Scriitorul Bogdan Suceavă, SUA: „Voi vota cu aceeaşi rigoare profesională cu care scriu un articol de matematică”

Scriitorul Bodgan Suceavă la FILIT 2014 (Iaşi) FOTO facebook.com/bogdan.suceava

„Cred că una dintre cele mai nefericite consecinţe ale evoluţiilor din ultimele două decenii e faptul că trei milioane de oameni născuţi în România au considerat că au o şansă mai bună într-o altă societate. România de azi e o ţară cu puţine posibilităţi, cu o mobilitate socială din ce în ce mai redusă, cu speranţe tot mai puţine de împlinire profesională.”

Scriitorul român Bogdan Suceavă locuieşte de 18 ani în SUA, fiind profesor de matematică la California State University, Fullerton. E autorul a 12 volume de literatură şi a 47 de lucrări de matematică. I-am admirat, de cîte ori l-am întîlnit, alchimia discursului – respectiv echilibrul opiniei şi miezul ei intuitiv. Tot de atîtea ori m-a intrigat o absenţă: cu atît mai mult cu cît imaginarul său literar are nevoie de orizontul lumii şi limbii române, pentru un român din diaspora realizat fără rest, lui Bogdan Suceavă îi lipseşte „euforia" raportării la România. Un motiv în plus ca să aflu de ce se duce, şi el, la vot. Îi mulţumesc şi lui pentru răspunsuri.

Bogdan Suceavă:

Cred că una dintre cele mai nefericite consecinţe ale evoluţiilor din ultimele două decenii e faptul că trei milioane de oameni născuţi în România au considerat că au o şansă mai bună într-o altă societate. România de azi e o ţară cu puţine posibilităţi, cu o mobilitate socială din ce în ce mai redusă, cu speranţe tot mai puţine de împlinire profesională. Înainte de a scrie aceste lucruri am stat de vorbă cu mulţi tineri din România de azi, cel mai recent la Festivalul de Literatură de la Iaşi, unde pe mine cel mai mult m-a interesat să discut cu liceenii şi studenţii ieşeni.

Am prieteni tineri care îmi spun ceea ce speră, ceea ce şi-ar dori de la societatea de azi. Chiar dacă rolul preşedintelui în actualul sistem constituţional nu este direct legat de aceste aspecte, funcţia prezidenţială are un important rol de reprezentare atât pe plan intern cât şi internaţional. Preşedintele poate să inspire şi să dea un ton pozitiv multor direcţii de evoluţie ale societăţii. Ideal ar fi ca preşedintele să fie un om echilibrat şi cu viziune, iar nu un personaj ambiguu care genează probleme de imagine la fiecare ieşire pe plan internaţional.

Am mai multe motive pentru a vota decât motive să absentez de la vot: faptul că îmi pasă foarte mult cine reprezintă România pe plan internaţional e doar unul dintre ele. În afară de asta, îmi doresc ca peste câţiva ani să revin în România. Scriu literatură în limba română şi-mi doresc să fiu parte a lumii româneşti. Aceasta e opţiunea mea.

La mijlocul anilor 1990 am considerat că ar fi mai bine să-mi urmez perspectivele profesionale în altă parte, şi tot ceea ce mi-am dorit s-a întâmplat.

Am avut parte de o primire extraordinară în mediul academic american şi am fost susţinut întotdeauna. Dar nu pot fi fericit de unul singur.

Nu cred că suntem meniţi să fim fericiţi în afara spaţiului cultural căruia alegem să aparţinem. Poate părea simplu ca, odată ce ai plecat din România şi ai reuşit profesional în altă parte, să întorci spatele lumii de acasă. Probabil întrebările adresate aici sunt inspirate de existenţa unui astfel de sentiment. Nu e tocmai aşa. Fiecare dintre cei trei milioane care au plecat servesc în multe feluri societatea şi cultura română. În cazul meu, sunt încântat să-mi prezint cărţile în faţa publicului din România şi pentru acest public scriu. Sunt onorat să revin şi să fac matematică în România, în cadrul unor diverse proiecte. Faptul că lucrez în California nu mă împiedică să mă întreb ce aş putea face pentru a fi util tinerilor care se formează azi în România şi perspectivelor lor profesionale. Atunci când am fost invitat să reprezint literatura română am făcut-o de fiecare dată cu profund interes şi cât de bine am putut, fie că a fost în Statele Unite sau Marea Britanie, în Franţa sau Cehia, acolo unde cărţile mele au apărut şi au fost prezentate.

Fireşte că am urmărit cu multă atenţie campania electorală care precede alegerile prezidenţiale şi voi vota cu aceeaşi rigoare profesională cu care scriu un articol de matematică, alegând cu atenţie opţiunea care mi se pare cea mai bună. Nu cred că vreun vot e inutil: din punct de vedere statistic un sistem democratic are nevoie de foarte multe încercări până ce va atinge un nivel de stabilitate şi echilibru. E nevoie de o tradiţie democratică, intervin importanţi factori culturali, şi aceştia se construiesc în timp. E posibil ca România să aibă nevoie de foarte multe alegeri până ce va ajunge la un nivel de autentică democraţie funcţională. Poate fi un proces îndelungat şi nu lipsit de dificultăţi. Nu voi lipsi niciodată de la vreun vot în cadrul alegerilor din România, chiar dacă uneori votul meu ar putea să meargă într-o direcţie pe care majoritatea electoratului nu ar fi înclinat să o urmeze.»

Bogdan Suceavă s-a născut în 1969. E un scriitor român care lucrează ca profesor de matematică la California State University, Fullerton, S.U.A. A plecat de la Universitatea din Bucureşti în 1996 pentru a-şi urma doctoratul în matematică la Michigan State University. În 2002, volumul lui de proză scurtă Imperiul generalilor târzii şi alte istorii (Dacia, 2002) a primit premiul CopyRo. Romanul Venea din timpul diez (Polirom, 2004) e apărut în traducere în bulgară, maghiară, engleză, franceză şi cehă. Despre acest roman, World Literature Today a scris:„Suceavă jonglează cu succes umorul şi nuanţele horror în această descriere a nebuniei vieţii şi societăţii după căderea regimului Ceauşescu”. Romanul Miruna, o poveste (Curtea Veche, 2007) a apărut anul acesta în engleză, urmând ca tot în 2014 să apară şi în versiune italiană; acest roman a primit premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Romanul Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010)descrie noaptea de Crăciun a anului 1989 la Universitatea Bucureşti, în timpul revoluţiei.Romanul Vincent nemuritorul (Curtea Veche, 2008) propune imaginea unui viitor nu foarte îndepărtat în care intelectul uman poate fi copiat pe suport electronic. Cel mai recent volum al său e Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013), în care e descrisă formaţia unui tânăr atras în egală măsură de literatură şi de matematică.