Se mai uită guvernul în Programul de Guvernare? Nu prea!

Ca de atâtea ori în trecut, după alegeri Programul de Guvernare (PG) devine literă moartă. Ajunşi la guvernare,  prinşi cu problemele de gestionare curentă a ţării, miniştrii uită sau se prefac că uită ce au promis  să câştige alegerile. Aşa şi acum. Am prostul obicei să mă uit periodic în PG, la intervale regulate de timp. Au trecut trei luni de la instalarea actualei guvernări şi nu se vede nimic în privinţa abordării celor promise.

Dacă punem la socoteală şi guvernul Orban, 14 luni, avem 17 luni de guvernare liberală, susţinută de Iohannis,  pentru care   evaluăm ce s-a realizat. Actualul premier si mulţi miniştri au fost şi în guvernul Orban. Chiar premierul Cîţu a fost ministrul Finanţelor in guvernul Orban.

Ca mai toate Programele de Guvernare anterioare, nici în acest PG nu găsim etapizare,  termene de realizare, banii necesari şi sursa de finatare, pentru fiecare măsură propusă. O dovadă a neseriozităţii lui, şi a scopului pe care şi l-a propus: să aburească populaţia pentru a câştiga alegerile. 

Ce şi-a propus guvernul în PG şi ce face

PG are 270 de pagini, cuprinde foarte multe promisiuni, şi ţine de alegerea mea pe care să le comentez.

Ţinerea sub control şi reducerea deficitului bugetar pe termen mediu, contribuind, în acest fel, la scăderea inflaţiei, a ratelor dobânzilor, a deficitului comercial şi de cont curent al balanţei de plăţi, precum şi la stabilitatea cursului valutar al leului;

A văzut cineva ceva concret în îndeplinirea acestei promisiuni? După două luni deficitul bugetar a ajuns deja la 12,8 miliarde lei,  1,14% din PIB, în condiţiile în care plăţile la buget sunt mai mari în ianuarie-februarie. In 2020 a fost de 10% din PIB. Datoria publică a ajuns la 48% din PIB, iar cursul de schimb la 4,92 lei/euro. Cheltuielile totale au crescut de la 59 miliarde de lei în 2020, pe aceeaşi perioadă, la 66 miliarde lei în 2021. Asta să însemne reducerea deficitului bugetar?

Premierul Cîţu a pornit vijelios la început de an cu tăierea sporurilor pensiilor şi salariilor nesimţite, a cumulului pensii-salarii,  după care s-a înmuiat. N-a găsit susţinere politică.

Simplificarea arhitecturii bugetului, care va fi bazat pe indicatori de performanţă prin introducerea unui sistem clar de evaluare a politicilor publice care să ofere în timp un raport calitate/preţ care să conducă la optimizarea eficienţei şi eficacităţii politicilor propuse;

Poate mi-a scăpat mie, îi rog pe cititorii mai experţi decât mine să-mi arate şi mie care sunt indicatorii de performanţă şi sistemul clar de evaluare. Eu nu le-am găsit.

Îmbunătăţirea performanţei companiilor de stat prin aplicarea prevederilor Legii 111/2016 privind guvernanţă corporativă, listarea pe piaţa de capital a unui pachet de acţiuni la companiile unde statul este acţionar (Hidroelectrica, Aeroporturi Bucureşti etc.).

Este adevărat, premierul a promis că dacă nu vin cu programe de restructurare şi eficientizare, companiile de stat falimentare nu vor mai primi finanţare de la bugetul de stat. A ţinut trei zile, ca orice minune. Nu a găsit susţinere politică. Şi banii cetăţenilor se duc în continuare în găurile negre ale economiei. De ce şi-ar mai plăti contribuabilii taxele şi impozitele? Să astupe găurile negre ale ţării?

Reformarea sistemului fiscal-bugetar este o etapă esenţială, pentru a atinge un cadru favorabil creşterii economice şi consolidării fiscale. Pe termen mediu însă, Guvernul României depune eforturi substanţiale pentru evitarea de downgrading a ratingului de ţară. Implicaţiile imediate ar fi descurajarea investiţiilor şi creşterea costului finanţării suverane.

Guvernul este conştient de ce îl aşteaptă, dar nu a mişcat un deget să rezolve problemele bugetului. Cu guvernarea Orban a avut 17 luni să restructureze aparatul bugetar. Nimic. Zero.

 Pe 16 aprilie aşteptăm calificativul de ţară de la câteva agenţii internaţionale. Cum România se află pe o treaptă deasupra categoriei „junk”, dar cu perspectivă negativă, şi cu un buget care prevede un deficit de 7,16%, dar care sigur va creşte la 9-10%, nu văd cum am putea evita intrarea în categoria „junk”. Guvernul realizează că, în aceste condiţii, ar fi descurajate investiţiile iar costurile împrumuturilor s-ar duce la cer. Ca în 2010.  Realizează dar nu face nimic. Premierul Cîţu n-a găsit „sprijin politic”. Trebuia să bată cu pumnul în masă şi să demisioneze. Aşa, va plăti singur poliţele şi consecinţele, pentru că Orban a fugit de la guvern ştiind ce urmează.

pe termen mediu, datoria publică să nu depăşească pragul de 60% din PIB (indicator de convergenţă nominală pentru trecerea la euro).

Dacă în anul de guvernare Orban datoria publică a crescut de la 34% la 45%, iar acum a ajuns la 48%, cum să rămână sub 60% în patru ani? Nu suntem copii să ne aburească guvernul! Iar pandemia a fost un fals pretext. Doar jumătate din deficit s-a dus în combaterea pandemiei. Restul s-a dus în cheltuieli bugetare pentru menţinerea unui aparat bugetar imens şi parţial inutil, care trebuia restructurat din noiembrie 2019.  Dar vine şi scadenţa, cum a venit în 2010. Personal îmi pare rău că mi-am pus speranţele în guvernul liberal şi preşedintele Iohannis, încă o ocazie să plătesc cu dezamăgire  speranţele deşarte.

Educaţia

Iată constatările PG în materie de educaţie:

România are una dintre cele mai mici rate de acces la educaţia timpurie pentru copiii de 0- 3 ani din Uniunea Europeană (media UE – 35,2%);

Şi care sunt soluţiile preconizate de guvern? În esenţă, infrastructura necesară şi performantă. Dar cum facem, au trecut 17 luni şi tot 1000 de şcoli cu wc-ul în curte avem. Dacă asta nu rezolvăm, ce pretenţii avem la alte „infrastructuri”? Vise exotice! Se aşteaptă bani de la PNRR, dar nu e clar când vor veni şi pentru ce vor veni. Alte vise!

Conform testelor PISA, nivelul de competenţă la citire, matematică şi ştiinţe, plasează elevii de 15 ani din România pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. Dintre aceştia, 44% sunt 176 analfabeţi funcţional, afectând negativ participarea viitoare a acestora la viaţa civică şi economică.

N-am văzut nici o strategie, nici o măsură ca viitoarele teste PISA să nu ne prindă în aceeaşi situaţie umilitoare. Vorbe multe, dar nimic concret, cu termene de realizare, cu banii necesari şi  cu sursa de finanţare.

Se adoptă un curriculum gândit în succesiune logică de la nivelul ante-preşcolar până la cel universitar, coerent şi adecvat profilului divers al copiilor şi specificului etapelor de dezvoltare a acestora, pentru întreg sistemul de educaţie.

După 17 luni de guvernare liberală aveam aceleaşi planuri cadru şi aceleaşi programe şcolare. Pandemia a accentuat dramatic aceste absenţe, astfel că ne confruntăm acum cu un an şcolar pierdut. Fără că şefii din guvern să găsească soluţii pentru această problemă extrem de gravă. Cum se vor susţine examenele naţionale de absolvire, dacă se vor susţine, nimeni nu ştie.

Crearea unui sistem coerent de evaluare a sistemului de educaţie, atât la nivel central, cât şi local şi corelarea cu sistemul de finanţare.

Din gură poţi să spui multe. Dar practica ne omoară. Am propus de multe ori un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, pentru măsurarea progresului şcolar al elevilor. Poate acesta nu este bun, dar nimeni nu mişcă un deget pentru implementarea unui alt sistem de măsurare a progresului şcolar.

Dezechilibrele bugetare tind să se agraveze. Bugetul de stat pe 2021 se bazează pe un grad de recoltare la buget de 32,8% din PIB. Vise taică, vise! Nu se poate conta pe conformarea voluntară a plăţii taxelor şi impozitelor, câtă vreme guvernul plăteşte clientelelor politice sporuri, salarii şi pensii nesimţite, în multe cazuri cumulate, pensii şi salarii. De ce să-şi plătească contribuabilii  dările, dacă guvernul îşi bate joc de banii lor?

Concluzie

Este clar că un PG nu poate fi pus în operă în 3 luni. Dacă adăugăm şi guvernarea Orban, care tot astfel de măsuri prevedea, ajungem la 17 luni în care nu s-a mişcat nimic. Şi nu este vorba de legi ce nu puteau fi adoptate cu un parlament ostil. Pentru wc-urile din curtea şcolilor nu-ţi trebuiau legi.

Trist este că guvernul pare să fi uitat complet  ce şi-a propus. Nu vedem vreo măsură concretă, propuneri de legi, în sensul celor scrise în PG. În 2023 apar la orizont alegerile, inclusiv prezidenţiale, şi nu văd mari transformări în societate şi economie  după acest an.