Viol în grup cu un dosar politic

Liviu Dragnea e cinstit. Până la o lămuritoare hotărâre judecătorească, cred că Liviu Dragnea e cinstit atunci când spune: „Nu am făcut nimic greşit. Ceea ce am făcut noi au făcut toate partidele. Pentru că toate partidele au dreptul legal să primească informaţii cu ceea ce se întâmplă.”

Iar aici Liviu Dragnea spune lucrurile drept şi fără să se ascundă prea tare. Iar el e unul dintre oamenii care mănâncă politică pe pâine încă de la apariţia noului stat modern român.

Domnul Dragnea a venit în politică în 1994 şi de atunci până acum a parcurs cu viteza corectă toate etapele devenirii politice în România. A intrat în politică în opoziţie, iar nu la putere, intuind corect că la data respectivă România e în faţa unei schimbări politice majore. A câştigat un mandat de consilier local la Turnu Măgurele în 1996, devenind aproape imediat prefect al judeţului pentru 4 ani. În 2000 vede din nou schimbarea venind şi trece la PSD.

Aici urcă treptat, mai ales în mandatul lui Mircea Geoană, unde îl apără pe acesta de baronimea care a mirosit că Geoană joacă în alt film.  E momentul în care îşi creează profilul naţional, dl. Dragnea devenind cheia şi lăcata a tot ce mişcă. Dacă vreţi, îl puteţi compara cu d-na Udrea, pe când aceasta era ministru. Mai ales de când în aprilie şi-a băgat o ordonanţă de Guvern care îi dă dreptul lui, vicepremierului Dragnea, să dea bani la primării doar prin ordin de ministru.

Pe scurt, Liviu Dragnea ştie tot despre orice în politica din România. În fapt, e tot ce sistemul românesc a produs mai bun, vârful lanţului trofic.   

De asta spun că Liviu Dragnea e cinstit când vorbeşte de voturile cu toptanul de la referendum. El ştie tot ce s-a făcut şi mai ales cum s-a făcut la toate alegerile din ’96 încoace. Şi vorbeşte sincer din tot sufletul, dând de înţeles că toată lumea a furat cât a putut, fără să fie deranjată. De asta şi nelămurirea de ce tocmai pe el şi tocmai acum l-a luat DNA-ul.

Dreptatea lui Liviu Dragnea încetează atunci când spune că dosarul său este unul politic. Nu, nu e politic. E doar un dosar folosit în scop politic de toată lumea după cum urmează:

Traian Băsescu şi susţinătorii săi cred că bătând toba pe acest dosar rezultatul referendumului va fi acoperit. Adică vezi Doamne, nu au fost chiar 7,4 ci mult mai puţini şi în fapt rezultatul e mult mai strâns. Mai mult, se furnizează dovezi pentru afirmaţia de astă vară, când de la Cotroceni s-a dat semnalul că s-a furat. Nu, nu e vorba că Preşedintele vrea să ne arate că în afara furturilor ar fi putut câştiga, ci dă o bătălie de imagine. Adică furtul e atât de mare încât nici vorbă că la data respectivă românii l-ar fi fugărit pe stradă, ci cu toţii am fost victimele unei manipulări. Unele lucruri nu se uită însă niciodată.

Victor Ponta îşi securizează poziţia în faţa baronilor locali. Dragnea îi stăpâneşte mult mai bine. De aceea, premierul a stat în spatele lui susţinându-l şi bătându-şi încă un cui în imaginea sa europeană. Radicalismul oamenilor din teritoriu, multele lor dosare penale, îl împing pe dl. Ponta la un permanent joc dublu. Deşi în sufletul său, probabil, prim-ministrul se bucură de o uriaşă gură de aer pe care i-o dă acest dosar, mai ales dacă va duce la îndepărtarea vicepremierului.

Crin Antonescu, care are nevoie de voturi de peste tot, simte că e momentul să mai călărească puţin valul. De aici şi atacurile la premier şi anunţul că nu acceptă imixtiuni în justiţie. Iar discursul anti- procurori din 2012 nu prea mai are valoare, mai ales de când Preşedintele a brevetat metoda răs-răsucirii în politică.

În ceea ce-i priveşte, procurorii trebuie să facă orice e posibil să demonstreze că au avut dreptate, ca să acopere sprinturile verii trecute peste câmpuri şi prin biserici pentru prinderea ţăranilor martori. Mai mult, ei sunt obligaţi să facă acelaşi sport şi la alegerile viitoare, arestând de la voturi la registre şi softuri, căci obiceiul furtului nu va dispărea. Iar în abenţa unei acţiuni de aceeaşi amploare, eu unul chiar voi începe să cred că e dosar politic.

Mi-e teamă că pe oriunde ai da-o, în speţa de faţă, fondul problemei e pe la coadă. Sănătatea alegerilor şi a democraţiei e chiar ultimul lucru la care se gândesc toţi cei implicaţi.  Toţi sunt ocupaţi să şi-o tragă unul altuia şi apoi nouă. E un viol în grup, chit că victima mai fusese abuzată. 

Ba chiar şi domnul Dragnea, subiectul dosarului, se ia şi el de mână cu restul grupului: „Le transmit colegilor mei să stea liniştiţi, că sunt bine şi nu s-a întâmplat nimic.”  Un fel de: „pentru voi sufăr eu, fraţilor”. Acum e bine şi mesajul prinde. Numai că primul sânge a fost vărsat şi a început să atragă răpitorii. Şi pe măsură ce dosarul va merge mai departe şi data pronunţărilor se va apropia, va vedea că în jurul său se face gol, tot mai gol. Iar un vicepremier nou, se va pregăti să spună la televizor: „mi-e dor de Liviu Dragnea!”