Unde sunt banii partidelor?

Majoritatea politicienilor anchetaţi de DNA spun că banii pe care i-au extras ilegal din diverse afaceri au mers „la partid”. Este de notorietate faptul că toate partidele au datorii la stat, motiv pentru care Camera Deputaţilor a şi adoptat amendamentele ce exceptează de la executare silită conturile de campanie ale partidelor. Apare întrebarea: unde sunt banii partidelor?

După adoptarea pensiilor speciale, parlamentarii au mai venit cu un gest de mare aroganţă şi sfidare faţă de contribuabilul pe care vor să-l scoată anul acesta de două ori la vot pentru a masca prin jocul democratic jocurile lor de afaceri şi putere: au modificat Legea finanţării partidelor în sensul exceptării de la executare silită a conturilor de campanie ale acestora. Este ştiut faptul că în timpul campaniei electorale în astfel de conturi ale partidelor se adună sume mari de bani pentru afişe şi pomeni electorale, în timp ce partidele datorează statului sume nu tocmai neglijabile. Parafrazându-l pe Tănase, pentru afişe şi sarmale sunt parale, dar pentru taxe şi angarale nu-s parale. Firmele ce mai produc ceva în ţara asta sunt terorizate de noii purtători de girofar, inspectorii ANAF, în timp ce partidele politice, ce produc mari pagube democraţiei româneşti, sunt puse la adăpost.

Cum se acumulează aceste datorii ale partidelor? Presa semenalează adesea faptul că politicienii cu funcţii administrative, de la primari la miniştri, utilizează logistica din administraţie pentru a participa la acţiuni de partide sau chiar pentru a spijini acţiuni de partid. Cei ce sunt prinşi la furat din banul public motivează că au dat banii „la partid”. Iar partidul este mereu dator la stat. Astfel, partidul apare ca un mare consumator de resurse ce se îngroapă în datorii de la o zi la alta, asemenea marilor combinate comuniste, înainte de retehnologizare sau de distrugere, sau asemenea minelor din Valea Jiului în perioada mineriadelor.

Încă o prevedere introdusă în respectiva lege este cea potrivit căreia sediile partidelor pot fi închiriate şi în alte scopuri decât pentru conferinţe, acţiuni social-culturale sau amenajare de birouri parlamentare. Oare despre ce alte acţiuni poate fi vorba? Normal, de acţiuni care să aducă venituri partidelor. Probabil că partidele vor începe să găzduiască sedii ale unor firme de casă sau vor închiria spaţiile pentru nunţi, botezuri sau „păcănele”. Bani să iasă! Cu toate că se sporesc şansele creşterii veniturilor lor, partidele vor fi tot datoare la stat. Nimic nu le mai poate presa să plătească, căci oamenii de la ANAF nu se pot apropia de conturile lor. „Nimeni nu e mai presus de lege”, spune Constituţia; „decât partidele”, completează în stil dâmboviţean parlamentarii.