Un mare nimic şi o imensă ticăloşie

Nu m-am grăbit să comentez vizita făcută în România de Papa Francisc din cel puţin două motive. Le prezint pe scurt în cele ce urmează.

Mai întâi fiindcă nu am pregătirea necesară. M-am născut într-o familie ortodoxă, mi-am petrecut primii treizeci de ani din viaţă în plină dictatură comunistă, când mersul la Biserică nu era chiar foarte bine privit, iar lecturile cu caracter religios la care am avut preponderent acces după Decembrie 1989 nu au izbutit să compenseze o trăire religioasă mai intensă cu care e firesc să te obişnuieşti şi să îţi devină proprie încă din primii ani de viaţă.

În al doilea rând deoarece nu am aflat răgazul de a urmări meticulos toate detaliile vizitei papale. Aceasta nu înseamnă însă că nu aş fi fost bucuros că România are pentru a da oară marea şansa de a fi gazda Capului Bisericii Catolice. Şi că înaltele oficialităţi ale Statului, preşedintele Klaus Iohannis însuşi, Patriarhul Daniel, ceilalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, şefii cultelor surori,  dar mai ales sutele de mii de credincioşi, indiferent de confesiune, fie ei ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi şi neoprotestanţi. l-au primit pe Papa Francisc cu emoţie, cu dăruire, cu imensă bucurie. Dovedindu-şi toleranţa, credinţa, înţelepciunea, europenismul. M-am bucurat să mai constat o dată că multe rele a făcut în România comunismul, că deşi, din păcate, nu s-au străduit să facă mult prea multe lucruri bune nici cei care i-au urmat la conducere lui Ceauşescu şi regimului său ateu, distructor de umanitate, însă lucrarea lor nu a avut sorţi de izbânda. Fibra umanistă a românilor a rămas în cea mai consistentă parte intactă, nealterată.

Scriu astăzi totuşi despre vizita Papei în România fiindcă mi se pare cu totul impardonabil şi incalificabil infectul text comis de Ion Cristoiu. Text publicat ieri nu doar pe blogul în care respectivul ins îşi devarsă zilnic murdăria şi micimea sufletească, ci şi de Evenimentul zilei. Titlul textului cu pricina spune totul atât despre caracterul celui care îl semnează, un individ pentru care totul are un preţ, totul este de vânzare, totul în viaţă începe şi se termină cu interogaţia cât face?, cât şi despre cât a înţeles  ori a vrut să înţeleagă sus-numitul din vizita papală. Cancerul presei româneşti post-decembriste şi-a botezat imunda producţie Trei zile în care catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR.  Dl.Cristoiu încearcă în fraze căznite, într-o demonstraţie cu minus de logică şi surplus de rea-credinţă să susţină că vreme de trei zile Papa s-ar fi manifestat nu cum s-ar fi cuvenit să o facă în condiţia lui de şef de Stat şi nu în calitate de şef al Bisericii Catolice, ci asemenea unui Misionar Catolic.

Nu a avut oare dl. Ion Cristoiu ochi şi urechi să vadă şi să audă îndemnurile la dragoste frăţească, la înţelegere, la respectarea tradiţiilor şi a individualităţilor?  Nu a auzit mintea pervertită a acestei murdare slugi de presă cu câtă eleganţă, înţelegere şi iubire a vorbit Papa despre ortodoxism şi câte laude i-a adus Prea Fericitului Daniel? Nu a simţit acelaşi domn Cristoiu cu cât respect, compasiune şi cunoaştere a vorbit Sfântul Părinte despre suferinţele îndurate de români? Nu a văzut condeierul care-şi vinde cui dă mai mult şi mintea, şi stiloul cât respect a arătat Sanctitatea Sa pentru istoria României, ţară majoritar ortodoxă? Iar beatificându-i pe episcopii greco-catolici Papa Francisc a corectat imensa nedreptate care ni se face nouă, tuturor românilor, indiferent de confesiune, atunci când în felurite cărţi şi manuale de istorie, fie prost documentate, fie pripit scrise, fie chiar rău intenţionate, se spune şi se scrie că mai nimeni din România nu s-ar fi opus instaurării comunismului?

Cristian Tudor Popescu a publicat duminică dimineaţă pe site-ul republica.ro un scurt şi inteligent comentariu despre cum ar fi reacţionat nimicul uman şi politic Dragnea Nicolae Liviu în zilele vizitei papale, în cazul în care ar fi fost în libertate. 

Numai că Dragnea fiind în închisoare, i-a ţinut locul nimeni altul decât Ion Cristoiu. Corespondentul şi egalul lui în nemernicie.