Snowdeni de iarnă românească: incredibila apariţie televizată a domnului Ghiţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În contextul mai larg al unei lupte anticorupţie, cred că domnul Ghiţă îşi doreşte un rol de whistleblower à la Edward Snowden, făcând dezvăluiri mai mult de ordinul negocierii.

Este interesantă piesa de teatru care se derulează pe micile ecrane de câteva zile, cu fiecare actor jucând între dezvăluiri şi dosare. Apare domnul Iohannis pe scenă, spune că amână până după Crăciun desemnarea premierului, pac intră ştirea cu Ion Iliescu urmărit penal în dosarul Mineriadei. Apare domnul Dragnea pe scenă, spune că va analiza în partid reacţia preşedintelui, pac intră clipul domnului Ghiţă

Totul pare un mecanism perfid de manipulare, cu voinţe politice suprimând roluri instituţionale. Actorii par deja să ştie deznodământul sau măcar următoarele mişcări ale piesei, în timp ce îşi dau târcoale cu agende care nu au nicio legătură cu scenariul. Aş spune, poate, că domnul Iohannis are o scuză, fiind actor instituţional, dar stilul domniei sale de îndărătnic taciturn nu trimite opinia publică spre calm. 

Nici caseta domnului Ghiţă nu trimite deloc la calm, în acest sens - şi spun caseta pentru că pare un soi de declaraţie de pe vremea Televiziunii Române Libere, circa 1989-90. După ce o urmăreşti, ai senzaţia că autorul fuge pentru a putea salva adevărul de nişte forţe oculte, reprezentate chiar de instituţiile statului român. Asta este aparenţa hollywoodiană a realităţii prezentate de dânsul

Realist vorbind, însă, faptul că arăţi la cameră nişte dovezi cel puţin circumstanţiale nu are cum să-ţi asigure libertatea - nici statutul de hăituit politic într-un stat poliţienesc. Domnul Ghiţă nu este vreun disident anticomunist aici, pare mai degrabă un slab jucător de poker care a fost furat sistematic de ceilalţi participanţi de la masă şi s-a prins, într-un târziu. Nu ştiu cât îl mai ajută să arate audienţei mecanismele furtului.

În contextul mai larg al unei lupte anticorupţie, cred că domnul Ghiţă îşi doreşte un rol de whistleblower à la Edward Snowden, făcând dezvăluiri mai mult de ordinul negocierii. Audienţa, băută şi îndestulată de petrecerile de sărbători, n-are legătură cu aparentele secrete dezvăluite, dar aprobă scenariile cunoscute de ţară controlată din afară, de o luptă anticorupţie cam stâlcită, de nedreptate. Cunoaştem punctajul pentru că aceste declaraţii compun o parte din dialogul public al PSD, din ultimii ani.

După tot circul cu Soros, numirea doamnei Kovesi ca adevăratul duşman de clasă, cel cu care Eurasia a fost întotdeauna în război, este cel puţin inutilă.

Mi-ar fi greu să-l văd pe domnul Dragnea, preşedintele PSD, cerând ieşirea românilor în stradă, pentru apărarea domnului Ghiţă sau pentru protejarea rezultatului obţinut la alegerile parlamentare recente. Dacă scenariul este unul de destabilizare a statului, întreaga afacere este încă mult prea slabă pentru a justifica presiunea publică asupra instituţiilor. După tot circul cu Soros, numirea doamnei Kovesi ca adevăratul duşman de clasă, cel cu care Eurasia a fost întotdeauna în război, este cel puţin inutilă.

Mai degrabă, momentul este ales pentru impactul public cel mai mare, de sărbători - şi nicidecum nu are legătură directă cu numirea premierului. Singura legătură între declaraţiile domnului Ghiţă şi numirea premierului este că ambele acţiuni dezvăluie o tristă realitate a politicii româneşti, a voinţei politice care se manifestă asupra presei, a instituţiilor, chiar şi asupra vieţilor noastre. 

Clipul prezentat de România TV este secundar unei lupte pentru putere, poate chiar în PSD. Şi atunci, mă întreb sincer pentru cine este domnul Ghiţă whistleblower sau „avertizor de integritate”. Dacă răspunsul este „pentru PSD”, putem să ne întoarcem liniştiţi la porcul rămas de la Crăciun. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite