Un şarlatan al Dreptului: Tudorel Toader

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Mă-ta-i curvă? Noi nu credem asta, noi doar întrebăm”. Asta era tehnica lui Corneliu Vadim Tudor de a turna hârdaie cu lături în capul adversarilor săi. De acolo de unde se află, Vadim poate fi fericit că a lăsat în urmă un demn epigon: Tudorel Toader, ministrul Justiţiei.

Comunicatul emis miercuri seara de Ministerul Justiţiei ne ajută să înţelegem mai bine tehnologia de manipulare folosită de Tudorel Toader în procedura de revocare a procurorului general. Şi mă refer la două dintre cele mai grave acuzaţii din raportul de revocare: faptul că numirea lui Augustin Lazăr, în aprilie 2016, s-ar fi făcut ilegal, fără a exista la dosar calificativul „foarte bine” obţinut la ultima evaluare, şi existenţa în dosar a unei ordonanţe de clasare a unui dosar care îl avea drept subiect pe preşedintele Iohannis.

În primul rând, este de observat un lucru: Tudorel Toader a ţinut întotdeauna să precizeze că se referă doar la documentele existente la Ministerul Justiţiei. Dacă în dosarul de candidatură aflat la minister nu a găsit un anume document – cum ar fi calificativul de „foarte bine” - Tudorel Toader a tras concluzia că acel document nu există, nu a existat niciodată, deci numirea s-a făcut ilegal.

Or numirea lui Augustin Lazăr a presupus trei actori: ministerul, CSM şi Preşedinţia. Dacă voia să ancheteze complet şi cu bună-credinţă modul de numire, Tudorel Toader trebuia să vadă şi ce documente au ajuns – sau existau deja – la toţi cei trei actori. Avizul CSM din aprilie 2016 spune explicit că Augustin Lazăr avea la ultima evaluare calificativul „foarte bine”, deci îndeplinea această condiţie de numire. Domnul Toader a ignorat complet această precizare şi a decis că numirea s-a făcut ilegal doar pentru că documentul nu a fost găsit la Ministerul Justiţiei.

Ca să-şi consolideze teoria, domnul Toader a mai făcut ceva: în septembrie anul acesta, a cerut CSM-ului situaţia evaluărilor primite de Augustin Lazăr de-a lungul carierei. Şi a constatat acuzator că ultima evaluare a fost făcută în aprilie 2017, la un an după ce domnul Lazăr a fost numit, deci numirea a fost ilegală. Or aici frauda intelectuală este evidentă: domnul Toader trebuia să întrebe dacă în momentul aprilie 2016, când a fost numit, domnul Lazăr avea calificativul cerut de lege, nu ce calificative a obţinut ulterior.

În conferinţa de presă în care a anunţat declanşarea procedurii de revocare, după ce a conchis că numirea s-a făcut ilegal pe motivul lipsei calificativului, ministrul Justiţiei a atacat în stilul Vadim: „Nu credem faptul că are vreo legătură, numirea fără toate documentele, cu unul dintre documentele din dosarul de candidatură a actualului procuror general, în care - şi chiar nu înţeleg de ce a pus în dosar – apare o rezoluţie de clasare emisă de procurorul Lazăr şi referitoare la preşedintele României în funcţie”.

Nu credem, doar întrebăm, nu? Insinuarea e mai mult decât evidentă: printre cele 12 lucrări relevante pentru cariera sa, Lazăr ar fi inclus şi rezoluţia de clasare care-l viza pe Iohannis şi de aceea preşedintele ar fi semnat numirea în mod ilegal.

În urma scandalului de presă, ministrul a promis că va face public documentul de clasare. A minţit. Iar în comunicatul de miercuri, ministrul a făcut un pas înapoi. A precizat că în 2013, două reclamaţii depuse la DNA şi la Parchetul General şi care îl vizau pe Klaus Iohannis, pe atunci primar la Sibiu, au fost declinate la Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia, unde au fost clasate. Şi adaugă Toader: conform CV-ului, la acel moment Augustin Lazăr era procuror general al Parchetului Curţii de Apel Alba Iulia.

Diferenţa n-ar trebui să ne scape: una este să spui că ordonanţa de clasare a fost emisă de Augustin Lazăr şi cu totul altceva să spui că dosarul a fost clasat în unitatea de Parchet condusă de Augustin Lazăr. Şi în loc să facă publică ordonanţa aşa cum e ea, după cum a promis, ca să ne lămurim cu toţii, Tudorel Toader a transmis-o la CSM şi a lăsat la latitudinea acestui for să ia decizia de publicare.

Augustin Lazăr, CSM, fostul ministru Raluca Prună şi Parchetul Alba Iulia neagă că ordonanţa de clasare a existat vreodată la dosarul de candidatură sau că Augustin Lazăr ar fi clasat vreodată vreun dosar de-al lui Klaus Iohannis. Singurul care susţine contrariul este Tudorel Toader. Din acest motiv, o întrebare rămâne deocamdată fără răspuns: cum şi mai ales când a ajuns acea ordonanţă doar în dosarul de candidatură aflat la Ministerul Justiţiei? Noi nu credem, noi doar întrebăm, nu?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite