Un jurnal înţeles greşit

După apariţia cărţii Adrianei Săftoiu a devenit clar că cei mai mulţi dintre critici nu citesc aproape nimic din ceea ce comentează. Mulţi comentatori au luat două-trei propoziţii puţin relevante dintr-o carte de 200 de pagini şi le-au tocat mărunt.

Dacă ar fi citit pe îndelete, adversarii vocali ai lui Traian Băsescu  ar fi găsit episoade cu adevărat importante din mandatul fostului preşedinte care arătau, pe alocuri, reflexe de securist. De exemplu, momentul dosarului unui ziarist. Dosarul, o constantă a mandatelor preşedintelui portocaliu, apare în jurnalul Adrianei Săftoiu într-un moment important la început de mandat având ca ţintă un ziarist de investigaţii. Mihai Munteanu, cu care am fost coleg la EVZ, declanşase ”operaţiunea Cocoş” - un serial de investigaţii care avea sa ducă la plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni. Jurnalistul îl prinsese pe Dorin Cocoş într-o încercare de mituire primitivă şi, scandalul odată declanşat, Udrea a trebuit să demisioneze şi să plece oficial de lângă T. Băsescu. 

Fostul purtător de cuvânt relatează în carte o scenă în care preşedintele României stă cu un dosar îngălbenit în faţă, într-un hotel din străinătate, examinând nişte fapte din liceu ale ziaristului. E un caz de balamuc pe care îl găseşte important şi Cătălin Striblea. Un preşedinte de ţară europeană examinează, ca la şcoala de poliţie politică, dosarul de la poliţie al unui ziarist care l-a supărat. Reflexe de dictator african care l-au însoţit pe Băsescu până la final de mandat când, tot pentru a o apăra pe Elena Udrea, îl ameninţa cu dezvăluiri pe un alt jurnalist, Cătălin Tolontan.

Dacă adversarii lui Traian Băsescu ar fi vrut sa găsească muniţie adevărată în această carte ar fi găsit uşor fapte verificabile şi nu s-ar fi oprit la descrieri ale intrărilor şi ieşirilor discrete ale Elenei Udrea din ”biroul oval” românesc. Marfă era, ochi care să o citească n-au prea fost.

O altă prostie spusă şi scrisă după apariţia acestui jurnal este că aşa ceva nu se face, sau că nu s-a mai făcut. Un fost consilier n-are voie ”să dea din casă”, s-a zis.

În 2003 Alastair Campbell, fostul director de comunicare al lui Tony Blair scoate pe piaţă un jurnal care pune presa britanică pe jar şi în faţa unui moment unic şi fără precedent. Toate ziarele de tradiţie - The Times, The Guardian, Financial Times - hotărăsc să publice pe prima pagină cuvântul "Fuck" – fie explicit fie cu nişte steluţe în loc de litere - pentru că firul roşu al jurnalului lui Alaistar Campbell era acest cuvânt dur pe care, în tradiţia filmelor dublate de Irina Margareta Nistor, noi îl traducem cu "la naiba". Campbell îi făcea praf pe mulţi dintre cei care aveau în acel moment legatură cu Downing Street 10 şi declanşează un scandal cât casa.

Cartea  Adrianei Săftoiu a fost primită la noi, de extrem de mulţi comentatori, drept ceva nemaivăzut doar pentru că ei au ori memorie scurtă ori au citit doar albul dintre litere în ziarele de la Biblioteca Academiei.