Politică

articolul anterior articolul urmator

Tragedie românească

10
31 Dec 2018 08:50:32
Mircea Morariu

Ultimele zile ale lui 2018, precum, de altfel, întreg anul sunt cum nu se poate mai încărcate. Tensiunea politică nu scade, nu scade nici tensiunea relaţiilor inter-umane.

În pofida faptului că oraşele au fost împodobite, că Primăriile au cheltuit sume considerabile pentru globuri şi beteală, pentru concerte ale starurilor în Piaţa Mare, că măcar de data aceasta, cel puţin zonele centrale, au fost ceva mai luminate, că s-a creat impresia de belşug, de mulţumire, că românii au încercat să se amăgească cu gândul că ar duce-o un pic mai bine, în profunzime lucrurile nu stau deloc astfel. Optimismul românilor este în descreştere.

2018 trebuia să fie anul reafirmării unităţii naţionale. La 100 de ani de la Marea Unire şi la aproape 30 de ani de la înlăturarea comunismului erau de aşteptat bilanţuri măcar un pic mai pozitive decât cele depuse în anii anteriori. Nu a fost să fie. Centenarul a fost ratat în totalitate, şi aceasta nu în exclusivitate din vina Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Deşi nici acesta nu a funcţionat bine.

Nu avea cum să o facă de vreme ce este parte dintr-un guvern caracterizat prin impostură, nepricepere, completă subordonare nu intereselor ţării, ci celor ale unui infractor cu veleităţi de Stalin, Hitler, Gheorghiu-Dej sau Ceauşescu. Preocupat eminamente de propria lui salvare de perspectiva puşcăriei.

La Palatul Victoria se află un guvern care el însuşi, prin majoritatea faptelor sale, prin cele ale unor ministere şi ale unor miniştri a stimulat gâlceava, dezbinarea. S-au înmulţit în 2018 disputele dintre cei care susţin din felurite motive guvernarea ce se dovedeşte tot mai puţin performantă şi cei care o socotesc drept catastrofală. Care profeţesc, şi nu fără argumente, consecinţe dezastruoase determinate de amatorismele acesteia. De heirupismul ei notoriu, de lipsa previzibilităţii. 

De coerenţa actului de guvernare nici nu mai poate fi vorba, dovadă adoptarea încăpăţânată şi disperată a unei ordonanţe de urgenţă care modifică din temelii Codul fiscal. O ordonanţă ale cărei consecinţe negative s-au văzut încă din momentul în care primul finanţist al ţării, un diletant pe nume Orlando Eugen Teodorovici, i-a anunţat iminenţa. Bursa s-a prăbuşit, băncile comerciale au devenit tot mai reticente, nu mai sunt dispuse să împrumute Statul, acesta se va vedea nevoit să angajeze împrumuturi mai scumpe, numai bunul Dumnezeu mai ştie de unde. Probabil  că de la FMI. Economişti serioşi, nu ca aceia precum dl. Orlando sau dl. Darius Vâlcov, avertizează că respectiva Ordonanţă va grăbi intrarea ţării în recesiune. Oricât s-ar strădui guvernul să calmeze populaţia se înmulţesc semnalele negative. Ceva nu e în regulă cu banii României. Cum altfel s-ar explica prorogările în cascadă?

Au fost stimulate, mai mult ca sigur în numele principiului clasic Divide et Impera, antagonismele dintre bugetari, foarte adesea prezentaţi drept nişte trântori, şi cei care lucrează în mediul privat. Totul pe fondul unei nesiguranţe care provine iarăşi din mişcările bruşte, abrupte, din gândirile şi răzgândirile guvernului, din haosul adus cu sine de pretinsa „revoluţie fiscală”. Dar şi din prezentarea băncilor, a multinaţionalelor drept duşmani ai ţării al căror unic scop ar fi acela de a lua şapte piei de pe România. L-am auzit chiar pe dl. Dragnea că nu ar fi cine ştie ce tragedie dacă multinaţionalele ar pleca din România. Că ne-am putea descurca şi fără ele. Dragnea vorbeşte precum Ceauşescu în ultimii săi ani de domnie.

Ne-am certat unii cu alţii în privinţa felului în care se înţelege actul de justiţie. Guvernul plânge de mila puşcăriaşilor pe care îi vrea eliberaţi indiferent de consecinţe pentru ca astfel să îşi elibereze şi clienţii politici, nu de aceea a oamenilor din spitale, orfelinate ori aziluri. Nu fiindcă nu le poate asigura bolnavilor tratamentul de care le depinde supravieţuirea.

La adâncirea dezbinării dintre români au contribuit şi feluritele biserici. De la BOR la bisericile neoprotestante care au susţinut iresponsabil un costisitor Referendum pentru modificarea Constituţiei în vederea redefinirii conceptului de familie. Referendum instrumentalizat politic de coaliţia PSD-ALDE şi căruia, cu excepţia USR, nici un alt partid politic nu i-a denunţat inutilitatea. De teamă de a nu pierde cumva electorat.

Trist, sărac, singur, însingurat, confruntat cu dificultăţile traiului zilnic ce să mai spună el, votantul? Se izolează, se comportă cam tot la fel cum o făcea înainte de 1989 ori, pur şi simplu, se gândeşte să îşi ia lumea în cap. O face nu doar din motive economice, nu numai pentru câţiva arginţi în plus, aşa cum pretindea în discursurile lui demente Nicolae Ceauşescu, ci şi din motive politice. Iarăşi. Ca înainte de Revoluţie. Tragedie românească. Tragedie cu repetiţie.

La mulţi ani, stimaţi cititori!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Vanatorul/d.c.
31.12.2018, 09:38:23

Tragedie..? Aiurea..Politicianism si politica..propaganda. Viata reala e cu totul altceva. Tragedia e cu totul altceva decat..politica si politicianism. Cati dintre voi ati vost vreodata ..amenintati de o tragedie adevarata..? Si cum i-ati facut fata fara sa va pierdeti cumpatul..? Poveste adevarata. ”Intelege, omule..! Nu mai fi asa incapatanat..! Tu nu ai ce-mi face..! Nu esti medic..! Asa ca nu mai pierde timpul..! Du-te la ea si fii ochiii si urechile mele..! Macar tu du-te la ea..! Inregistreaza tot pe telefon, iar restul imi povestesti cand te intorci, sa ma bucur si eu. Daca pleci acum ajungi numai bine. Oricum nu vei putea sta cu mine de dupa ce ma taie. Poate maine te vor lasa. Mai vorbim la telefon pana ma baga iar la cutit. ” De 2 zile si 2 nopti eram langa ea, linga patul de spital al lui Milica mea. In cele doua zile plecasem de langa ea doar cat sa mananc pe fuga la restaurantul de la subsolul spitalului. Ea ma trimisese..”Eu am sa incerc sa dorm un pic, iar tu fa bine si du-te si mananca, omule..! Altfel cand ies eu de aici, intri tu..!” Ceva nu mersese bine..Ne pregateam sa mergem acasa cand chirgurul ne-a spus ca, din nefericire, niste analize si teste post-operatorii au iesit proaste si-i musai sa o mai ”deschida” o data, pentru a se inlatura orice risc. O luasem pe autostrada cu plata, ca sa ajung mai repede..Mergeam de vreo doua ore si aveam deja o mie de ganduri negre in cap cand m-a sunat Milica: - Merge, omule.? - Da. E aproape pustie autostrada. Daca o tin asa inca vreo 4 ore ajung la fix. Am timp si de-o cafea.. Tu ce faci..? Ce mai zic aia..? - Pai de asta te-am si sunat acum. Ziceau ca acusi ma duc la anestezie. Deci pana maine nu vom putea vorbi. Aaa ..sa nu uit..! Cu ce costum te-ai imbracat..Sper ca l-ai luat pe ala maro inchis..Te prinde bine. Imi place croiala hainei..Parca e sacou. Numai bun pentru o ocazie ca asta. - Da, scumpo..! Pe ala maro inchis l-am luat..! - Bine atunci..! Pa..! Iti pumnii..! Tie iti va fi mai greu decat mie..! Pe mine ma adorm astia si gata. Vorbim maine, da..? - Sigur scumpo..! Maine dimineata cand vei deschide ochii voi fi langa tine..! Am inchis. Apoi am pus telefonul la incarcat si m-am intrebat oare cum de pot sa mint asa..senin. Eram imbracat cu aceeasi bluza cu maneca scurta si cu aceiasi blugi cu care venism la spital in urma cu 2 zile. Nicio clipa nu mi-a trecut prin cap sa trec intai pe-acasa, sa ma schimb. Stresul..? Graba..? Cine stie..? Am vazut statia la timp. Am intrat sa fac plinul si sa beau o cafea. Au ajuns cu premiile si la fata mea..”De aceea membrii Consiliul Orasenesc, la recomandarea Consiliul de Adminitrare al spitalui nostru , a hotarat sa dea acesta diploma asistentei medicale S.L.A. Ca o oservatie personala, dar si ca medic care o viata intreaga si-a pus stiinta si experienta in slujba cetatenilor oraselului nostru, va pot spune ca doamna asistenta medicala S.L.A. , originara din Romania, e un adevarat castig pentru spitalul nostru, oraselul nostru, tara nostra. Multumesc.” Sala incepu sa aplaude. Fiica-mea, ?an?o?a nevoie mare, se indrepta catre cel care prezida acesta adunare, sa-si ia diploma, placheta si..cecul. Dupa pupaturile de rigoare si inmanarea diplomei, plachetei si..cecului, cel de la microfon o intreba pe fiica-mea: - Aveti parintii in sala..? - Numai tata. Mama n-a putut veni. - Poate cunoaste si dumnealui limba tarii noastre..? - Da..! Si inca vreo patru..! (ii dadu fiica-mea peste nas..!) - Atunci, sa-l invitam sa spune cateva cuvinte, in calitate de parinte al premiantei noastre. Sigur ca da , numai daca doreste..! Am ridicat mana in sus si am dat din cap. Doream. De-al dracu doream..! Mersesem ca nebunul si am ajuns foarte bine. Cand mai aveam vreo 20 km pana la oraselul lui fiica-mea , am sunat-o. Era inca in..pregatiri cu niste consilieri locali si cativa de la spitalul ei. Mi-a spus unde trebuie sa ajung. Am tras insa in parkingul subteran al unui mall. Am alergat pana la liftul lui. Intram in criza de timp. Aveam nevoie de un pic de noroc. Si am avut. In 40 de minute eram la costum, camasa alba si cravata..Trebuia sa scap si de adidasi. Iar am avut noroc. Am gasit o pereche pantofi negri marimea mea, cam de..cioclu, e drept, dar eram cat se poate de in..asorteu cu ei , ca sa spun asa..! Am aruncat sacosa cu hainele vechi si adidasii in portbagaj si, cu jumate de ora inainte de a incepe scurtul spectacol de dinaintea festivitatii de premiere, stateam ca ”bibeloul” la usa salii unde se tinea adunarea. Treceau pe langa pe mine si intrau in sala grupuri de doamne si domni, toti la tol festiv. Eu n-avem invitatie, si am preferat sa o astept pe fiica-mea, decat sa dau explicatii usierului...! Am sunat-o pe fiica-mea si i-am spus unde o astept. - Sunt pe drum , tata..! Stai acolo..! Intr-un minut apar..Nu pleca nicaieri..! A aparut imediat ..! Ne-am pupat, ne-am strans in brate, am vorbit despre maica-sa (ea dadu-se telefon la spital cu cateva minute inainte de a veni la mine, si i s-a spus ca maica-sa era deja de jumate de ora in operatie). Am intrat in sala iar aici ne-am despartit . Eu am mers la locurile pentru spectatori, ea pe scena. ”Atunci sa-l invitam pe tatal premiantei noastre sa vina la acest microfon. Veniti , va rog!”.. M-am ridicat de pe scaun, mi-am incheiat haina de la costum la un nasture, m-am inreptat spre scena nici prea repede nici prea incet, am urcat treptele, cand am ajuns in dreptul fetei m-am oprit si am mai pupat-o o data (”Rupe-i, tata..!” mi-a soptit la ureche, ”Pai dupa ce i-ai rupt tu, eu ce sa mai rup la ei..?” i-am re-șoptit eu), apoi am ajuns la microfon, unde cel care ma invitase, dupa imi stranse mana, se dadu la o parte.. Am privit intai spre sala..Cred ca erau vreo 150 de oameni..Am intors capul pe jumate, am mai privit o data la fiica-mea. Isi stapanea bine emotiile..Ca si maica-sa. I-am facut cu ochiul, mi-a raspus la fel, apoi am inceput. - Sunt mandru de fata mea..! Eu si mama ei, care din pacate nu poate fi si ea azi aici, am crescut-o cu dragoste si grija..! Dragoste si grija pe care ea, fata mea, o arata acum nu numai noua, parinitilor ei, ci si locuitorilor acestui splendid orasel, oameni ajunsi in suferinta din cauza unor boli sau acidente. Pentru felul cum o face, dvs v-ati arat multumirea azi. Iar pentru asta. eu, tatal ei, va sunt recunoscator si dvs, dar si ei , fetei mele, lumina ochilor mei pana ii voi inchide de tot..!” Le-am mai zis cateva dulcegarii referitoare la cultura si istoria tarii lor, la urma le-am bagat o gluma romanesca cu doctori si ne-am luat la revedere aplaudandu-ne reciproc, eu pe ei si ei pe mine. Mergeam de vreo 3 ore. Incepuse sa ma doara in ceafa din cauza oboselii si concentrarii..Am tras in parcare lânga un tir. Deja era bezna. Am aruncat haina si cravata pe bancheta din spate si am intrat in restaurant sa mananc. Trebuia sa mananc ceva si dorm macar vreo 2-3 ore..! Insa nu mai aveau mese libere..Asa ca am comandat un hamburger la pachet si o sticla de apa. M-am intors la masina, am mancat, am baut apa, am lasat scaunul pe spate si am adormit. Chinuit de ganduri..Milica, spital, a doua”deschidere”.. Cand am deschis ochii abia incepea sa se lumineze de ziua. M-am spalat pe ochi cu apa care imi mai ramase in sticla, si am plecat.. - Omule, scoala..! Am trasarit. Adormisem cu fundul pe scaun si cu capul pe patul ei de spital.. - Cand te-ai intors..? - Pe la 8 dimineata, scumpo.. Dormeai bine. Cred ca pe la 9, dupa ce-am vorbit cu medicul, am atipit si eu cu capul pe patul tau..! Cum te simti..? - Ca noua..! Cum a fost la fata..? - Pai cum sa fie..? Primar, consilieri locali, colegi de la spital, notorietati din orasel, oameni de cultura, un cor mixt care era cat pe ce ma adoarma. Iar fiica-ta..vedeta serii..! Am imagini pe telefon. Insa ne trimite ea azi inregistrarea intregii festivitati. Ii da cineva de la tv-ul local o copie. Oricum, vineri dupa amiaza vine la noi. Si pleaca duminica seara. Fecioru-tu se intoarce si el luni sau marti. - Ce bine..! M-am ridicat de langa ea, pentru a merge la chiuveta sa dau cu apa pe ochi..! Cand m-am intors, m-a si luat la rost: - Da de unde ai ?oalele astea de cadavru ambulant pe tine..? - Incepand de azi e noua tinuta obligatorie in spitalul asta..! Te echipeaza fortat la intrare cu asa ceva, atunci cand vii sa vizitezi o pacienta care te trimite sa faci 1200 km dus-intors, ca sa tragi cu ochiul si apoi sa-i spui si ei cum se fuduleste fiica-sa ca a ajuns vedeta.. M-a mangaiat pe mana.. - Mai ai chef de glume..? Nu te simti obosit ..? - Langa tine..? Sa ma simt obosit..? Strict imposibil asa ceva..! Dupa amiaza pe la 5 ne-au dat drumul acasa. Toate analizele si testele erau acum in regula. Auzind asta, chiar n-am mai simtit oboseala. Si era bine. Pentru ca era pe 31 decembrie si n-as fi vrut pentru nimic in lume sa adorm prea devreme si sa ratez astfel paharul de sampanie de la 12 noaptea, sorbit ca in fiecare an in compania lui Milica mea ..! Vom iesi din nou pe terasa cu paharele-n mana, si vom privi vrajiti la jocurile de lumini si culori ale artificiilor, pana cand, una mai bubuitoare , ii va atrage atentia in mod deosebit lui Milica mea, care, zgribulita, va zice ”Asta da pârt sanatos..! Eu zic sa intram in casa pana nu ajuge suflul la noi..!”

+2 (6 voturi)
Radu Mircea
31.12.2018, 11:08:10

# Vinatorul/d.c. Multumesc de lectura Vinatorule . Sanatate tie si familionului , LA MULTI ANI !!!

+2 (2 voturi)
Papa Raţă
31.12.2018, 12:06:53

@ LA MULȚI ANI, ADEVERIȘTI ! ȘI FIȚI VESELI, NU FIȚI TRIȘTI ANUL CARE-N UȘĂ BATE NOROC S-AVEȚI, SĂNĂTATE ,Î ROADE, DRAGOSTE ÎN TOATE ! BLOGEREI ȘI BLOGERELE IA SUNAȚI DIN CLOPOȚELE, SĂ REVERSE PESTE ȚARĂ PACEA, FLOAREA-N PRIMĂVARĂ ! ! SĂ URĂM ȘI ,,ADEVĂRUL” CARE NE SERVEȘTE ,,MĂRUL”, DREAPTA ȚĂRII SĂ RENASCĂ SPRE IZBÂNDA ROMÂNEASCĂ ! . . . . . . LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI ÎN ȚARĂ FĂRĂ DUȘMANI !

+4 (4 voturi)
Alfa Omega
31.12.2018, 12:16:17

LA MULTI ANI TUTUROR FORUMISTILOR CU EXCEPTIA TROLLILOR RUSI PE CARE II INDEMN SA FACA REVELIONUL SI CRACIUNUL LA EI ACASA SI SA RAMANA ACOLO !

+1 (3 voturi)
Paun Al
31.12.2018, 12:08:41

Tragedia romaneasca este ca dupa 70 de ani de dictaturi am trecut la ceea ce ar fi trebuit sa fie democratie ..adica am trecut la o forma fara fond in mentalitatea majoritara actuala . Se doresc persoane providentiale , care sa ne dea , sa ne faca , sa ne rezolve ... Democratie ar trebui sa insemne ca niste oameni maturi , responsabili pentru viitorul tarii isi aleg reprezentanti , care sa fie merituosi, sa aiba habar de meseria de guvernant, sa aiba respect fata de popor si sa respecte un proiect de tara , pe care il are o majoritate ... care sa inteleaga unde este Romania , cum sta , in ce directie vrea sa mearga , cu ce valori comune ... La noi poporul.... isi inchiriaza partea lui de Romanie la cei cei promit ca "ce se da " mai mult , fara sa le pese cat de corupti sunt , daca sunt infractori , sau inculpati , fara sa le pese daca distrug viitorul copiilor si nepotilor lor ... Acesti conducatori alesi dupa "principiul fura ei , dar ne mai dau si noua cate ceva " isi stabiliesc guvernati dupa criterii de loialitate,care sa satisfaca interesele baronilor , care isi satisfac interesele personale ,in spatele unor pretinse interese "nationale "... Uitandu-ne la realitatea din Romania vedem guvernanti imbecili, impostori, imorali, infractori cu acte în regula, inculți .... Si asta inseamna ca nu avem o democrație adevarata, avem o impostura , care are pretentia ca este democratie , o forma fara fond ...

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările