Un alt fel de Daciadă

Discuţiile privind egalitatea de gen în politică nu sunt de ultimă oră şi nu se referă neapărat la listele parlamentare şi la mandatele din Guvern. În urmă cu fix un an, subiectul promovării femeilor era ridicat într-o şedinţă de Birou Permanent a Camerei Deputaţilor, în legătură cu prezenţa politicienelor pe... terenul de fotbal!

O doamnă deputat cerea ca reprezentantele sexului frumos să poată fi selecţionate în echipa de fotbal a Parlamentului, care tocmai se pregătea de o competiţie internaţională. Solicitarea a fost primită cu îngăduinţă amuzată, conform stenogramei, un vorbitor formulând (probabil în glumă) propunerea alcătuirii unei selecţionate mixte: „Eu cred că nu trebuie să facem discriminare pe sex, o să fie jucătorul 1, 2, jucătorul 3, 4... deci, nu mai e nevoie“ de diferenţiere.

Până la urmă, generoasa idee nu s-a mai concretizat, astfel că „naţionala parlamentară” a României s-a prezentat în formulă exclusiv masculină, cucerind astfel cupa continentală pusă în joc, după ce a trecut cu 3-0 de reprezentativa Italiei şi cu 4-0 de cea a Ucrainei, pentru ca în finală să administreze un 5-0 sec selecţionatei Poloniei. A fost al doilea mare succes al aleşilor români la Turneul Interparlamentar European, după alte patru medalii de argint câştigate anterior.

Cu asemenea palmares în spate, pentru care fotbaliştii profesionişti ar avea de ce să fie invidioşi, nu e de mirare că parlamentarii manifestă interes faţă de sport şi în plan legislativ. Numai săptămâna aceasta au ajuns în dezbatere sau chiar la votare 7 proiecte de lege pe teme sportive, care mai de care mai spectaculoase. De pildă, senatorii tocmai au votat ca prima duminică din luna iunie să fie Ziua Sportului Românesc. În expunerea de motive, iniţiatorii argumentează că în acea perioadă „temperatura este potrivită pentru activităţi sportive (18°C este media la nivel naţional), încă nu a început sezonul concediilor, majoritatea cetăţenilor sunt liberi duminica şi pot participa la evenimentele organizate cu această ocazie”. Pledoaria a convins, astfel că, pe lângă „Săptămâna mişcării în România”, care-şi propune acelaşi scop – promovarea unui stil de viaţă activ şi sănătos – dar care nu beneficiază de un interval precizat de desfăşurare, lacună pentru care Consiliul Economic şi Social (CES) i-a dat aviz nefavorabil, vom avea şi Ziua Sportului Românesc. Asta tot în ciuda CES, care remarcase că nu e normală „cheltuirea într-o singură zi a unei sume echivalente cu bugetul anual a 5 federaţii sportive (tir cu arcul, triatlon, polo, patinaj, badminton), ceea ce reprezintă o risipire fără rost a fondurilor publice”. Dar până la urmă senatorii au decis altfel, gândindu-se pesemne că mai multe prilejuri festive ar putea mobiliza populaţia să facă mişcare, românii fiind, potrivit Eurostat, la coada practicanţilor de sport pe continent.

Interesant este că, deşi a avizat favorabil proiectul, şi Consiliul Legislativ a avut obiecţii, între care multitudinea de evenimente înrudite: 6 aprilie – Ziua internaţională a sportului pentru dezvoltare şi pace, 10 aprilie - Ziua Sportului Curat, 24 septembrie - Ziua Europeană a Sportului Şcolar, 1 octombrie - Ziua sportului şcolar, 20 septembrie - Ziua Internaţională a Sportului Universitar. Iar această abundenţă de celebrări ale mişcării nu a contribuit, după cum se vede, la convingerea românilor să îmbrăţişeze exerciţiul fizic. 

Asta nu-i descurajează totuşi pe parlamentari. Ca dovadă că senatorii au votat şi instituirea Zilei naţionale a sportului cu balonul oval pe 4 mai, în amintirea primei şi singurei medalii olimpice obţinute de România la jocurile pe echipe. Apelul iniţiatorilor legii la spusele lui Pierre de Coubertin – „rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani” – a cântărit mai mult decât opoziţia CES şi observaţiile Consiliului Legislativ, care a cerut, între altele, traducerea juridică a sintagmei „sportul cu balonul oval”, lipsită de consacrare legislativă. Prin urmare, rugby-ul va fi onorat chiar de ziua de naştere a unei figuri-reper în... fotbalul autohton, Anghel Iordănescu, desemnat drept „cel mai bun antrenor român al secolului XX”.

Iar asta nu e tot, fiindcă la Senat s-a aflat pe ordinea de zi a plenului şi iniţiativa care instituie pe 9 mai Ziua Naţională a Oinei. Făcând apel la simţămintele colegilor – „oina este singurul sport naţional românesc, născut la sat şi posibil să moară la oraş!” – susţinătorii demersului au ţinut să precizeze în nota de fundamentare că „sportul nostru naţional nu e fotbalul, cum cred unii, ci oina”, care merită o sărbătoare a ei şi, desigur, o promovare largă.

Alte iniţiative legislative dedicate atragerii românilor către mişcare vizează crearea unor pachete de prevenţie compuse din servicii medicale şi acces la facilităţi sportive şi de recuperare (limita de deductibilitate rămânând cea de 400 euro anual pentru fiecare persoană), creşterea calitativă a competiţiilor sportive şcolare la nivel naţional inclusiv prin implicarea companiilor private şi introducerea competenţelor privind stilul de viaţă activ, la evaluările de la finalul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a şi a VIII-a, plus includerea în evaluarea naţională de clasa a VIII-a a unei „probe practice a deprinderilor motrice dintr-o disciplină sportivă la alegere, prevăzută de programa şcolară”.

Vedem, aşadar, cum ideea salvării compatrioţilor din ghearele sedentarismului pune mulţi aleşi în mişcare, aproape în întrecere. Mai rămâne ca românii să se lase convinşi de această... „Daciadă”.