Un sacrificiu necesar
0
Unificarea dreptei cere sacrificii şi vă asigur că toţi cei care participă la această construcţie ştiu acest lucru şi sunt dispuşi la aceste sacrificii.
Existenţa unui mare partid de dreapta e menită să asigure o stabilitate ridicată României şi sistemului politic românesc. Amintiţi-vă că toate crizele politice din ultimii zece ani ar fi fost evitate dacă am fi avut un sistem politic bipartid.
Toţi preşedinţii de dreapta din România au avut aceleaşi probleme cu instabilitatea guvernamentală şi au fost siliţi mereu să apeleze la soluţii de compromis sau ”imorale”. Şi Emil Constantinescu, la fel ca şi Traian Băsescu, au fost nevoiţi, în situaţii diferite, să caute şi să facă tot felul de concesii şi compromisuri pentru a avea un echilibru politic destul de instabil.
Noul mare partid al dreptei are menirea de a ne feri de situaţii extreme, în care trebuie să apelăm din nou şi din nou la alianţe de conjunctură. El nu se naşte uşor, dar dacă privim la scopul final al acestei construcţii, cred că putem fi optimişti. La finalul acestei perioade de construcţie interioară vom avea un partid de dreapta unit şi puternic, care să îşi poată asuma un rol identic cu cel al dreptei Româneşti de acum o sută de ani.
Dar, ca să ajungem acolo unde ne-am propus, e nevoie să facem faţă atacurilor din partea celor pe care îi încurcăm în calculele lor politice. Primul pe listă e PSD-ul şi Victor Ponta. Nu mă surprinde reacţia virulentă şi grobiană a lui Victor Ponta. Pe lângă un mod de exprimare indecent şi nedemn pentru un şef de Guvern, se poate vedea în reacţia lui Victor Ponta şi spaima pe care i-o dă apariţia acestui mare partid de dreapta.
Dacă vom fi uniţi, vom fi puternici şi vom putea să punem capăt carierei lui Victor Ponta. Politicienii din România nu sunt foarte înţelepţi şi îşi joacă tot timpul cariera ca pe o partidă de poker. Cred că se riscă prea des şi prea mult, cu mize disproporţionate momentului şi realităţii. Victor Ponta e unul dintre ei. Aşa se construiesc peste noapte cariere şi tot aşa se năruie destine. A venit timpul lui Victor Ponta să aibă soarta predecesorilor lui: Adrian Năstase şi Mircea Geoană.
Victor Ponta e un personaj politic lipsit de substanţă. Are aceeaşi valoare personală ca şi miliardarii de carton care se află în spatele lui. Sunt toţi dependenţi de banii statului ca să existe. Şi din cauza asta transpiră de teama noastră şi se agită spasmodic ca un corp fără cap. Îşi intuieşte sfârşitul şi e normal să se teamă. Îi stricăm planurile de campanie, singurul lui mesaj fiind că se bate cu Traian Băsescu. Ori, în situaţia actuală, îi stricăm toate planurile.
Din păcate, avem pe partea dreaptă o mână de colegi care s-au trezit într-o situaţie mai mult decât incertă. S-au lăsat purtaţi de cântece de sirenă, de susţinerea prezidenţială, de acces la resurse şi multe alte tentaţii, uitând că scopul nostru este să ne unim, nu se ne certăm permanent.
Cred că PMP-ul e plin de oameni de calitate, dar care au ales greşit. Ar fi bine dacă şi-ar face o analiză a propriei situaţii şi nu s-ar lăsa duşi către un drum fără întoarcere. Au ajuns, fără să îşi dea seama, în aceeaşi barcă cu PSD-ul şi Victor Ponta şi au ajuns să tragă în noi în loc să ni se alăture. Noul mare partid liberal este cel mai mare duşman al PMP-ului astăzi şi această situaţie, pe lângă faptul că e tristă şi dramatică, e şi lipsită de viziune politică.
Suntem în acest nou mare partid de dreapta cu o misiune clară. Să schimbăm România. Am mai făcut această promisiune. Am încălcat-o şi în 1996, ca şi în ultimii zece ani. Am primit lecţii dure şi am învăţat din ele. Şi pentru că am învăţat din ele, suntem astăzi capabili să facem sacrificiile care se aşteaptă de la noi. Şi pentru că vom plăti preţul necesar, suntem gata şi pregătiţi să ne ţinem de cuvânt. Mai avem nevoie de un sacrificiu, să-l alegem pe cel care va candida la prezidenţiale şi, indiferent cine va fi el, să mergem fără orgolii, dar cu înţelepciune şi împreună pe drumul schimbării României.
Se încarcă comentariile...
