Tăriceanu depune proiectul privind Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor, aflată sub control parlamentar

Copreşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu a anunţat, marţi, că depune la Senat o propunere legislativă de înfiinţare a unei Autorităţi Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, care să aibă competenţă în domeniul interceptării comunicaţiilor.

Potrivit proiectului, Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor reprezintă o ”autoritate informativă, cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul interceptării comunicaţiilor.

”Autoritatea are drept obiectiv supravegherea, interceptarea, înregistrarea, ascultarea, verificarea primară, stocarea şi transmiterea datelor şi informaţiilor ce au interes pentru securitatea naţională, prevenirea şi combaterea terorismului şi a criminalităţii organizate şi corupţiei, cât şi prevenirea, descoperirea şi contracararea interceptărilor ilegale a comunicaţiilor, în colaborare cu celelalte autorităţi informative şi de protecţie”, se menţionează în proiect.

De asemenea, punerea în aplicare a autorizării de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Interceptare a Comunicaţiilor, cu respectarea prevederilor art. 911- art. 916 din Codul de Procedură Penală.

Autoritatea are atribuţii în în domeniul securităţii naţionale a României, pentru punerea în aplicare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor, potrivit legii: asigură organizarea, dotarea şi funcţionarea structurilor specializate în domeniul punerii în aplicare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor şi asigură necesităţile tehnice pentru toţi titularii autorizărilor emise, stabileşte relaţii de cooperare cu operatorii şi furnizorii de comunicaţii în vederea punerii în aplicare a actelor de autorizare a interceptării, asigură realizarea operaţiunilor de interceptare şi obţinere a datelor şi informaţiilor din sistemele de comunicaţii pentru titularii actelor de autorizare acordate în condiţiile prevăzute de lege, aplică procedurile de secretizare, minimalizare, anonimizare, ştergere şi radiere necesare pentru protejarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor terţilor care intră în legături de comunicaţii cu persoanele care fac obiectul autorizărilor de interceptare, efectuează activităţi de producţie, import şi export de aparatură şi tehnică specifică obiectului de activitate al Autorităţii, precum şi de asigurare a asistenţei tehnice corespunzătoare, potrivit legii;

În proiect se mai arată că Autoritatea are rolul de a stabili echilibrul între necesitatea de a lupta împotriva terorismului, a criminalităţii organizate şi a corupţiei şi nevoia de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a vieţii private a cetăţenilor.

În exercitarea atribuţiilor sale, Autoritatea răspunde solicitărilor de interceptare ale autorităţilor informative şi de protecţie care fac parte din Comunitatea Naţională de Informaţii şi ale organelor de cercetare abilitate în domeniul crimei organizate şi corupţiei, şi nu poate fi supusă nici unui mandat imperativ sau reprezentativ şi nu poate fi obligată să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor altei autorităţi.

”Autoritatea este supusă reglementărilor prevăzute de lege cu privire la protecţia informaţiilor clasificate şi la cele privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie şi este condusă de un preşedinte, a cărui funcţie este asimilată, din punctul de vedere al funcţiei de reprezentare, ordinii de precădere, drepturilor salariale şi rangului de demnitate, celei de ministru.

Proiectul prevede că entităţile publice ori private sunt obligate să comunice sau, după caz, să pună la dispoziţia Autorităţii, în condiţiile legii, informaţiile, documentele sau actele pe care le deţin în legătură cu cererile care au fost adresate acesteia, în vederea exercitării depline a atribuţiilor sale.

Activitatea autorităţii este supusă controlului Parlamentului prin intermediul unei Comisii de supraveghere a Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor, formată din 9 membri: 3 judecători desemnaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 3 reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, respectiv Asociaţia Magistraţilor din România, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România,1 reprezentant desemnat de Avocatul Poporului şi 2 membri ai Parlamentului, unul desemnat de Camera Deputaţilor şi unul de Senat.

Propunerile de candidaţi pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Autorităţii se fac de către Birourile Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului.

Numirea preşedintelui şi a vicepreşedintelui Autorităţii se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Dacă la primul tur de scrutin nu se obţine această majoritate, se va organiza un nou tur de scrutin, la care vor participa numai candidaţii situaţi pe primele două locuri la turul de scrutin anterior

Autoritatea este sprijinită în activităţile sale de un Consiliu consultativ, care este condus de preşedintele Autorităţii şi este compus din 5 membri, după cum urmează: vicepreşedintele Autorităţii, un reprezentant desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii, un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un reprezentant desemnat de Preşedintele României, un reprezentant desemnat de Primul-ministru.

Articolul 13 din proiect prevede că mandatul de interceptare a comunicaţiilor se obţine de către autorităţile legal abilitate pe durata şi în baza procedurilor stabilite de lege şi se pune în aplicare de îndată ce autorizarea activităţilor de interceptare este adusă la cunoştinţa Autorităţii.

”Pe baza cererilor de autorizare a interceptării, formulate de autorităţile informative şi de protecţie sau pe baza cererilor formulate de autorităţile naţionale ale altor state. în cadrul protocoalelor de interoperabilitate cu comunităţile de informaţii ale statelor membre NATO şi Uniunii Europene, aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul de coordonare formulează recomandări către preşedinte. în temeiul cărora acesta dispune, prin decizie scrisă, autorizarea şi realizarea interceptărilor solicitate”, se mai arată în document.

În situaţiile în care preşedintele, la recomandarea Consiliului consultativ, consideră că solicitările de interceptare nu întrunesc elementele de legalitate sau toate datele necesare, le poate returna pentru completare instituţiei care a solicitat interceptarea: în cazul în care, în termen de 48 de ore, autorităţile care solicită interceptarea comunicaţiilor nu comunică datele solicitate, preşedintele poate decide suspendarea interceptării.

În expunerea de motive se menţionează că proiectul a venit în urma solicitărilor exprese conţinute în MEMORANDUMUL PRIVIND JUSTIŢIA, adoptat la începutul lunii septembrie de majoritatea covârşitoare a instanţelor şi asociaţiilor profesionale ale magistraţilor.

Tăriceanu dă exemplul unei decizii a Curţii Constituţionale a României, care, prin Decizia nr. 51 din data de 16 februarie 2016 a hotărât că „nici o reglementare din legislaţia naţională în vigoare, cu excepţia Art. 142 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, nu conţine vreo normă care să consacre expres competenţa unui alt organ al statului în afara organelor de urmărire penală de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică”.

”Propunerea legislativă urmăreşte să creeze un echilibru între necesitatea de a lupta împotriva terorismului, a criminalităţii organizate şi a corupţiei şi necesitatea de a asigura respectarea libertăţilor fundamentale şi a libertăţii private a cetăţenilor României. În acest scop, ea propune crearea unei Autorităţi unice de reglementare autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă naţională, unică şi exclusivă, în domeniul interceptării comunicaţiilor”, se menţionează în proiect.

Iniţiatorii mai spun că în exercitarea atribuţiilor sale, Autoritatea răspunde solicitărilor de interceptare ale organelor de cercetare abilitate în domeniul crimei organizate şi corupţiei şi ale autorităţilor informative şi de protecţie ce fac parte din comunitatea naţională de informaţii.

”Înfiinţarea acestei Autorităţi are ca efect creşterea credibilităţii serviciilor de informaţii, care nu vor mai putea fi suspectate că realizează interceptări ilegale”, se mai arată în expunerea de motive.

Călin Popescu Tăriceanu a lansat tema înfiinţării unei astfel de instituţii după ce Curtea Constituţională a invalidat la începutul anului 2016 o serie de prevederi privind interceptările efectuate cu sprijinul SRI. În primăvară, Tăriceanu spunea că ALDE lucrează la o astfel de iniţiativă legislativă, prin care interceptările să fie efectuate sub control civil.

”Acest proiect de lege se bazează pe pachetul de legi privind securitatea naţională depus şi intrat în dezbaterea Parlamentului începând din 2007. Este una din componentele acestui pachet legislativ pe care împreună cu colegii mei l-am adus la zi şi am făcut câteva modificări neesenţiale. Principiul este acelaşi: o comunitate independentă de informaţii care serveşte toate celelalte autorităţi care au dreptul să obţină accesul la convorbirile telefonice şi această autoritate independentă trebuie să ne dea tuturor sentimentul şi garanţiile necesare că drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu sunt încălcate”, a spus Tăriceanu.

Potrivit preşedintelui Senatului, ”Curtea Constituţională a statuat că modalitatea în care s-au desfăşurat ani de zile interceptările telefonice a încălcat aceste principii fundamentale democratice”.

Ideea controlului civil a fost susţinută de consilierul prezidenţial Ion Oprişor, care a afirmat, într-un interviu acordat News.ro, că acesta ar trebui făcut însă de către Parlament, printr-o comisie specială.

Curtea Constituţională a decis, în 16 februarie, că prevederea din Codul de procedură penală potrivit căreia supravegherea tehnică poate fi efectuată de ”alte organe specializate ale statului” decât organul de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei este neconstituţională.

Prin Ordonanţă de Urgenţă, Guvernul a decis ca interceptările în cauze penale să se facă exclusiv de către angajaţi ai poliţiei judiciare, folosindu-se infrastructura SRI