Un rinocer la vârful PSD. Singurul?

Victor Cristea a văzut „Poziţia copilului”, ultimul film a lui Călin Peter Netzer. Nu i-a plăcut. E dreptul lui, nimeni nu poate să-i facă vreun reproş pentru asta. Filmul lui Netzer a câştigat „Ursul de aur” la Festivalul internaţional de la Berlin, una dintre cele mai prestigioase competiţii europene şi mondiale şi a fost ales să reprezinte România în cursa pentru premiul Oscar.

Nici premiile şi nici succesul de anvergură de care se bucură filmul în cele 20 de ţări în care a fost deja cumpărat nu sunt argumente care să constrângă un spectator să se bucure de un film care nu este pe gustul lui.

Dacă Victor Cristea s-ar fi mulţumit să-şi exprime dezamăgirea despre o peliculă care pe alţii i-a încântat, discuţia s-ar fi încheiat la punctul din finalul paragrafului de mai sus şi niciun cuvânt nu şi-ar mai fi avut rostul. Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Victor Cristea nu este un spectator oarecare, el nu merge la film sau la teatru (dacă merge), nu citeşte o carte (dacă citeşte), nu intră într-o sală de expoziţie (dacă intră) ca un simplu consumator de artă. El nu se reprezintă doar pe sine – el este parlamentar, calitate în care se simtă responsabil în faţa cetăţenilor care au avut încredere în el şi l-au votat şi pe care trebuie să-i apere de Rău, în orice formă s-ar manifesta el.

”Poziţia copilului” este una din ipostazele în care Răul ne aţine cale: „Cu câteva luni în urmă am văzut cu un coleg de-al meu un film, «Poziţia copilului». Am vrut să ies din sală când a început filmul.... Cu cuvinte atât de urâte.... Noi ne chinuim să dăm o educaţie copiilor la şcoală şi în filmul ăla numai nişte obscenităţi, trivialităţi, înjurături... Copilul către mamă, îi spunea tot felul de lucruri urâte. Nu cumva acel film a fost premiat pentru că se doreşte denigrarea poporului român şi minimalizarea activităţii în învăţământul nostru?”.

Am preferat să reproduc fragmente din rechizitoriul proferat de Victor Cristea pentru că mi s-a părut că orice încercare de a-l comenta doar aluziv nu ar fi decât minoră şi irelevantă. Lucrurile sunt prea grave şi simptomatice pentru a nu le înregistra cu maximă rigoare şi a le trata ca pe unul dintre cele mai expresive semnale ale procesului de „rinocerizare” în care clasa politică, în general, Parlamentul, în special, s-au angajat de ani buni.

Care sunt feţele Răului pe care le descoperă şi le demască Cristea în filmul pe care l-a văzut? Felul în care în două ore, cât durează proiecţia, autorii filmului aruncă în aer tot ce şcoala românească a reuşit să implanteze în mintea şi în sufletele copiilor noştri: vocabularul cel mai ales, dragostea şi respectul faţă de părinţi, buna-cuviinţă. Tot codul ”manierelor elegante”, care a ajuns o notă definitorie a elevilor noştri, după aprecierea lui Victor Cristea, nu mai rezistă nicio clipă odată cu aprinderea luminii în sala de cinematograf. Este o culpă de care realizatorii ”Poziţiei” trebuie să fie pe deplin conştienţi şi să şi-o asume fără să îndrăznească să crâcnească.

Dar toate astea, până la urmă, sunt fleacuri în faţa revelaţiei finale pe care Victor Crăciun nu poate s-o descifreze: este doar un film prost sau este o operaţiune mârşavă de compromitere a poporului român? Premiul pe care Călin Peter Netzer l-a primit nu poate să răsplătească un eşec artistic – el nu poate fi decât preţul primit de acesta pentru o acţiune premeditată îndreptată împotriva imaginii României. Şi, peste toate, regizorul nu numai că nu a acoperit costurile producţiei din banii lui de buzunar sau din salariu, l-a făcut din banii noştri, ai ”poporului”, ca ”Să ne denigreze şi să ne facă inculţi”. De aici şi până la ideea ca autorului filmului să i se impute costurile producţiei, plus eventual alte alte sancţiuni, nu mai este decât un pas mic, care, deocamdată, nu a fost făcut...  

”Declaraţia politică” asupra căreia m-am oprit nu a fost făcută în anii '50, în faţa Marii Adunări Naţionale. A fost citită în urmă cu câteva zile, în faţa plenului Camerei Deputaţilor, şi autorul ei, Victor Cristea, este parlamentar PSD, secretar al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor, vicepreşedinte al PSD Vaslui şi membru în Consiliul Naţional al PSD. Nu este doar o probă de crasă ignoranţă, de incultură şi de totală opacitate în faţa unui produs artistic. Este expresia modului în care un om care a ajuns să aibă puterea discreţionară în mână este gata să-i judece şi să-i oblige pe toţi din jurul lui, în orice domeniu al vieţii publice şi prin orice mijloace, să gândească şi să subscrie la valorile pe care el le recunoaşte.

Valeriu Cristea este un ”rinocer” în vârful PSD. Câţi mai sunt asemenea lui este o întrebare obligatorie. Chiar dacă răspunsul ne va produce un şoc greu de receptat.