Un recidivist: Victor Ponta

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

S-a spus aproape totul despre felul inadmisibil în care Victor Ponta a primit şi a salutat vestea măsurilor discreţionare prin care procurorul general Tiberiu Niţu a decapitat Secţia 1 a DNA. Nu există proba care să dovedească implicarea directă a premierului în scandaloasele decizii, dar felul în care a exultat la pronunţarea lor, felul în care a comentat până la batjocură

victimele abuzului de legalitate comis de Niţu dovedesc o vie şi nedisimulată satisfacţie. Comportamentul lui Ponta are ceva din trufia provocatoare cu care un criminal în serie lasă lângă corpul neînsufleţit al victimei o ”semnătură” menită să elimine orice îndoială asupra identităţii celui care a comis crima. Liderii politici ai Opoziţiei, mass-media internă şi internaţională, corpul diplomatic acreditat la Bucureşti, Comisia Europeană nu au întârziat să se pronunţe imediat şi cu toată fermitatea împotriva tratamentului pe care Victor Ponta şi-a permis să-l aplice Justiţiei. Sunt surprinzătoare, neaşteptate aceste reacţii, aflate încă la începutul lor? Se consumă un eveniment politic major în spaţiu european care să focalizeze interesul Uniunii până într-atât încât să-i obtureze privirea spre România? La ambele întrebări, acelaşi răspuns: Nu! Cum se poate atunci ca prim-ministrul unei ţări membre a UE, care a probat pe propria-i piele promptitudinea şi severitatea cu care Uniunea reacţionează la orice încălcare a normelor imprescriptibile ale statului de drept, să o sfideze şi să o provoace din nou printr-un comportament identic cu cel anterior drastic amendat? Ce l-a împins pe Victor Ponta într-o aventură care îi pune din nou o lume întreagă în cap şi care aduce inconfundabil cu o pagină, reprodusă prin clasicul copy-paste, din jurnalul tentativei de lovitură de stat din vara lui 2012? De ce, Victor Ponta?

Un prim răspuns îl putem căuta în informaţia pe care o produce unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui Ponta, Liviu Dragnea, care ne vorbeşte de ”personalitatea dublă” a acestuia. Cu alte cuvinte, premierul ar fi un schizofrenic prins într-o permanentă pendulare între good-boy şi bad-boy şi, funcţie de starea psihică în care se află, afirmaţiile lui par cât de cât plauzibile sau sunt de-a dreptul scandaloase. ”Buletinul de sănătate” la care ne invită să reflectăm vice-premierul este un subiect peste care nu trebuie trecut cu uşurinţă în analizele celor care încearcă să descopere un sens comportamentului constant incoerent a lui Ponta. Dar, până la opinia autorizată a unor psihiatrii, este încă greu de reţinut.

O a două explicaţie a furiei cu care Ponta s-a năpustit asupra procurorilor care au finalizat dosarul ”Frauda la Referendum” (procurori pentru care Ambasada SUA se grăbeşte să-şi declare public preţuirea: ”Ne exprimăm admiraţia şi aprecierea pentru activitatea excelentă desfăşurată de domnul Lucian Papici şi de doamna Mariana Alexandru”) poate să se ascundă în frica paralizantă pe care o resimte ştiindu-se direct implicat în această speţă. Chiar dacă dosarul este deschis pe numele ”Liviu Dragnea” este greu de imaginat că acesta va fi dispus să ia pe cont propriu toate ilegalităţile constatate de procurori de anvergura profesională a celor sacrificaţi şi că Victor Ponta nu va ajunge în faţa instanţei. Este o perspectivă traumatizantă, dar de neevitat, şi cu siguranţă comportamentul premierului s-a produs şi sub acest şoc. Nu prietenia, nu solidaritatea cu baronii locali, nu pielea lui Liviu Dragnea vrea Ponta s-o salveze. E vorba de pielea lui care acum îl arde cum nu şi-a imaginat vreodată că i se poate întâmpla.

Dar ambele motive invocate mai sus ar fi de susţinut cu toată tăria dacă am vorbi despre un om liber. Victor Ponta nu este un om liber. Folclorul despre statutul lui de ofiţer sub acoperire al unui serviciu secret circulă de ani de zile ca un truism. Până la apariţia unei probe nu poate fi luat încă în consideraţie. Asta nu ne poate opri să înregistrăm ca fapt de necontestat că prestaţia lui Victor Ponta în fruntea Guvernului este constant îndreptată împotriva intereselor ţării. În calitatea de şef al Executivului a fost primul responsabil de catastrofa în care a fost aruncată România în urma tentativei loviturii de stat de anul trecut. După ce planul a eşuat, dar costurile politice şi economice le resimţim şi azi, şi-a exprimat ”sincer” regretul, a făcut turul cancelariilor europene şi a liderilor UE pentru a se angaja cu cele mai patetice promisiuni că s-a depăşit o criză pe care nu o vom retrăi. Astăzi, prin atacul împotriva Justiţiei şi, în siajul ei, asupra mass-media Victor Ponta ne împinge în pragul unei noi crize politice.

O face într-un moment în care MCV şi Schengen sunt deja două priorităţi naţionale ca şi compromise.

O face într-un moment în care România are nevoie de stabilitate politică, de credibilitate maximă în faţa mult-aşteptaţilor investitori străini.

O face alături şi în slujba celor care văd viitorul României în cu totul alte coordonate decât cele ale UE şi ale Pactului Nord-Atlantic.

Este o realitate din faţa căreia Victor Ponta nu se mai poate ascunde.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite