Politică

articolul anterior articolul urmator

Temele săptămânii şi aşa-zisa putere a presei

16
19 Jan 2020 09:09:30
Mircea Morariu

Trei au fost temele care au reprezentat punctele de maxim interes pentru opinia publică şi pentru presă în cursul săptămânii ce se încheie astăzi.

Prima este legată de posibilitatea organizării alegerilor anticipate şi de alegerea primarilor în două tururi de scrutin, cea de-a doua a avut în centru tragicul sfârşit al jurnalistei Cristina Ţopescu, cea de-a treia ţine de decizia lui Moise Guran de a părăsi gazetăria în favoarea politicii.

M-am ocupat în repetate rânduri de alegerile anticipate şi, aşa după cum am promis în comentariul publicat ieri, o voi face şi în zilele viitoare. În schimb, am adoptat starea de expectativă în privinţa morţii Cristinei Ţopescu, nu fiindcă tragedia ei m-ar fi lăsat indiferent, ci deoarece am fost dezgustat, îngrozit de-a dreptul de canonul mizer, de explozia de ipocrizie care au urmat după aflarea veştii. Tot felul de oameni care, de fapt, nici nu au cunoscut-o pe Cristina s-au autoproclamat prieteni ai defunctei. Aceasta în vreme ce o liotă de persoane care o cunoşteau, cum se spune, pe bune nu au fost deloc alarmate de faptul că jurnalista nu a mai dat nici un semn de viaţă vreme de cel puţin două săptămâni, că nu le-a răspuns la sms- uri care îndeobşte curg gârlă în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. Nici ei, nici membrii familiei pesemne nu i-au dat un telefon Cristinei şi, chiar dacă au făcut-o, în absenţa răspunsului au preferat starea de indiferenţă, mulţumindu-se să creadă că prietena lor ar fi plecat în străinătate.

Au plâns-o pe Cristina Ţopescu tot felul de instituţii de presă, ziare şi televiziuni care s-au întrecut în elogii post-mortem. Numai că nici una nu i-a oferit de ani buni un job stabil, deşi în lumea breslei se ştia chiar foarte bine că fosta jurnalistă nu trăieşte chiar pe roze, dar şi că îşi doreşte să revină în presă. Şi nu la o televiziune de nişă. TVR, instituţia de presă de care numele Cristinei Ţopescu este legat indisolubil datorită meritelor personale ale defunctei şi nu fiindcă a fost fiica unui mare jurnalist, a făcut de-a lungul anilor tot felul de angajări care mai de care mai cu cântec, însă nici un pdg, nici un director de canal, nici un redactor şef nu s-a gândit să o recheme la matcă pe fiica rătăcitoare. S-a pus, în schimb, rapid de un aşa-zis omagiu cu secvenţe din emisiunile de divertisment în care a apărut Cristina Ţopescu pe vremea când era crainică în TVR. S-a vorbit complet aiurea despre eventualitatea sinuciderii, despre câţi bani avea sau nu avea Cristina Ţopescu, despre controversata decizie a incinerării, despre încă şi mai controversata reacţie a BOR şi a purtătorului de cuvânt al acesteia, dl. Vasile Bănescu, s-au oferit cele mai intime detalii din viaţa personală a fostei vedete, i s-a scotocit biografia, s-a plâns cu lacrimi de crocodil. Mai ales când era vorba de live-uri tv. Bref, am avut iar parte de un delir funerar în lege, în care şi presa, şi mulţi români, fie ei oameni simpli sau persoane publice, s-au comportat precum membrele clanului Duduleanu din Gaiţele lui Alexandru Kiriţescu care dădeau fuga la poartă să nu piardă nici un cortegiu funerar pe care pe urmă să îl toace în detaliu.

În fine, cel de-al treilea moment de maxim interes a fost întoarcerea pe toate feţele a deciziei jurnalistului Moise Guran de a părăsi presa în favoarea politicii. Lumea a făcut ipocrit pe mirata, făcându-se că nu s-a putut observa cu ochiul liber că Moise Guran avea de multă vreme opţiuni politice clare şi că alăturarea lui în echipa USR-PLUS petrecută zilele trecute nu face decât să parafeze o situaţie preexistentă. Dl. Guran însuşi mărturisind că oferă de o lungă bucată de vreme consultaţii gratuite respectivei grupări politice. S-a făcut mare tam-tam din faptul că, în urmă cu ceva ani, Moise Guran îi punea la zid pe ziariştii care abandonau pixul şi tastele computerului în favoarea afilierii la un partid politic, uitându-se că foarte adesea rosturile şi, mai ales, soarta convingerilor sunt acelea de a se schimba. Or, era vizibil că unul era acel Moise Guran pe care l-am lăudat în articolul Moise Guran, un om de presă, publicat la data de 13 septembrie 2013 pe adevarul.ro, altul cel pe care l-am numit tangenţial în comentariul Bunul simţ în presă, apărut la data de 17 decembrie 2018 pe contributors.ro, şi cu totul altfel personajul cu care am avut ocazia să dezbat în vreo două rânduri, pe vremea în care colaboram sporadic la Digi 24.

Există vreo relaţie între atenţia nu întotdeauna curată acordată dispariţiei Cristinei Ţopescu şi falsul caz Moise Guran? Desigur. Având în vedere cât s-a scris şi s-a vorbit despre amândouă s-ar putea crede că în România presa şi oameni ei continuă să fie o prioritate naţională. Că presa ar fi, pe mai departe, a patra putere. Că un articol de ziar sau un reportaj de televiziune ar avea capacitatea de a răsturna guverne. În realitate, nici vorbă despre asta. Avem o presă din ce în ce mai debilă. Mai la cheremul patronilor care au alte interese decât dreapta, corecta noastră informare, Ne preocupă jurnaliştii din interese mondene sau morbide. Nimic mai mult.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

Vanatorul/d.c.
19.01.2020, 11:02:06

******************************** 1) Asumarea raspunderii pe legea, alegerea primarilor în două tururi de scrutin, motiunea de cenzura si anticipatele. Stiind ca, la fel ca mafiotii pesedisti si udemeristi, nici mafiotii (baronii locali) penelisti nu agreaza deloc ideea alegerilor locale in doua tururi, inclin sa cred ca asumarea răspunderii guvernului pe alegerea primarilor în două tururi e un ”bluf” (dublat de un blat) din partea lui Iohannis si a PNL-lui. Un bluf necesar ”calmării” celor de la USR, care au conditionat sustinerea guvernului Orban de adoptarea legii alegerilor locale in doua tururi. Un ”bluf” de genul ”Vedeti, noi am vrut dar nu s-a putut..!”, caz in care nu cade guvernul la motiunea de cenzura, dar nici legea nu trece de CC..! Si toata lumea din parlament (PNL, USR, PSD, UDMR) e multumita..! La revedere anticipate..! Mafiotii din parlament si-au facut datoria fata de Patrie si Popor..! Aleluia..! 2)Cristina Țopescu si lacrimile de crocodil varsate dupa decesul ei/ Cristina Țopescu nu a avut nimic in comun cu zecile de pițipoance care dadeau si dau buzna pe sticla televizorului (unele pe jumatate dezbrăcate) pentru a ne convinge ca-s ”facute” pentru a fi jurnaliste, redactori, prezentatori, ”oameni de televiziune”. Ceea ce o deosebea pe Cristina de ”restul lumii” era cultura solida si..decența..! Chiar si cand incerca anumite..critici la adresa cuiva, o facea cu o anumita..sfială, rezultata dintr-un bun simț evident, dintr-o decență greu de gasit la alte vedete. Iar faptul ca n-a dorit niciodata sa..frapeze, faptul ca nu si-a dorit sa-si castige ..notorietatea si ..ratingul cu ajutorul vulgului si ”exibitionismului agresiv”, faptul ca si-a protejat intimitatea, respectand-o totodata si pe-a altora tocmai pentru a-i fi respectata si ei, tine tot de cultura si decenta care i-au definit intreaga viața, dar si..moartea. Sigur, asta explica doar partial de ce a murit asa devreme (59 de ani), de ce a murit nevegheata, de ce a fost descoperita moarta asa tarziu..! Si am convingerea ca daca ar putea sa vada cat de multi ”prieteni” varsa abia ACUM lacrimi de crocodil dupa ea, n-ar comenta nimic. Cultura si decenta i-ar permite doar un simplu..zambet. 3) ”Avem o presă din ce în ce mai debilă. Mai la cheremul patronilor care au alte interese decât dreapta, corecta noastră informare”. Si la cheremul celor doua mafii nationale, mafia pesedista si cea liberal-iohannist-securistica. Presa romaneasca aflata la cheremul celor doua mafii nationale nu mai informeaza de multă vreme..! Tembelizeaza, babuinizeaza..!

-3 (7 voturi)
Sorin Ionascu
19.01.2020, 11:48:11

Doi la unu. Doua minusuri si un plus, rezulta minus. Sorry, guy, dar doar o mica deviatie spre bun simt si decenta nu compenseaza restul. Nu te obosi sa raspunzi, nu revin asupra textului.

+1 (3 voturi)
Vanatorul/d.c.
19.01.2020, 12:34:05

Comentariu considerat abuziv.

Sorin Ionascu
19.01.2020, 11:53:32

Da, articolul face un rezumat corect si concis al evenimentelor si trage concluzia la fel de corecta si concisa. Deja ne-am obisnuit ca presa din ROmania, chiar si cea asa-zis serioasa, sa fie intens si profund tabloidizata, iar articolele de "senzational", de "scandal" sa fie predominante si prioritare, subiectele respective fiind reluate ad nauseam, de multe ori fara a oferi absolut nimic in plus fata de relatarile anterioare. Si totul intr-o cerba intrecere a "dancilismelor", a tembelismului feroce al textelor, atat in forma cat si in continut. Nu stiu ce mai invata azi cei de la facultatile de jurnalism, dar, dupa cum se prezinta rezultatele, acestea par a fi, vorb lui Nenea Iancu, "curat mestesug de tampenie".

0 (2 voturi)
constantin constantin
19.01.2020, 12:35:16

Probabil că unii mă vor înjura pentru cele ce voi scrie, sper că o vor face cu stil, dar eu cred că presa încă mai este a patra putere în stat, însă nu așa cum a fost în anii 90. Atunci puterea presei a atins apogeul. Așa a fost posibil ca Ion Iliescu, în 1996, să piardă alegerile prezidențiale și PDSR-ul alegerile parlamentare. Avuseseră în 1990 un scor până la cer, dar presa i-a tocat mărunt și lumea s-a schimbat. Ion Cristoiu, mult înjuratul de astăzi, a dat în Iliescu și PDSR din toate pozițiile. Și cu ce forță....Avea tiraje la care presa de astăzi nici nu mai poate spera. Cu pui născuți, este adevărat, dar scria niște editoriale fluviu împotriva lui Ion Iliescu... Dar nu numai că scria mult împotriva lui Iliescu, însă avea ștaif. Era mai mult scriitor decât ziarist. Nu mai este cazul astăzi. Cristian Tudor Popescu,alt mare ziarist al aceluri vremuri. Avea stil, tată! Ștaif de 18K! Astăzi, ca și Cristoiu, este doar o umbră. Bogdan Chirieac... Îl citeam pe nerăsuflate. Învățai istorie și politică externă din editorialele sale. Documentat, ușor de înțeles și iarăși...ȘTAIF. Marius Tucă. Păi se compară talk show-urile de astăzi cu ce făcea Tucă? Astăzi fiecare televiziune are invitați permanenți sau de casă și toată lumea știe poziția acestora cu privire la un eveniment sau persoană. La Tucă nu era așa, tată. Astăzi îl avea invitat pe CTP, mîine pe Cristoiu, apoi pe SRS sau Andronic (tatăl) etc. Nu știai ce urmează în emisiunile sale. Nu era predictibil așa cum sunt ziariștii sau televiziunile de astăzi. Dacă îl enerva un politician, nu conta culoarea, aveai impresia că mai are puțin și-l dă cu capul de masă. Aprig la mânie era olteanul. Astăzi, deși presa este o putere în stat, a cedat mult în fața politicienilor. Televiziuni și ziare care îi laudă pe unii și-i critică pe alții, nu mai există surpriza punctului de vedere, suspansul.... Știu dinaninte punctul de vedere al unui ziarist cu privire la un eveniment sau o persoană. De asemeni, punctul de vedere al unei televiziuni sau alta. Dar toți se cred quality... Ăilalți sunt toți niște vânduți, doar ei sunt quality... Hai, bre! CTP-ul nu merge la Antena 3, nu. că-i a securistului Voiculescu. Dar pentru șmenarul Vântu a putut lucra. Este doar un exemplu de la vârful piramidei, pot da multe astfel de exemple. N-ați vrea să vedeți CTP la A3 și Cristoiu la Digi, din când în când. Ciuvică la Digi și Mircea Morariu sau Unteanu la A3?.... Care ar fi problema? S-a ajuns până acolo încât un prezidențiabil și-a ales ziariștii care să-l intervieveze? Și presa a achiesat în loc să-i dea eject?! Despre ce quality mai putem vorbi atunci când ne referim la presă? În încheiere, ca să mai îndulcim situația, eu spun că presa din România se află la nivelul presei din perioada interbelică, atunci când existau ziare de partid. Unde scria ziaristul Mihai Eminescu? La Timpul, ziarul Partidului Conservator iar Eminescu era un conservator, un apropiat al marilor latifundiari din țară. Boieri, pe românește... El fiind fiu de arendaș. Eminescu a fost un conservator pur sânge, nu a mințit, chiar credea că viitorul agrar al României, cu mari proprietari de pământ, și a luptat împotriva industrializării, a liberalilor (care doreau industrializarea țării) și a Regelui. Astăzi știm că Eminescu a greșit, dar nu-l putem condamna. Când spun că Eminescu a fost conservator, mă refer și la poet... Da, Eminescu nu a scris nici măcar o singură poezie despre soarta țăranului român, nu l-a interesat, nici nu știm dacă marele poet a intrat în vreo casă țărănească, dacă a avut prieteni țărani. Nu cred că a avut, s-ar fi cunoscut. Când se gândea la copilărie, Eminescu scria Fiind copil păduri cutreieram iar Coșbuc, fiu de țărani, scria Mama.... Dacă Eminescu și Coșbuc ar fi fost consăteni, sunt sigur că nu s-ar fi cunoscut. Trăiau în lumi diferite. Pe Eminescu nu l-a interesat lumea lui Coșbuc. A scris Împărat și proletar, da, însă poetul conservator deplângea soarta proletarilor, mult mai bună decât a țăranilor, și lovea în liberali, cei care doreau industrializarea României, și în Rege, pe care l-a urât toată viața. Despre Carol I este vorba. A scris împotriva industriașilor, nu împotriva boierilor (a marilor latifundiari). Cum spuneam: un conservator adevărat. Și ca ziarist, și ca poet. În concluzie, presa românească este o putere în stat, nu ca în anii 90, ci ca în perioada interbelică. Avem ziariști care țin cu PSD-ul și îi înjură pe ceilalți, avem ziariști care țin cu PNL-ul și-i înjură pe ceilalți, avem ziariști care țin cu USR-ul și-i înjură pe ceilalți. Dar terminați cu quality... Având în vedere cele de mai sus, de ce să ne mire opțiunile politice ale lui M.Guran, G.Firea sau R. Bogdan? Ei erau de acolo.... Și Eminescu ar fi fost un bun politician conservator, probabil că nu i-a făcut nimeni ofertă.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (16)