Se joacă Iohannis de-a guvernul călcând peste cadavre?
0
Peste 200 de oameni au murit în ultima zi de coronavirus, secţiile de terapie intensivă sunt pline, spitalele nu mai au loc nici pentru alte boli. Toată vara guvernul s-a relaxat.
Preşedintele ştie toate datele dramatice, dar pare că se joacă de-a guvernele şi de-a revanşele şi îi dă mandat lui Dacian Cioloş să formeze noul guvern, doar pentru a trage de timp, pentru a-şi umili adversarii şi pentru a se întoarce cu blândeţe spre omul său, Florin Cîţu.
Klaus Iohannis ştie că guvernul lui nu a făcut mai nimic pentru a-i convinge pe români să se vaccineze, ştie că a renunţat la restricţii înainte ca România să aibă o masă critică de vaccinaţi. Preşedintele Iohannis ştie şi că premierul demis Florin Cîţu s-a dedicat jumătate de an alegerilor din PNL, că a ignorant problemele din spitale, că nu i-a băgat în seamă pe specialiştii care avertizau că toamna va aduce mii de morţi şi că, de fapt, a fost interesat doar să-şi conserve puterea şi să câştige fotoliul de preşedinte al liberalilor.
Acum, Klaus Iohannis se preface că totul merge bine, îşi păstrează calmul şi zâmbetul superior în mijlocul strigătelor celor care înţeleg că factura la gaze pentru uzul casnic ar putea creşte cu 80% faţă de anul precedent iar cea la curent electric cu peste 20%, că implicit toate produsele se vor scumpi, că suntem în octombrie şi ţara nu are buget.
Moartea, sărăcia, frigul iernii nu-l mişcă pe preşedinte sau, în orice caz, nu-l fac să se grăbească şi să ajute la instalarea unei guvernări stabile. Mobilizarea întregii ţări vreme de şase luni pentru aducerea lui Cîţu în fruntea PNL au fost mai importante decât orice altceva, aşa că preşedintele îl vrea în continuare tot pe el premier. Dincolo de decizia Curţii Constituţionale de anul trecut, care explică de ce Florin Cîţu n-ar putea fi din nou premier dacă nu obţine o nouă majoritate, liberalii şi preşedintele sugerează că nu se gândesc la altă opţiune.
Poate că anumite presiuni l-ar putea convinge pe Klaus Iohannis să mişte lucrurile mai repede. Comisia Europeană, după ce i-a transmis mesaje confidenţiale, a vorbit public prin comisara pentru Coeziune şi Reforme, Elisa Ferreira: „În România, instabilitatea nu e cel mai bun scenariu”, mai ales că Bucureştiul şi Bruxellesul „se află în mijlocul negocierilor pentru viitoarele planuri de utilizare a finanţării de coeziune”. Mai sunt şi presiunile interne, cifrele triste anunţate în fiecare zi la prânz, faptul că un guvern interimar nu poate lua decizii rapide iar parlamentul se mişcă greu, că România nu are format bugetul pentru anul care vine, că pentru criza sanitară sunt necesară măsuri urgente.
Nominalizarea lui Dacian Cioloş pentru formarea noului guvern pare să fie doar de formă, fiindcă deocamdată toate celelalte partide parlamentare au spus că nu vor să negocieze cu USR noul cabinet. Mai este însă timp pentru compromisuri. Potrivit Constituţiei, Cioloş are la dispoziţie 10 zile să formeze o majoritate. Sunt unii care se tem de perspectiva schimbării puterii sau cel puţin aşa rezultă din atacurile brutale, gregare şi imediate lansate de Antena 3 şi susţinute pe tonuri şi cu nuanţe diferite şi de alte televiziuni de ştiri.
Dacă Cioloş vine în faţa parlamentului cu un guvern care nu întruneşte votul legislativului, preşedintele poate reface cărţile şi are şansa să-l nominalizeze din nou pe favoritul său, Florin Cîţu, în ciuda deciziei CCR. Klaus Iohannis ar putea miza pe această strategie, plecând de la premisa că parlamentarii nu vor să-şi rişte locurile, deci nu vor alegeri anticipate, ceea ce înseamnă că nu-l vor respinge (conform Constituţiei, dacă legislativul nu dă votul de încredere unui guvern vreme de 60 de zile şi dacă respinge cel puţin două solicitări de învestire, preşedintele poate dizolva parlamentul).
Liberalii vor să aibă propriul lor premier şi declară că nu vor să negocieze cu USR, după ce acest partid a votat pentru demiterea cabinetului Cîţu. Nici preşedintele nu-i mai vrea pe cei din Uniunea Salvaţi România. Împotriva lor, Klaus Iohannis şi PNL au făcut front comun. USR e ţapul ispăşitor al crizei care se adînceşte, după cum rezultă din declaraţiile PNL şi din cele ale preşedintelui. Adevărul e în altă parte, dar pentru preşedinte obiectivul este compromiterea USR: cel mai simplu ar fi să-l lase pe Cioloş şi ai lui să guverneze, să greşească, să asume criza şi să scadă în popularitate până nu mai intră în parlament. Dar PNL şi preşedintele nu sunt atât de subtili, pe ei îi interesează banii (cei aproape 100 de miliarde de euro de la UE) şi răzbunarea (să umilească USR, să-l izoleze în aşa fel încât să nu poată negocia cu nimeni).
Ar putea, oare, preşedintele să facă acest joc cinic? Ar putea să ţină ţara în ATI până când îi vine din nou rândul premierului Cîţu la butoane? Şi de ce e atât de important domnul Cîţu? Ce afaceri trebuie să salveze? Miza readucerii lui la putere pare foarte mare, ca şi cum ar fi ceva necurat la mijloc. Sacrificiul menţinerii lui în fotoliul de prim-ministru e disproporţionat prin comparaţie cu beneficiile pe care le poate aduce.
Sabina Fati - Deutsche Welle
Se încarcă comentariile...
