„The common ground“ şi imaginea de ansamblu. România în ani electorali

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-un discurs susţinut la începutul anului, Regina Marii Britanii definea, în doar câteva cuvinte, nevoia întoarcerii la o bază comună pentru cei care iau decizii, pentru a sublinia rolul liderilor din ţările democratice.

„Fiecare generaţie se confruntă cu noi provocări şi oportunităţi. În timp ce căutăm noi răspunsuri în lumea modernă, prefer reţetele testate şi încercate – să vorbim bine unii despre ceilalţi, să ne respectăm punctele de vedere diferite. În acest sens, să ne apropiem unii de alţii, căutând ceea ce avem în comun şi fără să pierdem din vedere imaginea de ansamblu.“

Pare o banalitate, dar este un exerciţiu foarte greu de făcut, când vine vorba de România. Este greu de păstrat atenţia asupra imaginii de ansamblu într-o Românie care se apropie de radicalismul unui nou ciclu electoral (doi ani, cu 4 alegeri diferite, în care se va defini modul în care timp de 4 ani va fi condusă ţara), într-o Europă care îşi caută căi de a redefini o identitate unică unui continent atât de divers şi într-o civilizaţie vestica aflată în faţa unor noi provocări (cu confruntări noi, competitori noi, diviziuni noi).

Ne putem concentra pe diferenţe – şi, cu siguranţă, în următoarele luni le vom vedea din plin, sau ne putem concentra pe ceea ce ne apropie şi pe elementele pe care le împărtăşim. Vreau să trec în revistă, în acest context, 5 elemente pe care sondajele recente din ţară şi din regiune le indică drept „imagine de ansamblu“:

1. Românii îşi doresc democraţie, şi nu autoritarism. Chiar dacă uneori par că şi-ar dori lideri autoritari, chiar dacă nostalgia faţă de comunism este amintită în surse diverse, alegerile arată că românii echilibrează mereu puterea, refuzând să ofere toată puterea unei singure tabere. Echilibrul de putere vine dintr-o dorinţă democratică autentică, construită chiar şi improvizat în ultimii 30 de ani.

2. Românii îşi doresc model occidental. Europa – ca model cultural şi economic. Statele Unite ale Americii – ca partener strategic şi militar. Relaţia cu UE şi NATO este incontestabilă – iar datele sociologice arată că românii au o foarte mare încredere în aceste instituţii, că se bazează pe deschiderea vestică şi îşi doresc mai mult model occidental în jurul lor. Sigur, există nuanţe, importante – poate că nu mereu se simt beneficiari ai integrării, poate că există nemulţumiri faţă de exigenţele noi care tot apar, poate că se simte oboseala unui maraton de peste 10 ani, în care instituţiile sunt forţate să se armonizeze şi acest lucru nu merge ca uns. Însa una este să notezi diferenţe şi nuanţe, şi alta este să renunţi la modelul occidental în favoarea alternativelor estice.

3. Promovarea valorilor româneşti nu reprezintă o competiţie între latinitatea noastră (şi relaţia cu Vestul, prin intermediul acestei dimensiuni) şi ortodoxia noastră (şi relaţia cu Estul ordodox). Suntem şi latini, dar şi ortodocşi, după cum suntem şi europeni şi apropiaţi de Balcani. Identităţile noastre naţionale nu pot fi sintetizate în elemente pure, total diferite de altele, după cum identitatea europeană şi euro-atlantică nu poate să ignore elementele româneşti care au contribuit la ele. Putem să căutăm argumente pentru care să ne simţim mereu diferiţi de catolici, de nordici, de anglo-saxoni sau de vecinii bulgari. Însă mixul de atribute ne arată că, atunci când privim tabloul mai larg, ne simţim acasă în Europa, în familia euroatlantică.

4. Relaţia noastră cu Vestul este una plină de reciprocităţi. Au intrat mai mulţi bani europeni în România decât au ieşit – iar locurile de muncă create în aceşti ani arată că integrarea europeană este o poveste de succes. Sigur că marii capitalişti vin în România să facă bani, dar asta nu este ceva nou, şi nici specific României. Cu sprijinul regulilor europene, însă, statul se poate întări pentru a da cetăţenilor săi drepturi şi garanţii. CEDO funcţionează şi pentru români. NATO aduce mii de soldaţi vestici să ajute la protejarea graniţei estice. Cetăţenia europeană oferă tot mai multe beneficii. Nenumăraţi actori civici români se descurcă la nivel european la fel de bine ca în ţară. Oportunităţile de dezvoltare personală create de UE au adus pentru milioane (da, milioane) de români proiecte alternative, mai bune, de viitor.

5. Brandul de ţară al României conţine şi elemente pozitive, nu doar cele asociate cu disputele politice actuale sau cu scandalurile care vin şi trec. Imaginea de „aliat de încredere“ pe care Armata şi alte instituţii implicate în securitatea naţională au creat-o în relaţia cu SUA şi NATO este una foarte solidă. Imaginea competenţei din IT pe care o întreagă industrie a crescut-o în mai puţin de un deceniu – de asemenea. Cultura română este împletită cu cea europeană. Laserul de la Măgurele reuneşte cercetători şi instituţii de elită. Exemplele sunt multe şi diverse, puţin vizibile într-un an electoral, greu de scos în evidenţă într-un climat polarizat, tensionat şi plin de dezbinare.

România, ca şi celelalte state europene, apasă tot mai mult pedala de acceleraţie spre un nou ciclu electoral, în care se discută mai mult decât oricand despre teme care depăşesc mizele locale. Nu comentez campania care vine, nici temele de discuţie din media – este timp pentru asta. Remarc însă, cu ochiul unuia care nu se implică în disputele autohtone, că alegerile sunt mereu momente în care radicalismele se accentuează şi în care oamenii se uită tot mai mult doar spre propria tabără, spre argumentele propriilor susţinători. „Efectul de trib“ pe care reţelele sociale îl cultivă ne este familiar. Îl cunoaştem din timpul campaniilor electorale – ne uităm cu toţii mai mult la cei care seamănă cu noi, care ne împărtăşesc opiniile, şi căutăm doar argumente care să ne confirme părerile. Albul este mereu alb, negrul este mereu negru – nu există nuanţe, iar cei care vor să dezbată echidistant sunt uşor marginalizaţi. Poate tocmai de aceea, în acest context, merită să ne amintim mereu de abordarea aparent banală pe care Regina Marii Britanii ne-o propune...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite