Trump sau Biden? Va pierde, din nou, votul popular în faţa colegiului electoral?

Alegerile electorale, în America, rezonează de obicei cu un optimism fără margini, fiecare candidat reafirmând, aşa cum ştie mai bine, că America este cea mai puternică ţară dintre ţări, pământul făgăduinţei, ţara oportunităţilor.

În toamna anului 2016 am avut oportunitatea să mă aflu în S.U.A., mai exact în Minneapolis, după ce primisem o bursă de la Departamentul de Stat. Îmi doream foarte tare să văd, pe viu, cum se comportă, cum se organizează americanii, cei care candidează, echipele lor şi alegătorii atunci când au loc alegeri, mai cu seamă că aveau loc alegerile prezidenţiale.

Am avut norocul să fiu acolo chiar în ultimele săptămâni de campanie, inclusiv pe 8 Noiembrie, ziua alegerilor.

Campania electorală purtată de cei doi protagonişti a fost una care s-a concentrat foarte mult pe negativ, cei doi candidaţi reuşind să dezbine americanii între ei, nu din principii pur electorale, nici măcar prin programul electoral al acestora, ci prin promovare unor limite negative pur culturale, etnice, care nu fac din America cea mai puternică ţară din lume şi care, la acea vreme, au fost bine servite alegătorilor, intenţionat sau nu şi în beneficiul unui candidat.

Trump nu şi-a menajat deloc opiniile despre rasă şi imigraţie şi nici ieşirile necontrolate, de natură sexuală, pe alocuri a incitat la violenţă împotriva protestatarilor de la mitingurile sale, iar dispreţul lui pentru corectitudinea politică i-a adus din ce în ce mai mulţi susţinători, în special în rândul americanilor albi cu un nivel de educaţie scăzut.

Pe de altă parte, deşi a întors majoritatea mass-mediei naţionale împotriva lui Trump şi chiar dacă era cotată cu prima şansă la câştigarea alegerilor, popularitatea şi imaginea publică a lui Clinton au fost afectate de îngrijorările legate de etica şi încrederea ei şi de o investigaţie FBI privind utilizarea necorespunzătoare a unui server de e-mail privat, care a primit mai multă acoperire media decât orice alt subiect în timpul campaniei.

Pentru majoritatea analiştilor politici, dar şi pentru foarte mulţi republicani, care considerau că Trump dăunează grav imaginii partidului, înfrângere republicanilor era clară, era doar o chestiune de timp până se confirma acest lucru. Şi lucrurile ar fi stat exact aşa dacă sistemul electoral din Statele Unite era, să spunem, ca al nostru, adică votul general să decidă.

La alte alegeri din SUA, candidaţii sunt aleşi direct prin vot popular. Dar preşedintele şi vicepreşedintele nu sunt aleşi direct de cetăţeni. În schimb, sunt aleşi de „alegători” printr-un proces numit Colegiul Electoral. Sunt 538 de „alegători”, care reprezintă numărul membrilor din Congres, iar numărul „alegătorilor” din fiecare stat este exact echivalentul numărului de membri pe care îi are în Congres.  Atenţie, numărul „alegătorilor” nu se împarte în funcţie de câte voturi a primit fiecare candidat, ci este alocat, în întregime, celui care are cele mai multe voturi din statul respectiv, iar această regulă funcţionează în 48 din cele 50 de state. Districtul Columbia nu este un stat, dar are 3 alegători, iar Nebraska acordă doar doi electori candidatului care are cele mai multe voturi, iar ceilalţi 3 electori sunt acordaţi câştigătorilor fiecărui district.

În acest fel, Donald Trump a făcut istorie în 2016 devenind al cincilea candidat la preşedinţia Statelor Unite care a câştigat Colegiul Electoral, dar a pierdut votul popular. În 2016, Clinton a câştigat cel mai mare stat, California, şi a primit 55 de „alegători”, însă Trump a câştigat în Texas şi Pennsylvania şi a primit 58 de „alegători”. Michigan un alt stat în favoarea democraţilor, de peste 20 ani, a fost câştigat de Trump la o diferenţă de 10.704 voturi, iar acesta şi-a mai trecut în cont alţi 16 „alegători”. Aşa a ajuns Trump să adune 304 „alegători” şi să câştige alegerile, deşi Clinton avea mai mult cu aproape 3 milioane de voturi, decât Trump, la votul popular.

2020 pare promiţător pentru democraţi, care au nevoie de 270 de „alegători” ca să câştige. Sondajele îl arată favorit pe Biden, care pare să recâştige statele pierdute de Clinton, cum ar fi Florida şi Wisconsin, în 2016, în faţa lui Trump.

Tiparul campaniei a fost acelaşi, s-au accentuat mai mult greşelile adversarului politic decât s-a promovat binele pe care îl poate face candidatul naţiunii, iar criza, cu purtarea sau ne-purtarea măştii, a creat controverse între alegători şi a fost utilizată de candidaţi ca instrument pentru capitalizarea de electorat.

Americanii au început să voteze devreme. Până acum au votat peste 93 de milioane de cetăţeni din totalul de 239,247,182 de cetăţeni cu drept de vot.  În 2016 au votat 136,5 milioane şi, probabil, ziua alegerilor va face ca numărul de votanţi să depăşească 150 de milioane. Anul acesta lupta se va da în state ca Nevada, Carolina de Nord, Arizona, Texas, Pennsylvania sau Georgia. 

Cine va câştiga?