Victoria împotriva lui Victor. Primul pas

În sfârşit! Premierul plagiator şi învinuit de fals în înscrisuri, spălare de bani şi complicitate la evaziune fiscală s-a cărat. Îmi este şi silă să înşir din nou atributele ce îl caracterizează pe acest impostor ce a guvernat România cu o iresponsabilitate stupefiantă. Păcat că acest lucru a fost făcut abia după ce au murit atâţia oameni.

Ar fi simplu dacă mult aşteptata demisie a lui Ponta ar rezolva imediat problema democraţiei româneşti, pentru că marea problemă este slaba alternativă pe care o reprezintă partidele de opoziţie. Probabil că tot PSD va trebui să dea viitorul premier. Poate că de această dată vor veni cu o persoană reponsabilă.

Demisia lui Ponta este o victorie a societăţii civile. Nici presa care a încercat în ultima perioadă să ascundă marea problemă a lui Gabriel Oprea nu a mai putut să ignore vocea străzii.

Lecţia de astăzi este una şi pentru presă, care trebuie să înţeleagă că nu mai poate face serviciul menţinerii sau dărâmării de la putere a cuiva, indiferent că este persoană sau partid. Societatea civilă a început să aibă presa ei: reţelele de interacţiune socială. Cine nu va înţelege acest lucru şi va lucra ignorând această realitate va trebui să-şi închidă prăvălia mediatică.

Este un moment propice democraţiei şi această contraofensivă a străzii faţă de sfidarea guvernanţilor trebuie să meargă până la capăt. Este obligaţia Preşedintelui Iohannis să onoreze politic ceea ce strada a început. De fapt, abia acum Ponta a pierdut alegerile de anul trecut, pentru că până acum politicienii le-au făcut pierdute pentru electorat. Este pentru a doua oară când strada face enorm pentru mandatul domnului Preşedinte şi va trebui ca domnia sa să nu o dezamăgească şi a doua oară. Pentru că victoria împotriva lui Victor Ponta este doar primul pas. Încă nu a sosit vremea serbărilor.

Al doilea pas mi se pare a fi esenţial. Un element foarte important în această demisie este stoparea unui fenomen grav care căpătase amploare în democraţia noastră: ascensiunea fără precedent a unui partid al militarilor: UNPR. Tot respectul pentru această categorie profesională, dar când văd că foşti militari îmbracă hiane civile şi pretind că fac democraţie mă strânge în spate. De fapt, în UNPR se executa democraţie după ordinul domnului general. Priviţi discursurile de la congresul lor şi veţi avea imaginea clară! Nu pot uita solicitarea lui Oprea atunci când l-a suplinit pe Ponta: „am cerut membrilor Guvernului să mi se adreseze cu Domnul General, ca să nu existe confuzii.” Nu confuzia era problema, ci realitatea că un individ socotea Guvernul un fel de pluton. Practic, Generalul Oprea i-a împlinit visul din anii ’90 al lui Nicolae Militaru, acela ca România să fie condusă de militari.

Îmi doresc ca acest partid al aşa-zisului „interes naţional” să dispară din viaţa politică. Pe cale naturală, democratică. Or, acum e momentul ca, odată ce capătul furunculului este tras, să ia cu el toată ţâţâna infecţiei ce l-a ţinut.

Două persoane vor decide cursul evenimentelor: Dragnea şi Iohannis. O mare greşeală a lor ar fi dacă ar accepta un nou guvern cu UNPR. Şi liberalii care se gudurau pe lângă vipuşca lui Oprea ar trebui să accepte realitatea că acum este urgent nevoie de un guvern care să treacă România prin iarnă. Cred că tot PSD ar trebui să-şi asume guvernarea în continuare, chiar cu un guvern minoritar dar cu sprijin parlamentar, pentru că e greu cu Vasile şi Alinuţa. Am mai avut astfel de situaţie. Ceilalţi ar avea timp să mai mediteze asupra a ceea ce le spune strada care, iată, nu mai tace.

Dar, până atunci, să stăm cu ochii pe Monitorul Oficial, că cine ştie ce ordonanţe de urgenţă va mai emite iresponsabilul!? Să nu subestimăm hărnicia unor asemenea specimene!