prezidenţiale.
După doi ani de stat la guvernare, rezultatele ar fi trebuit să apară, în zona economică şi a respectării statului de drept.

Aşa cum se derulează acum lucrurile, şansele acestui scenariu sunt de circa 30%.

2. Situaţia economică se deteriorează dramatic, pe seama lipsei de investiţii în economie, ale statului, ale investitorilor, care privesc cu reticenţă avantajele mediului economic românesc. USL se rupe şi PNL trece în opoziţie, stare care ar avantaja campania electorală a lui Crin Antonescu, în ciuda nemulţumirilor din partid legate de plecarea de la ciolan.

Populaţia înţelege că nouă putere nu s-a dovedit mai brează decât precedentă, că nu te poţi baza doar pe stat, pentru asigurarea bunăstării proprii şi a familiei.

Votul dat în 2012 va fi interpretat ca o păcăleală, deja demonstraţiile masive de stradă merg spre această idee.

O iarnă, posibil dificilă, va accentua spre primăvara această senzaţie, a minţirii şi aburirii electoratului pentru ajungerea la un ciolan gustos, în timp ce votanţii se hrănesc cu iluzii şi verdeţuri. Şansele acestui scenariu sunt de 60-70%.

3. Ce va face opoziţia de dreapta, în condiţiile scenariului anterior?

Trebuie să ajungă la sentimente mai bune, unii faţă de ceilalţi. O fuziune obişnuită, nu prin absorbţie, cu un nume de partid nou, (Partidul Forţelor de Dreapta, sau asemănător), ar polariza resursele umane şi materiale, ideile şi proiectele de dreapta, cu un program politic curajos şi dedicat antreprenorilor, cei care duc, de fapt, economia în spate. Cu definirea clară a rolului statului, a respectării separaţiei puterilor în stat, cu descentralizare, regionalizare, subsidiaritate, cu modernizarea Constituţiei şi toate temele şi ideile care s-au adunat până acum în zona dreaptă a politicii.

În această construcţie ar intra PDL, FC, PMP, PNŢCD. Partidul Noua Republica şi-a ales alt drum, alături de conservatorii europeni, şi nu crede într-o unire a forţelor de dreapta.

O simplă alianţă între ele ar avea soarta ARD, DA, USL şi a altor alianţe, care se rup la prima zdruncinătură mai dură, de aceea este necesar un nou partid prin fuziunea celor enumerate.

Dacă PNL iese de la guvernare şi-şi schimbă conducerea, ar putea contribui, într-un fel sau altul, la promovarea şi susţinerea, posibil tacită, a noului partid.

Nimeni nu-i perfect, nici preşedintele Băsescu, nici Emil Boc, nici alţii, dar populaţia are acum termen de comparaţie. Trei ani de regim de dreapta, Boc-Basescu, trecerea României prin criză, modul cum a fost gestionată criza, comparativ cu ce se întâmplă în Grecia, Spania, Portugalia, Italia.

Şi doi ani de regim USL, la care se adaugă perioada Adrian Năstase (2001-2004), perioada Iliescu şi tot ce a însemnat comunismul şi socialismul.

Este necesar că electoratul să ajungă singur la o concluzie, oricare ar fi aceasta.

4. Garnituri de lideri

La USL lucrurile sunt clare. Îi avem pe Victor Ponta, Dragnea, Sova, Banicioiu, Gabriel Oprea, Rovana Plumb, Andronescu, Corlatean, Dusa, şi tot aşa, pe care-i ştim de 20 de ani. La PNL: Crin Antonescu, Radu Stroe, Fenechiu, Chitoiu, Vosganian, Nicolaescu, Câmpeanu, Voicu, David, etc.

La dreapta, în primul rând tandemul Basescu-Boc. Care au probat prin fapte, nu vorbe, nu demagogie, nu declaraţii politicianiste, că sunt dedicaţi, determinaţi, competenţi, să apere interesul naţional. Indiferent de costuri, inclusiv în planul carierelor personale. Trecerea României prin criză anilor 2009-2011 o probează.
În plus, preşedintele Traian Băsescu a traversat toată gama de funcţii administrative, are relaţii excelente cu liderii europeni şi americani, competenţe temeinice în geopolitică, economie, relaţii externe, în sfera serviciilor care asigură securitatea naţională. Beneficiază de un talent de comunicator ieşit din comun, care-l plasează în fruntea politicienilor români, din această perspectivă.

Două rezultate remarcabile pot fi trecute la activul perioadei Basescu-Boc: asigurarea indpendentei justiţiei şi oprirea economiei din căderea liberă în care o lăsase Tariceanu. Cu un curaj, dovedit la tăierea unor venituri fără bază reală, de care s-au minunat alţi conducători de state care n-au avut aceeaşi determinare sau au ajuns la aceleaşi concluzii mult mai târziu.

Alături de cei doi îi regăsim pe: MRU, Macovei, Baconschi, Funeriu, Cristian Preda, Papahagi, Lazaroiu, Sever Voinescu, la care se adaugă politicieni importanţi şi oneşti care au ales să rămână în PDL. Beneficiari, oricum, ai unei experienţe politice remarcabile. Vasile Blaga, contestat în unele cercuri, s-ar putea ocupa de logistică şi infrastructura teritorială a noului partid, lăsând infrastructura teoretică şi ideatică, comunicarea politică, în seama altora.

Noile partide de dreapta, FC, PMP, au oameni buni teoreticieni, comunicatori, feţe noi în politică, dar nu au infrastructură şi bani, exact ce are PDL. Aşa că s-ar completa reciproc foarte bine.

Vor avea înţelepciunea să treacă la fapte? Cred că da, pentru că nu există alternativă credibilă, de succes.

5. Alegerile prezidenţiale.

Aceasta-i principala miză, care va decide soarta României în anii ce vin.

Cum Constituţia nu se mai poate schimba în timp util, viitorul preşedinte va avea puteri mari, inclusiv la nominalizarea premierului, la conducerea serviciilor secrete şi a CSAT, la numirea şefilor la parchete şi la ICCJ.

În situaţia în care USL se rupe şi nici nu aduce beneficii şi un trai decent votanţilor USL din 2012, electoratul român poate bascula, după principiul pendulului, al votului negativ, care a funcţionat milimetric din 1996 până în prezent.

Un tandem Boc-Presedinte şi Băsescu premier, sau, dacă Boc rămâne pe poziţii şi refuză în continuare, MRU-presedinte şi Băsescu premier ar avea toate şansele să mobilizeze populaţia inertă, antreprenorii, care n-au votat la trecutele sesiuni electorale.

Mai important. Cu alegerea preşedintelui de dreapta, Boc sau MRU, este posibil ca majoritatea parlamentară să basculeze şi ea, mai ales datorită PNL. Cum au fugit ca şobolanii, când a fost dat jos MRU, vor fugi încă odată, doar că în sens invers. Căderea de două ori a unui nou guvern, în cazul în care guvernul Ponta pică la moţiunea de cenzură, va obliga parlamentarii să voteze şi un guvern condus de Băsescu, pentru a nu pleca acasă.

Totul depinde de reorientarea populaţiei, dacă se va produce sau nu, de sondaje de opinie cinstite. Procent de realizare a acestui scenariu, 70%.

6. Alegeri prezidenţiale câştigate de USL sau doar de PSD.

Semnalul va fi clar. Înseamnă că majoritatea alegătorilor este mulţumită de puterea politică de stânga, că este mulţumită de ce are să pună în farfurii. Conducerea politică actuală, sau reorganizată într-o majoritate parlamentară asemănătoare, va sta la cârmă până în 2016. Procent de realizare, 30%.

Este greu să faci predicţii, într-o lume atât de agitată şi impevizibila, mai ales în plan economic. N-am luat în considerare influenţa şi evoluţia UE şi a Americii. Care au un cuvânt greu de spus, după cum s-a văzut la lovitura de stat din 2012, la încercare de subordonare a DNA, când Victor Ponta a dat înapoi în 24 de ore.

Rămâne să observăm şi evaluăm scena politică la intervale de timp, pentru a afla din vreme ce soarta (politică) ne aşteaptă.

Este important, pentru că de conducerea politică depinde, în bună măsură, viaţa noastră şi a familiilor noastre, de-ar fi să luăm în considerare doar calitatea mediului economic în care trăim şi activăm.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite