Toată lumea dezinformează?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De câteva zile, asistăm la o isterie generalizată. În context, cel mai rău lucru este că, intenţionat sau nu, toată lumea minte sau rostogoleşte minciuni.


Iată câteva dintre ele:
   
1. Preşedintele dezinformează când spune că legea amnistiei are drept scop salvarea corupţilor. Dincolo de proastă comunicare a parlamentărilor, legea, pe fond, nu îi cuprinde pe cei care au comis fapte de corupţie (luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite).  
   
2. Minciuna este preluată şi de voci din societatea civilă, şi o rostogolesc la nesfârşit peste tot. Internetul este plin de astfel de minciuni, efectul major fiind acela că elementele de adevăr din temerile exprimate (şi există elemente importante de adevăr!) nu se văd sau se văd distorsionat.  
   
3. Parlamentarii dezinformează şi ei când spun că modificările aduse Codului Penal sunt total inofensive. Ar fi inofensive dacă ar însoţi modificarea actuală (cea în care clarifică statutul parlamentarilor, aleşilor locali şi al preşedintelui ca nefiind funcţionari publici, ceea ce este absolut corect) cu alta, în care evidenţiază că un ales se supune aceloraşi reguli şi verificări ca şi până acum (soluţii tehnice există, chiar dacă ar fi redundante). Legile DNA şi ANI există, şi funcţionează, nimeni nu le-a luat atribuţiile acestor instituţii. Dar parlamentarii trebuie, mai ales în contextul actual, să dea dovadă de bună credinţa şi transparenţa. Altfel, imaginea unei puteri arogante şi rupte de restul românilor (până acum, atributul parlamentului dominat de PDL din trecut) se poate lipi şi de majoritatea USL, o structură care încă are potenţial de a susţine o schimbare în bine.
 
4. Cei care spun că habar n-aveau ce votează (de exemplu, liberalii, prin vocea preşedintelui lor), ori ascund realitatea, ori îşi demonstrează şi ei lipsa de responsabilitate. Eu pot spune că n-am fost bine informat, un parlamentar nu poate spune asta. Fuga de răspundere (susţin modificările, nu susţin modificările) face rău, tocmai pentru că introduce încă o distorsiune în modul în care lumea vede aceste modificări. Din acest punct de vedere, parlamentarii sunt clar în defensivă şi contribuie la proasta imagine a instituţiei din care fac parte.
   
5. Mulţi jurnalişti rostogolesc dezinformări, fără să le verifice, dintr-un motiv cinic şi, în acelaşi timp, aberant ‒ dacă ar verifica datele, n-ar avea subiect. Aşa, cine e fraier să arunce o temă de scandal la coş, refuzând rating sau audienţa? Prea mulţi jurnalişti speculează minciunile tuturor şi le rostogolesc cu o frenezie demnă de o cauza mai bună.  
   
Aproape oricine a ieşit public în aceste zile a amestecat adevăruri cu minciuni. Unul dintre puţinii care s-a ţinut deoparte de aceste efervescenţe a fost premierul Victor Ponta, care a lipsit din ţară luni şi marţi. Într-un fel, neamestecul în acest subiect este firesc ‒ Guvernul nu are nicio legătură cu procesul legislativ, fiind mai degrabă ocupat cu probleme executive. Pe de altă parte, liderul Guvernului este şi preşedinte de partid şi copreşedinte de alianţă majoritară, iar cuvântul său va fi unul important pentru consolidarea luptei anti-corupţie.

Până acum, în acest an, premierul a dat semnale neaşteptat de pozitive despre depolitizarea justiţiei ‒ nu a făcut gesturi pentru preluarea unui control personal asupra justiţiei, a acceptat compromisuri cu preşedintele (chiar cu nişte costuri politice importante), a evitat să facă numiri politice în domeniu, a întărit (bugetar) instituţii precum ANI sau DNA. Aceste semnale, chiar dacă ignorate acum de cei care strigă speriaţi că justiţia este încălecată, au fost importante şi au contribuit la consolidarea unei imagini pozitive despre România.

Sunt curios dacă această frenezie a dezinformării va continua. Probabil că da, pentru că toţi sunt, într-un fel sau altul, în campanie electorală. A se vedea aberaţia susţinută din dealul Cotrocenilor despre dizolvarea parlamentului ‒ deşi nu există nicio bază constituţională pentru asta. Este statul de drept în pericol? Câtă vreme nimeni nu interferează asupra independenţei justiţiei, nu.

Legile (oricât de controversate ar fi) sunt adoptate conform procedurilor, instituţiile nu se suprapun unele peste celelalte (de fapt, doar Preşedintele este cel care intervine, constant, peste activitatea altor instituţii). Dacă tot folosim metaforic ideea de „lovitură de stat“, atunci preşedintele e cel care dă astfel de lovituri, refuzând românilor un buget cu creşteri de salarii şi pensii. Sau, dacă preşedintele dă decret de dizolvare a Parlamentului, poate fi un gest de tip lovitură de stat, dar sper că nu se va ajunge până acolo.

Înseamnă precizările de mai sus că parlamentarii sunt nişte îngeraşi? Evident, nu! Parlamentarii nu se diferenţiază de restul românilor ‒ cu toţii vor să eludeze legea, să evite statul, să nu plătească taxe şi să scape nepedepsiţi când fac ceva în neregulă. Da, cu toţii. E cultură de masă în România acest lucru. De ce? Asta e altă poveste.

Unii dintre cei care au contribuit la construirea acestei culturi anti-stat, în care statul e demonizat, sunt cei care strigă azi cel mai tare de partea societăţii civile. Şi continuă să distrugă credibilitatea statului, spre mai bună folosire a tuturor resurselor acestei naţii în folos propriu/privat/individual.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite