UniţiSalvăm actuala clasă politică. De ce e nociv boicotul

Pe parcursul celor 24 de ani de când gustăm democraţia, aşa cum este ea înţeleasă pe plaiurile noastre, ne-am sastisit. Nu am să neg că scârba de politicieni nu este justificată, însă constat cu stupefacţie că antidotul naţional e resemnarea mioritică. O eroare teribilă care nu face decât să cauţioneze pe mai departe tipul de politicieni pe care îi dispreţuim.

Colac peste pupăză, liderii incipientei societăţi civile care s-a coagulat şi manifestat toamna trecută, în lupta împotriva proiectului Roşia Montană aşa cum era el promovat de autorităţile de la Bucureşti, au lansat un mesaj nociv. De boicotare a alegerilor pentru Parlamentul European ce urmează să se desfăşoare duminică.

Argumentul invocat este că actuala clasă politică o să intre la idei dacă absenteismul va fi şi mai mare decât de obicei. Pasămite, se vor simţi sub presiunea celor care, supăraţi pe ei, nu au votat. Şi, speriaţi de forţele latente din societate, vor accepta să schimbe legile electorale şi chiar să se restructureze singuri, pentru a face loc unor noi lideri. O naivitate, ca să mă exprim eufemistic.

În realitate, politicienii sunt fericiţi cu scârba noastră. Cu absenteismul. Le garantează eternizarea la ciolan. Şi, mai puţini cetăţeni de bună-credinţă la vot, interesaţi de bunul mers al „cetăţii”, le asigură calculele politice.

Ultimele turniruri electorale – fie că vorbim de locale, generale sau prezidenţiale – au consacrat prezenţa la vot a două categorii de cetăţeni: clientela de partid şi pensionarii. Primii se duc, bine-nţeles, ordonat, să voteze în speranţa că prind un ciolan cât mai mare. Şi uite-aşa, bătălia electorală se reduce la cine face oferte mai apetisante pensionarilor, ce-a de-a doua categorie despre care ştim că votează.

Restul societăţii nu există. Fie că vorbim de cei cărora nu le pasă de nimic şi sunt absenţi în toate cele, fie că vorbim despre cei scârbiţi. Iar ultimii mai au şi argumentul că nu au cu cine să voteze. Aşa o fi! Mărturisesc că nici eu nu ştiu cu cine să votez! Dar non-combatul ăsta le vine ca o mănuşă politicienilor ăstora semi-analfabeţi, dar vicleni şi lipsiţi de scrupule, care căpuşează toate taxele pe care le storc de la noi.

Soluţia nu este să-i lăsăm în boii lor. Soluţia este, dimpotrivă, să ieşim la vot. Chiar dacă nu avem cu cine vota. Eventual, să ne anulăm votul, dacă nimeni nu ne-a convins. Dar numai aşa punem presiune pe clasa politică şi-i obligăm să se gândească la o ofertă şi pentru majoritatea tăcută. Numai aşa, pragmatic judecând, pot fi “speriaţi”. Pentru că, nu vă furaţi căciula, ei, politicienii, sunt pragmatici. Scopul lor este clar: să ajungă în poziţiile care le permit să-şi facă mendrele. Iar calea, atât timp cât majoritatea tăcută se închide în “scârbă”, este cu atât mai uşoară. Numai atunci când majoritatea tăcută se va fi trezit, vor şti că poziţiile lor priviliegiate depind de schimbările de sistem şi de valori pe care le aşteptăm. Asta e calea pe care democraţia ne-o oferă ca să impunem schimbarea.

P.S. Nu vă iluzionaţi că dacă ieşim la vot, duminică, ceva se va schimba începând de luna viitoare. Nimic nu se schimbă peste noapte şi partidele însele au nevoie de timp, dar atât timp cât societatea civilă nu pune presiune pe clasa politică, schimbarea pe care o aşteptăm se va produce la Sfântu' Aşteaptă!