Spasmele unui senator bolşevic

Senatorul Şerban Nicolae este unul dintre puţinele personaje care reuşeşte, de câte ori deschide gura, să-mi provoace silă - nu repulsie, nu indignare, nu furie, ci silă pură. Acelaşi sentiment îl aveam de fiecare dată când vorbea şi mentorul lui politic, Ion Iliescu.

Pentru mulţi dintre cetăţenii României cu nostalgii comuniste am o oarecare înţelegere şi, în general, sentimentul care mă stăpâneşte este mila. Pur şi simplu îmi este milă de ei, de incapacitatea lor de a face diferenţă între bine şi rău. De a înţelege cât de nefast a fost comunismul pentru România. Personaje ca Ion Iliescu şi Şerban Nicolae sunt însă de altă natură: oamenii ăştia neagă evidenţa şi se pun deliberat în slujba răului. Sunt oameni care vor să profite slugărind puterea şi pe cei care o deţin. E singura lor modalitate de a răzbi social, de a deveni cineva. Ion Iliescu răspândea binefacerile comunismului în anii 50, în timp ce puşcăriile erau pline de opozanţi ai regimului Dej. Zeci de ani mai târziu, urmaşul său, Şerban Nicolae îi continuă munca şi vrea să-i şteargă din memoria colectivă pe cei care au ridicat armele împotriva „ciumei roşii“.

Cred că îi este greu oricărui om cu minime cunoştinţe de cultură generală să înţeleagă aberaţiile istorice ale senatorului Nicolae Şerban. Omul pur şi simplu e analfabet în materie de istorie. Deşi, în mod normal, la facultatea de drept se dă examen la istorie, nu ştiu dacă a fost cazul şi în ceea ce-l priveşte pe Şerban Nicolae, care a absolvit Universitatea Româno-Americană în anii 90.

Dar să reluăm o parte dintre aberaţiile lui Şerban Nicolae făcute luni, în timpul şedinţei comisiei juridice în care s-a discutat un proiect de lege privind declararea zilei de 26 Octombrie - Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă: „Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război - de partea Aliaţilor după 23 august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai degrabă ticăloşie ce făceau“.

Ce se naşte (politic) din Ion Iliescu, bolşevic rămâne.

Îl informez pe analfabetul la istorie Şerban Nicolae că primele lupte ale partizanilor anticomunişti români au fost declanşate în martie 1944, după ce Armata Roşie a ocupat mare parte din Bucovina, parte integrantă a Regatului României. Sovieticii au declanşat un regim de teroare şi deportări în rândul populaţiei civile, motiv pentru care mulţi localnici s-au refugiat în munţi şi şi-au apărat libertatea cu arma în mână. Au continuat lupta şi după momentul 23 august, deoarece, deşi teritoriul aparţinea României, era controlat în totalitate de „aliaţii“ sovietici, care continuau politica de decimare a civililor români. În cea ce priveşte acţiunile CIA de pe teritoriul României din 1944, e suficient să spunem că agenţia americană s-a înfiinţat în 1947.

Aberaţiile exprimate de Şerban Nicolae în legătură cu rezistenţa armată anticomunistă după instaurarea Republicii Populare (30 decembrie 1947) nu merită prea multe comentarii. E suficient doar să precizăm un lucru: ce se naşte (politic) din Ion Iliescu, bolşevic rămâne.