USL eşuează la guvernare. Dreapta ce face?

Eşecul evident al guvernării USL ridică problema succesiunii la guvernare, mult mai repede decât ne-am fi aşteptat. Deja huiduielile adresate lui Antonescu la Cluj arată că populaţia se trezeşte mult mai repede, comparativ cu alte guvernări.

1. Eşecul economic. Este de departe cel mai grav, pentru că voturile primite de USL au fost date în speranţa unei vieţi mai bune. Nerealizarea încasărilor bugetare, lipsa investiţiilor străine şi ale statului, lipsa locurilor de muncă, amânarea dezvoltării infrastructurii cu efect asupra competitivităţii economiei româneşti, toate duc într-un orizont indefinit creşterea nivelului de trai al populaţiei, demonstrează incompetenţa fiscală a guvernului şi proiectarea neprofesionistă a bugetului.

2. Eşecul colaborării PSD-PNL. Liberalii dau semne de nervozitate, nu le mai place asocierea cu PSD, din care pierd la imagine în fiecare zi.

Denunţul la DNA, practicat de liberalul Remus Vulpescu împotriva PSD-istilor Eugen Brădean şi a lui Ioan Mihăilă, calificat drept o tragedie de socrul Ilie Sârbu, aruncă în aer relaţia PNL-PSD. Nu-mi imaginez că va rămâne fără urmări şi cu prima ocazie PSD va replică cu aceeaşi monedă.

3. DNA şi parchetele sunt cu tunurile şi urechile pe demnitarii USL, o listă întreagă de persoane importante, Fenechiu, Dragnea, Silaghi, Vosganian, Eugen Bradean, Pavaleanu, probabil alţii stau în dosare gata să plece pe drumul justiţiei, cam mulţi pentru cel mai cinstit guvern.

De departe blocajul economic care nu creează locurile de muncă promise cu fast în campanie, scăderea nivelului de trăi prin creşterea inflaţiei, a preţurilor, taxelor şi impozitelor, reprezintă escul care va ridica votanţii USL împotriva celor ce i-au minţit.

În acest timp dreapta ar trebui să se pregătească de guvernare, chiar înainte de 2016, profitând de alegerile prezidenţiale din sfârşitul de an 2014.

Este o oportunitate mare, un eventual preşedinte al dreptei poate bascula majoritatea parlamentară, astfel încât parlamentarii care au fugit ca şobolanii la căderea guvernului Ungureanu să fugă acum în sens invers. Că doar nu vor accepta să plece acasă, trântind guverne unul după altul.

Ce face dreapta?

PDL

Situaţia la dreapta scenei politice este complicată. PDL rămâne un partid cu experienţă politică şi electorală, cu infrastructura teritorială şi resurse umane şi materiale considerabile. Singurul partid de dreapta care are o maşinărie electorală capabilă să ţină piept USL, de-ar fi să menţionăm doar supravegherea secţiilor de votare la alegeri, fie ele europarlamentare şi prezidenţiale.

Guvernarea 2009-2012 i-a lăsat cicatrice adânci.

- N-a convins, încă, o masă critică a electoratului, că n-a existat alternativă la tăierile de venituri din 2010.

- Nu explică de ce n-a existat solidaritate în austeritate, demnitari şi ştabi din PDL au afişat o bogăţie ostentativă.

- N-a reuşit să stopeze corupţia, mulţi demnitari cu funcţii de răspundere au luat drumul justiţiei şi chiar puşcăriilor.

- N-a reuşit să lichideze unităţile economice de stat falimentare, fie prin privatizare, fie închizându-le.

- A stricat relaţia cu Traian Băsescu, deşi acesta are susţinători o parte importantă a electoratului de dreapta.

- A pierdut reformiştii din tabăra Macovei.

- N-a reuşit reforma în sănătate, extrem de importantă.

- N-a înţeles şi nu şi-a propus salarizarea bugetarilor funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.

Reuşite

- A eliberat justiţia de sub control politic.

- A oprit economia din căderea liberă în care o lăsase Tariceanu.

- A micşorat cheltuielile de funcţionare a statului prin politici corecte privind numărul bugetarilor, desfiinţarea agenţiilor inutile, salariile şi pensiile nesimţite.

- A modernizat statul printr-un pachet de măsuri curajoase, prin asumarea răspunderii guvernului, în justiţie, educaţie, legislaţia muncii, a pensiilor, a salarizării, dialogului social şi altele.

- Relaţia excelentă a lui Emil Boc cu preşedintele Băsescu au făcut posibile toate aceste reuşite.

- A consolidat relaţii externe excelente, cu UE şi America, în special prin activitatea preşedintelui Băsescu.

- A păstrat-o pe Monica Macovei, simbolul integrităţii în plan european, chiar dacă preţul ar fi locul doi pe lista candidaţilor la europarlamentare.

Cu atât mai meritorii aceste reuşite, cu cât au fost obţinute în condiţiile unei majorităţi parlamentare precare, care s-a şi destrămat la două luni după plecarea premierului Boc.

Din păcate, conducerea actuală face prea puţin pentru a detalia un bilanţ cinstit al guvernării PDL, cu bune şi cu rele.

Avansurile făcute liberalilor, în special reevaluarea premierului Tariceanu care a dus ţara de râpă şi l-a suspendat pe Traian Băsescu, nu sunt de natură să crească aprecierea electoratului de dreapta, care nu iartă PDL că n-a mers până la capăt în planul integrităţii, luând în considerare activitatea comisiilor conduse de Monica Macovei.

În aceste condiţii, ideea avansată, deocamdată, de PDL, de a merge singur în viitoarele campanii şi alegeri ar putea fi sinucigaşă, s-ar lovi ca de un zid de sloganul devastator „USL şi PDL, aceeaşi mizerie”.

Noile partide de dreapta

Partidul Noua Republică şi-a propus un parcurs propriu, alături de conservatorii europeni, fără legătură, alianţe sau fuziuni cu restul partidelor de dreapta.

Partidul Mişcarea Populară şi Forţa Civică au avantajul de a nu fi legate de erorile PDL din trecut, au oameni de calitate, între care reformiştii plecaţi de la PDL: Papahagi, Cristian Preda, Daniel Funeriu, Baconschi, alături de oameni de caracter şi ţinută intelectuală, Ungureanu, Eugen Tomac, Marian Preda, mulţi alţi intelectuali de valoare şi nepătaţi în trecutele guvernări. Studiile şi doctoratele în străinătate, excelentele abilităţi de comunicare, cunoştinţe temeinice în ştiinţele politice şi economice, relaţiile externe, îi recomandă ca persoane politice de primă mărime, chiar dacă n-au în spate un istoric de politician.

Din păcate, aceste partide nu au infrastructură şi logistica teritoriale, activiştii şi militanţii din teritoriu, fără de care nu pot supraveghea măcar secţiile de votare.

Să ai integritate, dar fără bani, feţe noi, dar fără notorietate, oameni care n-au apucat să demonstreze competenţe manageriale în funcţii publice, dar să creadă electoratul în ei, iată handicapul major al oricăror formaţiuni tinere.

Oamenii fug de politică, din ce în ce mai puţini sunt interesaţi şi doritori să se înhame la tot ce înseamnă muncă de partid.

De aici greutăţile mari în constituirea unor filiale cât de cât funcţionale pentru partidele nou apărute.

O problemă la fel de importantă este cea financiară. Când îţi declari integritatea ca politică definitorie nu se mai înghesuie nimeni cu sponzorizari, ştiind că nu va putea beneficia de contracte cu statul sau de funcţii cu acces la banii publici. În aceste condiţii, doar din cotizaţii şi donaţii minore, este greu să creezi o infrastructură şi logistică care să asigure funcţionalitatea unui partid, mai ales într-un timp scurt.

Una peste alta, singura soluţie viabilă pare a fi reunirea resurselor umane, materiale şi financiare ale PDL cu feţele noi şi „detergentul” politic adus de noile partide, într-o construcţie de fuziune normală, nu prin absorbţie, care să ducă la un partid nou, modern, rebranduit, restartat, cu premise serioase în viitoarele campanii. Orice altă variantă mi se pare perdantă.

Un partid format numai din „îngeri” nu este de aşteptat, nici la noi nici aiurea.

Traian Băsescu

Este singurul om politic de dreapta calificat, având experienţă şi abilităţile necesare, determinarea şi capacitatea de sacrificiu personal, pentru a ţine piept USL în viitoarele bătălii electorale, în vederea servirii interesului naţional.

În situaţia în care se găseşte o figură cu şanse mari la prezidenţialele din 2014 (Boc sau Ungureanu), şi aceasta şi reuşeşte să câştige un mandat de preşedinte, este posibilă bascularea majorităţii parlamentare la începutul lui 2015 şi instalarea unui guvern condus de Traian Băsescu. În condiţiile în care Constituţia nu mai poate fi schimbată şi acordă puteri mari preşedintelui ţării.

Această miză este, în sine, un argument formidabil al dreptei politice, pentru a câştiga voturile absenţilor de la scrutinele anterioare.

Cu acest proiect, Boc sau Ungureanu preşedinte şi Băsescu premier, există premise serioase ca din 2015 dreapta să preia conducerea ţării de la USL, dovedit, după încă un an la guvernare, drept o catastrofă în materie de management de ţară, performanţă economică, credibilitatea internaţională.

Sprijinul extern, european şi american, pentru această nouă formulă de dreapta la guvernare nu este de neglijat, constituind un avantaj în plus după trezirea electoratului din mirajul şi plasa de minciuni şi promisiuni întinsă de USL.

Rămâne ca actorii politici din partea dreaptă a scenei politice să înţeleagă aceste realităţi şi proiecte, să purceadă rapid la realizarea lor pentru ca timpul scurt rămas să nu determine un nou eşec de tipul ARD.