Victor Ponta, la aniversare: mărirea, decăderea şi greşelile

Acum un an, pe vremea asta, Victor Ponta îşi sărbătorea ziua pe cel mai mare stadion al ţării – Arena Naţională. Era premier, şef de partid şi candidat cu cele mai mari şanse la Preşedinţie. Azi este trimis în judecată pentru fapte penale, premier ”tehnocrat” şi doar simplu membru de partid hărţuit de adversari şi faultat de colegii şi aliaţii săi.

Cum s-a prăbuşit, în doar un an de zile, unul dintre cei mai tineri şi promiţători politicieni din România ultimilor 25 de ani? Pierderea alegerilor prezidenţiale este un răspuns, dar nu singurul. Niciodată eşecul nu are o singură cauză, mai ales în politică.

Victor Ponta şi-a pavat drumul eşecului zilnic, cu mici fapte care s-au transformat în câmp minat azi. Pe oriunde calcă îi explodează în faţă minele plantate de el însuşi în drumul spre mărire. 

”În decembrie noi vom fi la Preşedinţie, Băsescu la brutărie”, le spunea Ponta - la începutul lui 2014 - tinerilor din PSD. Azi el e mai aproape de ”brutărie” decât Băsescu iar preşedinte este cineva care nu seamănă nici cu el nici cu Traian Băsescu. Asta este prima grenadă pe care Victor Ponta calcă acum: grenada discursului necontrolat, a ameninţărilor cu puşcăria care s-au tocit. Exemplul de mai sus este doar unul dintr-un nesfârşit şir de vorbe aruncate de premier de-a lungul anilor. Încercând să se profileze drept şef de gaşcă şi să împrumute din discursul marilor golani ai cartierului, Ponta a ajuns un soi de tocilar înveninat care încerca să intimideze neconvingător. Dacă ameninţările lui Traian Băsescu veneau direct din stomac, ale lui Victor Ponta au venit din gât –fără putere – şi oamenii nu au reuşit să-l creadă.

O altă mină care acum îi explodează în faţă este ştiinţa de a recruta cadre de nădejde. Evident că este vorba despre neştiinţă. Atât în Guvern cât şi în partid, Victor Ponta şi-a adus alături oameni plastilină şi cu mari probleme. Un lung şir de miniştri penali au fost temelia pe care şi-a clădit Guvernul. Un lung şir de oameni slabi şi executanţi au fost aleşi să reprezinte camarila care-l proteja în PSD. Azi, când ar vrea să se bazeze pe colegi, Victor Ponta îşi dă seama că nu are cine să-l apere şi să-l sprijine. Se simte trădat dar nu înţelege că el a făcut selecţia oamenilor care l-au lăsat – din punctul său de vedere – la greu.

Altă grenadă pe care calcă acum este talentul de a încăleca presa moştenit de la predecesorul său Adrian Năstase. I-au plăcut doar odele şi la orice întrebare serioasă de la jurnalişti ”neafiliaţi” a răspuns cu ameninţări şi a pus imediat ştampile: ”securişti” sau ”băsişti”, după caz. Aşa cum probabil că-i place să se vadă în oglindă, lui Victor Ponta i-a plăcut să se vadă la televizor şi s-a supra-expus enervându-i pe oamenii de bun simţ. În ultimul timp dispare cu zilele din radarul public şi nu mai poate scăpa de ”oamenii răi” din presă care-l caută enervant şi neîncetat .

Mai sunt multe mine pe care Victor Ponta le-a plantat în aceşti ani de creştere politică la care se poate gândi – la împlinirea a 43 de ani – în linişte, în lipsa zgomotului făcut de cei 70.000 de oameni care îl sărbătoreau, pe stadion, acum un an.