Politică

articolul anterior articolul urmator

VIDEO Porniri spre rău şi cum pot evita românii ucrainizarea

1
10 Sep 2014 18:58:55
Deutsche Welle

Nu poţi face bine prin facere de rău. Nici dreptate, minţind. Premierul Ponta dă dovadă de o tulburătoare incapacitate de a-şi stăpâni pornirile spre rău. A-l alege preşedinte ar însemna agravarea acestui neajuns. A-l alege, susţine unul din bine remuneraţii săi consilieri, ar însemna „schimbare”.

Numitul Stewart Mitch l-a ajutat pe Obama să ajungă la putere. Dar cui i-a folosit? „Yes, we scan”, nu „yes, we can”, ar fi trebuit să fie lozinca nefericitului preşedinte american, a cărui politică externă s-a înnădit într-un lanţ nesfârşit de neputinţe şi de catastrofe. Dar România, de ce schimbare va avea ea, oare, parte? E Victor Ponta cel despre care preşedintele afirmă că ar răspunde la o „dublă comandă”? Şi cât ar conta, de fapt, să fie aşa? Nu-i oare suficient ce ştim acum?

DW: Porniri spre rău şi cum pot evita românii ucrainizarea

Corupţia subminează nu doar economia României. Potrivit Departamentului de Stat american, ea riscă să torpileze democraţiile şi să surpe securitatea ţărilor din estul Europei. „Dată fiind criza ucraineană, lupta tuturor actorilor politici... împotriva corupţiei e mai presantă decât oricând”, a  spus un înalt diplomat al Statelor Unite. E oare un avertisment clar? Îi credem pe americani? Pe care dintre ei?
 
Alternativa ar fi să-i preferăm pe islamişti. Sau poate pe Putin. În acest caz acceptăm să redevenim sclavii Kremlinului sau ai marionetelor Moscovei, cum am mai fost. Ne convine? Sau vrem totuşi libertatea?
Atunci n-avem de ales decât o cale. Va trebui să ne apărăm şi economia şi statul de drept. Dar cum, când suntem doar nişte bieţi alegători? Simplu. Exercitându-ne judicios dreptul de vot, astfel încât să ajungă în fotoliul prezidenţial o persoană în stare să apere independenţa justiţiei, capacitatea magistraţilor şi a serviciilor secrete de a lupta contra corupţiei. Avem la dispoziţie opţiuni puţine. A boicota alegerile nu e una din ele, întrucât ar face jocul candidatului favorizat. Care e Victor Ponta.
 
Dar nu-i el omul baronetului local? Nu e amicul securiştilor şi ex-militarilor restauraţionişti precum Dogaru, partenerul de discuţii al lui Alexander Dughin, ideologul Moscovei? Ce-a promis oare Dogaru? N-a făgăduit el, colonelul în rezervă, cu care Ponta şi compania s-au înţeles în 2012 să desfiinţeze ANI, DNA şi Curtea Constituţională, să "instaleze haosul" în România, de supărare că suspendarea preşedintelui a eşuat?
 
Ce preşedinte ar fi Ponta?
 
Nu e Ponta aliatul oligarhilor infractori de genul Felix? Când justiţia eliberată de Traian Băsescu şi Monica Macovei a reuşit să trimită în judecată mari corupţi din partide, clanuri şi familii, inclusiv a preşedintelui, Ponta i-a apărat pe delincvenţi. S-a burzuluit la justiţie. A încercat şi-a reuşit să-i taie aripile în Parlament. I-a plâns cu sughiţuri pe prietenii, clienţii şi mentorii săi politici expediaţi după gratii. S-a despărţit extrem de greu de unii ca Adrian Năstase, Fenechiu, Becali, Voiculescu. Ce nu va face el spre a-i îndulci soarta celui din urmă, căinată şi de Vocea Rusiei şi de Antena felixiotă?
 
Dacă trecutul e un bun indicator, viitorul nu e un mister. Nu şi-a subordonat Ponta politic tot mai multe instituţii cheie, de la jandarmerie, la CNA? Dacă n-ar fi decât bilanţul său în materie de concentrare a puterilor şi abordarea cu mai multe rânduri de mănuşi a marilor penali e clar că a-l vota în funcţia supremă ar transforma "schimbarea" într-un nou pericol pentru România.
 
Se adaugă vădita incompetenţă financiară şi economică a administraţiei PSD-iste. Că sub Ponta ţara s-a manevrat spre recesiune e regretabil. Şi mai grav e că premierul agită promisiunea unor utopice miliarde chinezeşti, ştiind că banii comuniştilor-capitalişti, chiar dacă ar veni, n-ar putea să fie investiţi în România fiindcă ar încălca reglementările de competitivitate onestă ale U.E.
 
Dedesubturile poveştii cu nazismul
 
Încă de pe acum e amplu răul pe care-l fac ţării declaraţiile celui sfătuit de un consilier american. Fiindcă într-o Europă plină de nazişti şi de simpatizanţii lor, de la ungurii din Jobbik, la Frontul Naţional francez şi Zorii Aurii din Grecia, aplaudaci, mai toţi, ca şi extrema stângă, ai lui Putin, Ponta a descoperit, „nazismul”, culmea, la preşedinţia României. Liderul PSD alege să-şi potenţeze şansele electorale printr-un nou atac imund la adresa prezumtivului „nazist”  Băsescu.
 
Ponta nu-i la primul derapaj. I-a gratulat identic pe Monica Macovei şi pe europarlamentarul Elmar Brok, batjocorind din greu memoria victimelor Holocaustului. În reacţie la furtuna de proteste iscate atunci, Ponta i-a cerut scuze creştin-democratului german. Macovei le mai aşteaptă.
 
Din două una. Ori Ponta n-a ştiut ce face, fiind incapabil să se controleze, dar atunci cum oare să conducă ţara? Ori a ştiut şi a minţit, târând în noroi memoria milioanelor de oameni asasinaţi de Hitler şi fascişti. Nu e un secret că, în vest, paralele iresponsabile de acest soi ar antrena demiterea premierului. Nu e un secret nici ce se ascunde îndărătul acestui atac, ori în tentativa omului premierului, liberalul roşu Tăriceanu, de a obţine o nouă suspendare a preşedintelui, care-şi încheie oricum mandatul în câteva săptămâni.
 
Se aruncă iarăşi praf în ochii românilor. Întrucât, spre deosebire de Monica Macovei, Ponta n-are succese politice proprii, în baza cărora să ceară un mandat prezidenţial, miza tertipurilor e discreditarea celor care au. Redemonizarea lui Băsescu o ţinteşte şi pe Macovei, antibăsismul paranoic fiind calea extragerii de capital politic dintr-un electorat manipulat pe termen lung de presa de partid.
 
Împroşcarea cu lături a preşedintelui polarizează şi destabilizează, dezlănţuind o păruială generală menită să distragă atenţia de la defecte, persoane şi programe. Ea ar bloca, spre fericirea nemerituoşilor, orice dispute civilizate, apte să dea netrebnicia în vileag. În plus, preluarea funcţiei prezidenţiale de către o marionetă a premierului ar netezi calea graţierii marilor corupţi.
 
MRU i-a bătut premierului obrazul, recomandându-i să-i fie ruşine. Johannis i-a cerut demisia. Or, Ponta şi camarila lui par a fi dincolo de orice jenă. E tot mai clar că nu le pasă de români, ori ţară. Ucrainizarea ei bate la uşă. În replică, nu le rămâne alegătorilor decât să dea cu tifla fatalismului, subtilităţilor tactice ca şi diverselor sofisme şi să voteze masiv pentru accesul la preşedinţie al personalităţii anticorupţie şi pro-occidentale care i-ar scoate din sărite cel mai tare pe baroni.
 
După Cioran şi exegeţii religioşi "pornirea spre rău e înnăscută", copilul exercitându-şi de la bun început, cu înverşunare şi multă competenţă, instinctele rele. Or, „o pedagogie demnă de acest nume ar trebui să-i ofere (copilului, desigur) stagii limitate în cămaşă de forţă... care s-ar cuveni extinse... la toate vârstele, spre beneficiul tuturor”. Fiindcă, spre a-l parafraza pe Adorno, nu poţi trăi în adevăr, minţind. Nici face bine prin facere de rău.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Constantin Pavelescu
11.09.2014, 07:42:45

@Petre M Iancu. "Va trebui să ne apărăm şi economia şi statul de drept. Dar cum, când suntem doar nişte bieţi alegători? Simplu. Exercitându-ne judicios dreptul de vot, astfel încât să ajungă în fotoliul prezidenţial o persoană în stare să apere independenţa justiţiei, capacitatea magistraţilor şi a serviciilor secrete de a lupta contra corupţiei. Avem la dispoziţie opţiuni puţine"... Defapt avem o singură opţiune, pentru că printre actualii potenţiali candidaţi există doar unul singur care poate garanta dezideratele pe care le-aţi enumerat, aşa cum aţi observat în mod implicit atunci cînd aţi amintit despre "justiţia eliberată de Traian Băsescu şi Monica Macovei" Mai încolo spuneţi că "spre deosebire de Monica Macovei, Ponta n-are succese politice proprii, în baza cărora să ceară un mandat prezidenţial"... Normal, Ponta neavînd în spate altceva decît (vă citez) "vădita incompetenţă financiară şi economică a administraţiei PSD-iste"... Drept care este normal ca în lipsă de altceva, el să meargă pe tactica demonizării neavînd nicio realizare concretă cu care să se laude. Este o concluzie corectă, dar care păcătuieşte prin deja banalitate. Este o nouă dezvăluire a unui secret al lui Polichinelle, pentru că nu cred că mai există vreun român cu mintea la purtător care să nu-l cunoască. Bineînţeles că o reluare a temei nu-i cu totul inutilă, pentru că după cum se vede, memoria oamenilor este incredibil de scurtă, aşa că este benefic orice demers prin care să le fie mereu reîmprospătată. Adevăratul păcat al acestui articol cred că este acela că se opreşte la jumătate. Pe deoparte faceţi apel la o responsabilizare a electoratului căruia îi cereţi să preîntîmpine ucrainizarea României prin utilizarea judicioasă a dreptului de vot, la mijloc invocaţi necesitatea accederii la Cotroceni a unei persoane înstare să apere independenţa justiţiei şi să continue lupta anticorupţie, iar în încheiere îi administraţi lui Ponta o corectă, necesară şi binemeritată doză de demonizare. Pînă aici totul este Ok. Dar la un momentdat apare în articol un început, care a rămas... în aer. Vă citez: "Redemonizarea lui Băsescu o ţinteşte şi pe Macovei, antibăsismul paranoic fiind calea extragerii de capital politic dintr-un electorat manipulat pe termen lung de presa de partid." Absolut corect, Dar legînd această frază de opţiunile puţine pe care le avem, cred că s-ar fi cuvenit şi o dezvoltare a subiectului. Este clar ce trebuie să blocăm prin votul nostru, dar nu-i prea clar ce trebuie să construim în loc, CUM să construim şi maiales prin CINE să construim. Este clar că speranţele continuării de la Cotroceni a luptei pentru independenţa justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei nu pot fi delegate unei persoane care are probleme de natură penală. Cu excepţia Monicăi Macovei şi (deocamdată) a lui Ponta, ceilalţi trei candidaţi au cu toţii probleme de natură penală. Ponta iese în mod categoric din discuţie ca opţiune de vot dacă eşti întreg la minte şi ai habar pe ce lume trăieşti. Iar un minim spirit critic te obligă să excluzi de pe lista de opţiuni raţionale orice candidat grevat de probleme penale -aşadar posesor al unei mentalităţi infracţionale. În acest caz, după toate eliminările, lista celor cărora putem în mod raţional să le acordăm votul se reduce la un singur nume: Monica Macovei. Nu numai că este singura dintre candidaţi asupra căreia nu apasă suspiciuni de natură penală, dar este şi singura care s-a evidenţiat prin rolul activ pe care l-a jucat în cadrul luptei împotriva corupţiei. Dumneavoastră vorbiţi despre redemonizarea lui Băsescu drept singura carte pe care o poate juca Ponta. Dar nu spuneţi despre demonizarea Monicăi Macovei, demonizare venită din absolut toate direcţiile. Spuneţi că Ponta demonizîndu-l pe Băsescu, indirect o demonizează şi pe Monica Macovei. Aşa-i. Dar este lipsit de importanţă faptul că Băsescu însuşi o demonizează pe Monica Macovei? Ca suporter băsist nu vă zgîndăre de loc noul atac al lui Băsescu la Monica Macovei? Vorbiţi despre antibăsismul paranoic. Fără discuţie că el reprezintă o realitate cîtsepoate de nocivă. Dar putem să înţelegem că un probăsism paranoic poate să fie benefic? În cadrul emisiunii lui Turcescu, Băsescu i-a desfiinţat pe toţi cei aflaţi în acest moment în cursa pentru Cotroceni. Inclusiv pe Monica Macovei. În schimb i-a înălţat osanale Hudrei. Ştim cu toţii că recent, Băsescu a respins candidatura la ministerul culturii a d-nei Rozalia Biro ridiculizînd-o cu bipezii. Dar Hudrea a picat şi ea fix într-aceeaşi capcană întinsă de un jurnalist (Turcescu) şi a declarat că va încerca să-l convingă pe preşedintele Norvegiei să nu-şi scoată ţara din UE. Păi d-na Biro a dovedit că nu cunoaşte bine limba română, în timp ce Hudrea a demonstrat că habar n-are pe ce lume trăieşte, că habar n-are nici măcar că Norvegia nu este membră UE şi că n-are preşedinte pentru că este monarhie constituţională... Şi vrea să fie preşedintele României! Iar Băsescu o susţine! Chiar nu-i deranjează deloc pe probăsiştii paranoici această dublă măsură strigătoare la cer a lui Băsescu?. Aia cu bipezii nu-i bună de ministru, dar ailaltă cu preşedintele Norvegiei e bună de şef al statului cu prerogative de politică externă... Aia care i-a fost aliat de nădejde în lupta anticorupţie nu-i bună, în schimb e bună aia cu vuitoanele, cu telegondola din Parîng şi cu o grămadă de altele încă şi mai nasoale... Băsescu îi dă la gioale Monicăi Macovei în direct şi la o oră de vîrf, în schimb aud ştirea pensionării neaşteptate a procuroarei Mariana Alexandru, "întîmplător" ea fiind procurorul care instrumentează dosarul "gala Bute", dosar care o are în centru exact pe favorita prezidenţială Hudrea... Toate astea şi încă multe altele nu înseamnă nimic pentru talibanii băsişti? L-aţi citat pe MRU care i-a bătut obrazul lui Ponta. Dar acum cîteva zile l-am auzit pe MRU citîndu-l pe W. Churchill: "Momentul încheierii carierei politice este cel mai dificil moment pentru un politician. Atunci se va vedea dacă numele lui va fi dat unor bulevarde sau dacă va rămîne doar un nume pe o cruce"...Băsescu pleacă, se duce, dispare... Dar ce lasă în urma lui? Lasă o ţară integrată în parteneriatul euroatlantic, avînd o justiţie cîtdecît funcţională. Dar nu a lăsat nimic din ceea ce ar putea să consolideze această moştenire. A creat un partid care ar fi trebuit să i-o apere, apoi a asistat pasiv la mocirlizarea acelui partid. I-a alungat rînd pe rînd din preajma sa pe toţi oamenii valoroşi care i-ar fi putut continua proiectul şi care i s-au alăturat asumîndu-şi implicit demonizările imunde şi linşajele mediatice la care au fost supuşi fără excepţie toţi băsiştii. Iar acum, în final, Băsescu loveşte şi în singurul candidat credibil ca susţinător al moştenirii băsiste pentru a-i face pîrtie unei cocote penale pe care nimic n-o recomandă nici ca şef de stat şi nici ca luptător anticorupţie... Nu credeţi d-le Iancu că ar trebui să vă aplecaţi şi asupra acestei teme? Nu de alta, dar pe mine ca băsist m-ar interesa punctul de vedere al unui băsist lucid, care să nu poată fi bănuit de portul ochelarilor de cal. Nu de alta, dar n-aş vrea ca epoca băsismului să se încheie în România pe data de 22 decembrie.

+2 (2 voturi)
Modifică Setările