UE în găleata electorală românească

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bugetul Uniunii Europene este, mai nou, marele subiect de dispută între USL şi preşedintele Traian Băsescu. Premierul Ponta îi cere lui Traian Băsescu să meargă la Bruxelles cu veto-ul încărcat şi să-l agite pe la nasul celorlalţi participanţi la Consiliul European.

La rândul lui, Băsescu, manierat cum îl ştim, zice că nu e frumos să mergi cu bâta la aşa întrunire simandicoasă, că nu se cade, că nu şade frumos, te ia lumea la ochi de bădăran şi de prost-crescut. Din toată tevatura nu câştigăm nimic, fie că ne dă UE tot cât ne-a dat până acum, fie că ne mai taie din porţie. Dacă Băsescu, Antonescu şi Ponta ar fi vrut să facă ceva cu folos, ar fi stat cu toţii pe gânduri cinci minute şi ar fi venit cu nişte măsuri pentru ca România să poată cheltui în mod eficient miliardele europene, fie că sunt mai multe, fie că sunt mai puţine, ceea ce nu ne dorim.

Preşedintele Băsescu nu-şi asumă nicio responsabilitate, pentru că România este ultima găină în ceea ce priveşte fondurile europene. Sub preşedinţia sa, economia noastră a reuşit un glorios 4% la absorbţia efectivă şi 10% la încasările pe hârtie. Bulgarii ne-au luat-o de mult înainte, iar polonezii ar râde ţinându-se de cureaua lor lată, dacă nu s-ar gândi că recordul negativ al României nu-i va face pe occidentali să reducă substanţial fondurile de coeziune pe baza cărora economia poloneză creşte neîntrerupt, fie criza cât de rea. Varşovia a construit cu banii comunitari autostrăzi, căi ferate, gări, sisteme de transport urban, a renovat oraşe întregi. România preşedintelui jucător a dat-o în bară. Acum, Traian Băsescu zice că de vină sunt toţi ceilalţi, fie PDL, fie USL, în afară de domnia sa. Preşedintele acuză practica politizării instituţiilor, pe care o consideră principala cauză a pierderii fondurilor. Să zicem că Guvernul Ponta nu ascultă de sfaturile preşedintelui, dar Cabinetul Boc, trei ani de zile, de ce a ignorat îndemnurile Cotrocenilor? Aşa de căpos a fost independentul Boc că a respins toate sugestiile preşedintelui de îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor comunitare? Atunci, de ce nu i-a cerut Băsescu demisia aşa cum a făcut de atâtea ori cu Tăriceanu şi cu Ponta? În momentul de faţă, situaţia a devenit prea serioasă pentru a putea rămâne doar subiect de ciomăgeală în campania electorală internă.

Preşedintele pleacă la Bruxelles fără a fi avut o discuţie serioasă cu partenerii politici, adică partidele parlamentare. E adevărat, în România nu există termenul de parteneriat în ceea ce priveşte interesele comune ale naţiunii, dar nici nu încearcă nimeni să construiască vreunul. Traian Băsescu se întreba cât au câştigat românii din suspendarea sa. Dar, cât pierd românii din războiul politic dus dincolo de graniţele ţării, se întreabă preşedintele? Din păcate, bălăcăreala la televizor, practicată de toate părţile, nu rezolvă problema.

România a devenit în jocul european un exemplu prost, dar util pentru cei interesaţi să demonstreze că banii contribuabililor bogaţi nu mai trebuie cheltuiţi cu scopul reducerii decalajelor între statele dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate din Uniunea Europeană. Adoptarea unei politici de reducere a bugetelor la viitorul Consiliu European este, de fapt, o lovitură dată proiectului unei Europe mai integrate, mai puternice.

Traian Băsescu s-a declarat ferm de partea celor care doresc o federalizare a Europei, o transformare a Uniunii Europene în Statele Unite ale Europei.

Dar o Europă federală fără un buget federal este un nonsens. Nu poate funcţiona. Evident, şefii de guvern ai statelor contributoare ar avea mult de câştigat dacă, în urma Consiliului, s-ar prezenta în faţa electoratului şi ar spune că au salvat banii plătitorilor de taxe pe care nu-i vor mai dirija spre ţări ca Grecia sau România. Grecii şi-au făcut deja faimă de şmecheri, noi de hoţi, aşa că de ce să se mai încurce cu asemenea state?

Pentru România, decizia de la Bruxelles este mai importantă decât campania electorală, pentru că vorbim de fondurile pentru următorii ani, începând din 2014. Un nou eşec în viitorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene ar însemna pentru România pierderea oricărei şanse de a reduce din decalaje, de apropiere de standardele de prosperitate ale vechii Europe. Miza este mare şi pentru România, şi pentru UE. Înclinarea balanţei europene în sensul ideii de „scapă cine poate“ nu e benefică nimănui.

Probabil că nu este o idee bună să mergi la Bruxelles cu bâta pe care scrie veto. Europa este construită pe arta compromisului şi de fiecare dată s-au găsit soluţii, indiferent de dificultatea problemei aflate în dezbatere. Dar, chiar aflat în poziţia deloc de invidiat a României ca performanţă şi ca imagine în UE, nu poţi accepta inacceptabilul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite