Stimaţi camarazi, e timpul să ne despărţim

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Stimaţi camarazi, există câteva lucruri în România care ar merita sa fie dărâmate. Nu suntem noi cei mai în măsură, dar datoria de buni cetăţeni ne-o cere. Palatul Parlamentului, Televiziunea Română, mai toate clădirile noi din Bucureşti şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Partidul Social Democrat. Dar cum nu putem dărâma aceste lucruri, măcar să ne despărţim simbolic de trecut şi să ne cerem scuze.

Putea fi foarte bine discursul lui Liviu Dragnea atunci când le-a cerut scuze românilor şi şi-a ridicat partidul în picioare. Cu tot cu Ion Iliescu şi istoria lui de 25 de ani. Se pot căuta multe explicaţii şi arunca multe critici. Poate a venit cam târziu gestul liderului unui partid care a moştenit dosarul de cadre al PCR, dar s-a făcut că nu vede şi nu aude acuzele străzii. Poate ar fi putut să îşi ceară iertare mai ales pentru toţi hoţii pe care i-a crescut şi adăpostit de la înfiinţare şi până acum. Poate că venit de la el, om cu o condamnare (chiar dacă momentan cu suspendare), nu are valoarea pe care am fi dorit-o. Poate! Dar l-a făcut şi, până una alta, putem spune că e primul gest major făcut în acest partid autarhic şi ultraconservator atunci când vine vorba despre propriile greşeli.

La o psihanaliză politică fără pretenţii, îi găsim lui Liviu Dragnea multe justificări politice, care îi acoperă eventuale tresăriri ale conştiinţei pentru momentul ascenderii în vinovăţie pretins scuzabilă a mai marilor pesedişti. Să nu ne amăgim. E un gest politic pe care autorul şi l-a calculat de cu seară. În apărarea lui Liviu Dragnea trebuie spus că de la un om politic ar trebui să aşteptăm să facă ce are de făcut, motivat de teama faţă de opinia publică şi mânat de propriul interes mai degrabă, decât să sperăm în acţiune determinată de idealurile noastre. Aşa că să ne conformăm realităţii şi să salutăm camaradereşte gestul noului preşedinte PSD de a le trage o sfeştanie peste ochi propriilor colegi.

Însemnătatea actului în sine se reduce la faptul că pesediştii, mai de nevoie, mai strategic, recunosc cele ce li s-au pus în cârcă ani de zile. Sigur că nu se redeschid dosarele Revoluţiei şi ale mineriadelor pentru că i-a ridicat Liviu Dragnea în picioare. Dar măcar închidem un capitol mizerabil în care lor li se reproşa la infinit evidenţa şi ei se prefăceau că nu ştiu despre ce e vorba în propoziţie. Nici nu mai contează oportunismul politic al lui Liviu Dragnea. Nici măcar tardiva şi palida invocare disonantică a Revoluţiei de către Marian Oprişan nu mai contează. Ce-i făcut e bun făcut, iar când la alegeri o să încerce PNL să le mai spună că se apropie de Rusia şi că istoria îi trage către comunism, pesediştii se vor folosi cu bucurie de scuzele lui Liviu Dragnea de la Congresul de ieri.

„Aşa că stimaţi camarazi, să ne despărţim de trecut, de Ion Iliescu, Revoluţie, mineriade, de Facebookul lui Victor Ponta, de ce nu ne place. Avem o oportunitate care nu va dura la infinit. Şi dacă încadrarea de la «cu suspendare» nu se va transforma în «cu executare», vă recomand să vă obişnuiţi cu mine, prietenul şi şeful dumneavoastră, Liviu Dragnea. Vă rog să vă ridicaţi în picioare şi să îmi uraţi bine am venit. Domnul Sturzu, suntem un partid viu care permite dezbaterea, aşa că vă transmit amical că ieşirea se face prin stânga“.

Nu a spus Liviu Dragnea cuvintele de mai sus, dar am putea jura că ele s-au auzit ca un ecou pe culoarele Sălii Palatului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite