USL nu se rupe acum. Majorităţi alternative şi arbitrul PPDD

Rezultatul Convenţiei PDL a reaprins boala scenaritei din politica românească. Postarea patetică a preşedintelui Băsescu şi satisfacţia complice a lui Crin Antonescu în urma alegerii lui Blaga au turnat gaz peste focul politic dâmboviţean, amorţit sub povara grea a procentelor USL.

Din lectura unor comentarii şi opinii mai aveam puţin şi credeam că România va fi măturată de un tsunami politic gata-gata să rupă USL în bucăţi pentru a face loc formulei magice PNL-PDL, monstruoasa coaliţie între aplogeţii austerităţii şi criticii ei cei mai virulenţi.

Nu, USL nu se va rupe. Cel puţin nu în viitorul apropiat. Majoritatea parlamentară largă de 70,8%, cointeresarea grupurilor economice din PSD şi PNL în jurul guvernării, riscurile majore ale unei prăbuşiri economice alimentate de eventuala criză politică vor mai ţine USL în viaţă, cu toate mârâiturile care se aud aproape zilnic.

De-abia alegerile europarlamentare de anul viitor vor marca, din punct simbolic şi politic, începutul sfârşitului pentru Uniunea Social Liberală în condiţiile în care şi PSD şi PNL au anunţat că vor candida separat.

Modul în care va evolua USL după europarlamentarele din 2014 va depinde în bună măsură şi de rezultatele alegerilor. Până atunci, orice discuţie despre ruperea USL este literatură pură, fără nicio bază analitică.

Un argument împotriva unei rupturi a USL în acest an este legat de dificultatea construirii şi mai ales a legitimării unor majorităţi alternative. Dincolo de manipulările cotidiene picate din pomul imaginaţiei, distribuţia mandatelor din Parlament este foarte clară. Şi ne spune un lucru pe care nimeni nu vrea să-l audă: arbitrul principal al oricărei majorităţi alternative în cazul divorţului dintre PSD şi PNL este partidul lui Dan Diaconescu.

Dintre cele şase alternative de coaliţie (vezi infografia de mai sus), două nu întrunesc majoritatea parlamentară. Este vorba despre cele care nu includ PPDD. Singurul scenariul de majoritate fără PPDD, formula PNL – PC – PDL – UDMR – Minorităţi, adună abia 50,5%, adică o non-majoritate. Mai rămân trei variante, toate cu PPDD în rol de partener, din care contează de fapt doar două. Formula de centru stânga cu PSD – UNPR – PPDD – UDMR – Minorităţi şi formula de centru-dreapta cu PNL – PC – PPDD – PDL – Minorităţi. Culmea coincidenţei, ambele scenarii de coaliţie dau o majoritate parlamentară de 57%, semnificativ sub cele 70,8% asigurate în prezent de parlamentarii USL şi grupul minorităţilor.  

În concluzie, o ruptură a USL în acest moment pare puţin probabilă. Jocul se poate complica radical după alegerile pentru Parlamentul European, în funcţie de rezultatele partidelor mari.  

Indiferent când se va produce divorţul, dacă se va produce, PPDD devine un actor cheie. Să fie recenta campanie de racolări a unor parlamentari PPDD, iniţată de PNL, via PC, indiciul unui joc pragmatic de realpolitik prin care liberalii pot da mat PSD-ului în mai puţin de doi ani?