Un sfert de secol de „plimbare” prin democraţie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un sfert de secol. Atât s-a scurs de la schimbarea de regim din 1989. Un sfert de secol de democraţie imperfectă în care cei mai inteligenţi dintre noi încă nu reuşesc să iasă din coconul partizan. În numele libertărţii de exprimare, dau de pământ cu cei care se plimbă” în numele aceleiaşi libertăţi, plimbăreţi care, la rândul lor dau de pământ nu nişte jurnalişti, adică tocmai cu gardienii libertăţii de exprimare.


E adevărat, 25 de ani este încă o vârstă a zbuciumului şi a revoltei. Să fim oare îngăduitori nu noi, cu tânăra noastră democraţie de 25 de ani care nu are încă mauturitatea de a ieşi din capcana taberelor plasate la extreme? Conflictul este până la urmă o esenţă a democraţiei, o dovadă a pluralismului de opinii şi combustibilul care dă unei societăţi democratice energia de a merge înainte.  Este totuşi o veste bună nu doar faptul că justiţia se consolidează, ci şi că societatea noastră este vie, animată de păreri contrare, de pasiuni şi convingeri, fie ele şi manipulate, de toate taberele. Faptul că nu băltim într-o resemnare bolnavă reprezintă un punct câştigat al celor 25 de ani de democraţie imperfectă. De aici se naşte progresul. Mai rămâne doar să câştigăm, fără urmă de îndoială, bătălia pentru statul de drept. O bătălie esenţială pentru modernizarea României, vitală pentru ca cei tineri să aibă un viitor, iar cei în vârstă o bătrâneţe mai liniştită.

Iar statul de drept înseamnă şi libertatea de expresie, şi libertatea de a protesta paşnic, şi combaterea fermă a manifestărilor violente, şi independenţa justiţiei de influenţa politică, şi ideea că o decizie finală a unei instaţe de judecată nu mai poate fi comentată, mai ales de oamenii politici.  Statul de drept nu este proprietatea unei tabere politice sau a unui grup de iniţiaţi, ci este cupola sub care fiecare cetăţean poate găsi adăpost şi protecţie egală, definite prin lege, indiferent de avere, etnie, religie, sex sau convigeri politice.

Nu mă interesează caracteristicile socio-demografice ale celor care au protestat ieri în jurul Palatului Cotroceni. Acei oameni au dreptul să-şi exprime liber punctul de vedere. Aşa cum jurnaliştii au dreptul de a relata evenimentele publice fără riscul de a fi agresaţi de concetăţenii lor. Cei care s-au manifestat violent, trebuie sancţionaţi drastic prin forţa legii. Fără generalizări şi mai ales fără etichetări gratuite. Democraţia prespune sa luptăm cu toţii pentru ca cei cu care nu suntem de acord să aibă dreptul de a-şi exprima liber punctul de vedere, indiferent ca au 20 sau 50 de ani, indiferent ca sunt imbrăcaţi in blugi şi cămaşă albă ori în tricouri decolorate de timp, depresie şi sărăcie.

Momentul în care unul dintre participanţii la „plimbarea“ organizată de Antena 3 loveşte o jurnalistă B1TV

E adevărat că ieri nu prea am văzut tineri la "plimbarea" din jurul Palatului Cotroceni. La fel de adevărat însa, este ca nu prea am văzut oameni în vârstă la protestele tinerilor de pe strazile Bucureştiului din vara anului trecut. Din punctul de vedere al democratiei, al statului de drept, şi unii şi altii au aceleaşi drepturi de a-şi exprima opinia şi de a le fi respectat acest drept fără a fi injuraţi, evident sub condiţia de bază: Fără Violenţă!

A trecut un sfert de secol şi încă învăţăm democraţia. Important este să nu ne plictisim de ea pentru că dincolo de cortina libertăţii nu există decât asuprire, război şi moarte. Să preţuim ceea ce avem pentru nici nu ne dăm seama cât suntem de norocoşi. În ultimii 20 de ani, la mai puţin de 500 de km de graniţa României s-au desfăşurat cel puţin două conflicte sângeroase. Cel din fosta Iugoslavie şi cel de acum, din Ucraina.  Să ne preţuim aşadar democraţia, aşa cum este ea, şi pe actorii ei mai tineri sau mai bătrâni.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite