Politică

articolul anterior articolul urmator

Un martir al zilelor noastre: România

0
29 Nov 2018 10:53:04
Andrei Pleşu

Constat că se răspîndeşte galopant ideea unei Românii victimizate de Bruxelles, dar şi de alte „oficine“ cu autoritate planetară. Am ajuns „colonia ălora“, sîntem dispreţuiţi, jecmăniţi de toate bunurile, privaţi de suveranitate, trataţi discriminatoriu faţă de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Articol preluat din Dilema Veche

Priviţi de sus, ca nişte şcolari netrebnici, manipulaţi grosolan de tot soiul de „agenturi“ oculte, împinşi, inexorabil, spre destrămare teritorială şi catastrofă naţională. Dar duşmani sînt nu numai în afara ţării. E plin de trădători printre noi, români antiromâni, colaboratori înrăiţi ai forţelor răului, unelte „securistice“ ale „statului paralel“. Cum să nu te sperii?! Şi cum să nu te întrebi ce le-a căşunat tuturor pe biata noastră ţărişoară: calomniată, spoliată, marginalizată, lovită în ce are mai scump. În fond, ce au cu noi? De ce tocmai cu noi? De ce nu se reped asupra Cehiei, a Slovaciei, a Portugaliei, a Sloveniei şi Croaţiei, a Letoniei şi Estoniei? E drept că sindromul persecuţiei a apărut şi în Ungaria şi Polonia. (Un neaşteptat beneficiu al acestei crize: apropierea suferindă de vecinii noştri maghiari, brusc solidari, tovarăşi de idei, nedreptăţiţi de aceiaşi tirani de la „centru“!)

Retorica anticolonialistă valorifică temele tradiţionale ale „exploatării“ la care ne supun, de veacuri, străinii: amestecul în treburile interne, prădarea bogăţiilor dăruite, preferenţial, de Dumnezeu, subminarea tradiţiilor strămoşeşti. (Teme colaterale: Soros, multinaţionalele, „oculta“ mondială, #rezist, intelectualitatea vîndută.) Putem avea, totuşi, oarecari nedumeriri:

1) Uniunea Europeană nu e chiar totuna, cum se spune, cu „Poarta Otomană“. Nu ne-a „cotropit“, nu ne-a băgat pe gît conducătorii, nu ne cere tribut. Dimpotrivă! Noi am luat-o cu asalt, noi am vrut să fim „integraţi“, ne-am luptat ani de-a rîndul să intrăm în „club“ şi ne bucurăm, chiar şi acum, să accesăm fonduri europene. Evident, am asumat în contrapartidă, nesiliţi de nimeni, anumite reguli comunitare. Cu alte cuvinte, „colonizaţii“ sînt cei care au forţat uşa „coloniştilor“, iar acum se simt abuzaţi… Cît despre conducători, ni i-am ales, vai, singuri…

2) Ni se fură bogăţiile. „UE ne fură femeile, copiii, inteligenţa, zăcămintele, solul şi văzduhul“ – spune, sfîşiat sufleteşte, un patriot de scenă. Dar oare pădurile noastre au fost tăiate şi împachetate pe furiş, noaptea, de tîlhăreşti comandouri alogene sau au fost vîndute şmecher de românaşi de-ai noştri? Iar nenumăraţii conaţionali (de ambe sexe) care părăsesc patria sînt adunaţi de răuvoitorii externi cu arcanul? Cît despre „văzduh“, ne descurcăm singuri. N-avem nevoie de poluatori din afară.

3) Pe de altă parte, e destul de curios că marile voci anticolonialiste nu s-au făcut niciodată auzite pe vremea cînd eram prizonierii dictaturii comuniste sau parte a „lagărului“ (nu întîmplător numit astfel) socialist. A fi sub sfera de influenţă sovietică, de la Stalin la Brejnev, pare să fi fost o bagatelă. Grav e să fim „umiliţi“ de Uniunea Europeană! Avem, brusc, mari eroi ai luptei pentru neatîrnare! Un parlamentar specializat în democraţia mitralierei afirmă, încercănat, că, pe vremea cînd Brâncuşi sculpta, „europenii“ („aşa-zişi“) făceau orgii (?!). Un ziar titrează: „Maria Grapini, singura voce a României“. (N-ar fi, totuşi, preferabil, un „colonialist“ cît de cît educat?) Un tînăr ţanţoş, de viitor, versiune răsturnată a mişcării #rezist, scrie, curajos, ştabilor de la Bruxelles, ca să le bată obrazul. Nu ratează momentul nici dl Arşinel, cel despre care am aflat, tîrziu, că e nu numai „erou al Revoluţiei“, ba chiar „erou cu merite deosebite“ (înţeleg că, dacă nu era el, Ceauşescu era încă la putere...). Ei bine, comicul cupletist se simte „călcat pe grumaz“! De ce? Europenii (care, potrivit cercetărilor domniei-sale, fură mai abitir ca noi) vor să-l condamne la înlocuirea mămăligii matinale cu pîinea prăjită! Poftesc la lucruri pe care nu le avem decît noi. Ca să nu mai spunem că, după cele două războaie mondiale, o mulţime de ţări au, la noi, datorii de miliarde!

Ce-au toţi cu noi?! Păi, n-am inventat noi (adică strămoşii noştri daci) scrisul? Nu i-am învăţat noi latineşte pe romani? Nu ne-a explicat dl Funar că teoria relativităţii a fost ideea unui profesor din Cîmpina, furată, ulterior, de evrei şi pasată lui Einstein? Expresia „Fiul Omului“ din Evanghelie nu dovedeşte, cumva, că Iisus era de prin partea locului, frate cu vîrful „Omul“? Păi, aici e tot şpilul: omenirea e ofticată. Vrea să ne evacueze, ca să-şi regăsească prestigiul, onoarea „nereperată“, întîietatea!

Pe scurt: o mică formaţiune de gladiatori încercaţi, gata de sacrificiu pe altarul naţiunii (aţi ghicit: Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, Codrin, Olguţa, Carmen şi încă doi-trei viteji asemenea) ţin piept, obidiţi, dar mîndri, barbarilor care vor să ne tîrască în mocirla istoriei. Să ne bucurăm că sîntem bine apăraţi, că sîntem reprezentaţi de cine trebuie. Vom învinge! Cu asemenea conducători, dreptatea va fi mereu de partea noastră! Şi ne vom descurca fără probleme, orice-ar fi! Noapte bună, vise plăcute!

Puteţi comenta acest articol pe dilemaveche.ro