Structuri narative ȋn lupta pentru viitorul Guvern: autohtonişti versus reformişti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu cinci luni înaintea alegerilor parlamentare, putem contura deja structurile narative care vor fi propuse de cele două mari blocuri politice. Pe baza acestor afinităţi narative, putem intui chiar cum se vor aşeza partidele în fiecare bloc, cum vor arăta coaliţiile post-electorale şi cum se va alcătui Guvernul.

Primul narativ care intră în joc pentru parlamentare - narativul PSD-ALDE şi, vai, PMP - explică România de azi aşa:

„Ţara este condusă din exterior, prin tehnocraţi şi Binom. Obiectivul Binomului, coordonat de americani, este eliminarea tuturor liderilor puternici: Tăriceanu, Dragnea, Băsescu, Ponta. în acest scop este utilizată Justiţia. Obiectivul tehnocraţilor, coordonaţi de Bruxelles, este ca ţara să fie prost guvernată şi să se atragă cât mai puţine fonduri europene, în beneficiul Occidentului. Tehnocraţii sunt oameni slabi, naivi, tineri, care se gândesc doar la posturile lor europene. O parte dintre ei sunt oamenii serviciilor. Iohannis este parte a acestei conspiraţii nord-atlantice. Cum pot să ne conducă europenii pe noi când ei (Merkel, mai ales, care ar trebui să demisioneze urgent!) au generat catastrofa refugiaţilor? Cetăţenii trebuie să vină la vot pentru a readuce România în mâinile românilor şi pentru a salva de la închisoare nişte lideri ponegriţi pe nedrept (Ponta, Tăriceanu).”

Numim din reflex „stânga” acest bloc politic. în fapt, e mai degrabă vorba de „conservatori-autohtonişti”, pentru care vechii lideri politici – deja testaţi – sunt cei capabili să ţină piept subtilei conspiraţii a Vestului.

În al doilea narativ regăsim în linii mari PNL, UDMR (parţial, şi acolo există un conflict vechi-nou), USR şi alte partide emergente, afirmă aşa:

„Clasa politică veche are probleme de integritate şi credibilitate. Ea trebuie reformată prin măsuri interne de înnoire la nivelul partidelor, prin promovarea unor politicieni tineri şi prin sprijinirea luptei anticorupţie. Tehnocraţii sunt o soluţie corectă pentru că oferă timp partidelor să se reformeze, pentru că impun noi figuri pe scena politică şi pentru că oferă garanţia unor măsuri neafectate de calcule electorale. Justiţia este independentă – eventualele sale erori sunt izolate. Lupta procurorilor cu corupţia trebuie sprijinită din principiu, chiar şi atunci când afectează propriul organism de partid. Ideea unei conspiraţii nord-atlantice de subordonare a României este greşită: partenerii noştri occidentali îşi doresc o Românie puternică şi funcţională, motiv pentru care sprijină măsurile anticorupţie.”

Acest bloc politic este mai degrabă unul „reformist-modernizator”.

Spre deosebire de alegerile locale, care au pus în umbră lupta dintre aceste două discursuri în favoarea unor teme locale, parlamentarele se vor centra pe această dezbatere: autohtonism vs. reformism.

În aceste condiţii, blocul PSD-ALDE şi, eventual, PMP, pleacă la drum cu un handicap, existând un mult mai mare sprijin popular pentru narativul „anticorupţie plus schimbare”. Salvarea liderilor vechi de acuzaţiile de corupţie nu mobilizează decât o minoritate electorală – propriile aparate de partid.

Iar dacă structurile narative vor genera blocuri politice şi coaliţii parlamentare post-alegeri, este posibil ca viitorul executiv să fie unul condus de un tehnocrat (Cioloş), însă cu o structură politică oferită de PNL, UDMR şi USR.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite