Tablou politic curent

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-un comentariu publicat sâmbăta trecută am arătat cât de tulburate sunt apele în PSD, dincolo de aparenţa de stabilitate, de concordie şi de unitate în jurul liderului suprem, dl. Liviu Dragnea.

Trebuie spus însă că nici celelalte partide parlamentare, cu excepţia UDMR, fireşte, condamnat la unitate spre a nu-şi pierde credibilitatea şi electoratul pe care e mereu la pândă să îl confişte mult mai radicalul UCM, nu o duc chiar foarte bine.

Există o stare de agitaţie, de nervozitate pe alocuri, în bună măsură amplificată de faptul că atât ALDE, formaţiune aflată la guvernare, cât şi PNL şi USR s-au aflat ori încă se află în faţa unor congrese menite a le decide viitorul. Viitor care în anumite cazuri devine sinonim cu supravieţuirea.

Cele mai multe indicii conduceau chiar înainte de Congresul din weekendul trecut (care nu s-a remarcat decât prin discursul jalnic prin care fostul preşedinte, pomanagiul Emil Constantinescu, s-a mai făcut o dată de râsul lumii) la concluzia că în ALDE lupta de putere dintre dl. Călin Popescu-Tăriceanu şi dl. Daniel Constantin a fost deja tranşată în favoarea celui dintâi. Congresul a fost înţeles chiar de dl. Constantin drept o formalitate la capătul căreia dl. Tăriceanu urma să fie încununat de lauri. Dl. Constantin îşi pierduse deja funcţiile guvernamentale, părea susţinut destul de firav de vechile filiale, de cei care erau până mai ieri membrii Partidului Conservator. Oameni care nu vor să se despartă doar în numele unor principii (care?) de avantajele aduse de funcţii şi dregătorii. Dl. Daniel Constantin se afla în incapacitatea de a face promisiuni credibile, plus că mai trebuie să facă faţă, cam de unul singur, atacurilor mediatice sistematice, bine ţintite, venite din partea trustului de presă aflat în proprietatea familiei d-lui Dan Voiculescu. Acţiuni cum ar fi tentativa de blocare în justiţie a fuziunii dintre PC şi PLR-ul domnului Tăriceanu ori punerea de popriri pe conturi nu au fost decât tot atâtea încercări disperate de menţinere în actualitate a cuiva care, din punct de vedere politic, era mai mult ca sigur că a pierdut aproape totul.

Conflicte intestine, răbufniri sistematice de orgolii se înregistrează aproape zilnic în USR. Un partid subţire din punct de vedere numeric - dl. Nicuşor Dan a avansat deunăzi incredibila cifră de doar 1500 de membri - inconsistent în teritoriu, cu o doctrină parcă din ce în ce mai difuză. Evoluţiile negative înregistrate în partid în ultimele săptămâni şi zile, schimburile agresive de cuvinte sunt indicii că USR nu a fost decât, aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, o stare de spirit. Care e pe cale să se evaporeze în totalitate pe frontul luptei pentru supremaţia în partid.

Veşti nu prea bune ne parvin şi dinspre PNL, teoretic cel mai mare partid de opoziţie. Atmosfera letargică, de sfârşit de istorie şi de lume în care pare că s-a instalat şi se complace partidul după cele două înfrângeri electorale grave, din iunie şi din decembrie 2016, spunându-şi evident cuvântul. Semnificative zicerile de la finele săptămânii trecute ale preşedintei interimare, d-na Raluca Turcan, care a recunoscut că partidul pe care îl conduce nu s-ar fi descurcat cu mult mai bine decât alianţa PSD-ALDE dacă s-ar fi aflat la guvernare. Acestei letargii i se adaugă refuzul celor ce au condus PNL către dezastru de a ceda locul altor lideri (simptomatic conflictul de la PNL Bihor dintre d-na Lucia Varga şi dl. Ilie Bolojan), fuziunea nedesăvârşită dintre vechiul PNL şi fostul PDL, împărţelile aferente de ciolan ori de ciozvârte, dar şi dezvăluirile deloc confortabile despre situaţia financiară gravă cu care se confruntă unele filiale judeţene care nu au întocmit corect şi la vreme actele în vederea decontărilor legale ale cheltuielilor din campaniile electorale din 2016.

Despre PMP, partidul creat din ambiţia şi pentru plezirul fostului preşedinte, dl. Traian Băsescu, numai de bine. Nu fiindcă aş fi cuprins de cine ştie ce tandre sentimente pentru o formaţiune politică absolut artificială, cu atât mai puţin pentru preşedintele ei, ci pentru că, pur şi simplu, nu ştim prea bine nici dacă PMP mai există aievea. Dacă nu se confundă doar cu cei câţiva parlamentari care îşi încasează ceea ce pare a fi mai curând un fel de rentă viageră, dacă nu a devenit un partid-televizor a cărui existenţă se confundă şi se limitează la apariţiile aproape zilnice ale d-lui Băsescu preocupat să se certe cu toată lumea, până şi cu fostul lui om de casă, jurnalistul şi mogulul de presă Dan Andronic, în încercarea declarată de a-şi apăra cel de-al doilea mandat şi în cea mai puţin recunoscută de salvare, nu tocmai dezinteresată, de la ani grei de închisoare a amicei lui, Elena Udrea. Dar, iată, în ultimele zile, Băsescu, fostul preşedinte de coşmar al României, este luat de guler de fostul jurnalist Robert Turcescu fiindcă e gata sa îi scape de jumătate de pedeapsă până şi pe terorişti doar spre a o vedea scăpată pe doamna Udrea. Aşa se explică scandaloasele lui amendamente la Legea graţierii.

Trist peisaj politic românesc. O primăvară tristă pentru democraţia din România.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite