Spoilere politice, la ceas de seară

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La ora la care scriu aceste rânduri, protestul spontan din Piaţa Victoriei e pe sfârşite, urmând ca mâine să fie reluat cu consecinţe zguduitoare pentru clasa politică românească. Este posibilă demisia Cabinetului Grindeanu, la fel cum înţeleg că PNL-ul „analizează”, cu întârziere cam handicapată, o demisie a parlamentarilor săi.

Dar nu acestea sunt aspectele cele mai importante ale serii, după cum nici ziua de mâine nu va arăta altceva decât o furie oarbă, populară, o dictatură a opiniei faţă de acţiunile actualei guvernări, percepute drept abuzuri de cea mai joasă speţă. 

Nu. Un partid trebuie să moară. Că este PSD-ul domnului Dragnea şi social-democraţia stângisto-naţionalistă, că este PNL-ul doamnei Turcan care încă-şi târăşte hoitul împuţinat prin Parlament, unul dintre cele două partide va trebui să piară. Că prin pieire, unul sau celălalt ar înţelege şi rupere, atunci nu ar face altceva decât să îndeplinească o luptă pornită de foarte mult timp în sânul fiecăruia. 

Supărarea pesediştilor pe tinerii frumoşi şi liberi, plătiţi de Soros şi organizaţi de mafiile peneliste, egal de corupte, în viziunea stângii se loveşte de o dreaptă care se vede superioară, care vrea să protejeze chiar şi victoria PSD-ului de el însuşi, să educe masele roşii de greşeala pe care o fac susţinând măsurile de amnistie şi graţiere.

Asta era povestea până aseară. Astăzi s-a pornit un tsunami de proteste care cu greu va putea fi oprit doar de demisia unui premier prin proxy. PSD şi PNL, în mod egal, respectiv prin grabă sinucigaşă sau lentoare canceroasă, nu vor mai putea împărţi acelaşi Parlament vreodată, în actualele formule individuale. Sloganul acela de „neam trezit”, agramat, dar fain în scopul său, asigură o reacţie rapidă împotriva oricăror abuzuri viitoare, de oricare parte.

Aş îndemna electoratul PSD să arate aceeaşi acţiune şi forţă precum cel al nemulţumiţilor. Dar e cam târziu, iar adusul oamenilor cu japca din Teleorman nu are nicio greutate, în contrast cu emoţia evidentă din seara de 31 ianuarie spre 1 februarie. 

Corupţia nu e conservatorism, e tot corupţie. 

Sunt două forţe politice în România, indiferent de ce nume au, ca partide politice, ba chiar întretăindu-se cu PSD şi PNL: conservatori şi progresişti. Cele două îşi strâng rândurile, rupând din ambele partide şi din forţe noi-apărute pe piaţă. Monolitul PSD nu s-a mişcat destul de repede, în acest sens, iar consecinţele vor fi scumpe. Haoticul PNL nu s-a mişcat nici el, dar apariţia USR-ului i-a dat răgazul unei morţi liniştite şi lente. 

Vedem un „sfârşit de sezon”, iar spoilerul este că măcar unul dintre cele două va muri. Altfel, se deschide piaţa, iar Piaţa e deschisă, pentru orice altă oportunitate, oricare altă forţa politică doreşte să intre în vidul lăsat. Pe 1 februarie - şi, cel mai probabil, în zilele următoare, schimbarea aceasta va deveni evidentă. 

Aş mai adăuga că mai sunt doi eroi ai Pieţei: internetul, care a multiplicat mesajul şi a hrănit furia oameniilor într-un mod incredibil de rapid, şi Digi24, canalul de ştiri care a strâns aproape la fel de multă susţinere din partea străzii precum Pro TV-ul în vremurile sale bune. Când intram pe Monetăriei, duba de Antena 3 era parcată discret, aproape ascunsă pe stradă. Digi era în mijlocul evenimentelor. La fel ca partidele mari, hulite şi înjurate, televiziunile de ştiri ale foştilor ani devin simple amintiri amare.

E „rivoluţie”, e revolta împotriva orânduielii actuale, a partidelor corupte. Tocmai am văzut ultimul episod. Rămâne de văzut dacă al doilea sezon va fi la fel de bun ca primul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite