Virusul românesc al corupţiei

Lumea noastră este virusată, am remarcat cu toţii de la declanşarea pandemiei. Şi mass-media este virusată, pentru că toate subiectele sunt atinse de COVID-19. Şi subiectul nostru despre corupţie este virusat, pentru că este tratat în aceeaşi cheie a unei boli contagioase şi letale a societăţii româneşti.

Poate că e doar o momeală pentru cititori de a rămâne în zona coronavirusului ca o garanţie că vor citi aceste comentarii despre un subiect mocnit, cam uitat, dar mereu de actualitate şi important pentru România. 

Vom lua oglinda ca să vedem că „VirusulCORupţiei RO-2021” care provoacă CORUPŢIA, această gravă boală a societăţii româneşti, este printre noi la fel de periculos ca virusul SARS-CoV-2, cauzatorul mai cunoscutei boli, în continuare misterioase, COVID-19. Cred că dându-i acest nume putem să tratăm subiectul la fel de interesaţi precum subiectul COVID-19.

Virusul SARS-CoV-2 este un virus nou, încă neînţeles pe deplin, de forma unei sfere încoronate, insignifiant, dar văzut la microscop şi detectabil prin teste mai mult sau mai puţin rapide. COVID-19 este o boală cu multe simptome, poate fi tratată cu mai mult sau mai puţin succes, dar omenirea modernă a descoperit vaccinul ei şi indiferent de mutaţiile acestui perfid nou coronavirus, comunitatea medicală este pe urmele lui în speranţa eradicării bolii. Până atunci, comunităţile aplică restricţii care să împiedice virusul să se răspândească.

Corupţia este veche de când lumea, dar „VirusulCORupţiei RO-2021” este endemic, varianta românească  are forma unui lanţ nevăzut, lanţul slăbiciunilor, şi ne-am cam obişnuit să trăim cu el. Încă n-a reuşit să fie detectat cu mijloace ştiinţifice şi poate dura ani de zile pentru a fi dovedit cu mijloacele pseudo-ştiinţifice ale justiţiei româneşti. 

Vaccinul românesc al variantei româneşti a corupţiei nici măcar nu se studiază în laboratoarele dedicate prin lege pentru combaterea corupţiei, începând cu Parlamentul şi Guvernul României, iar medicamente pentru acest gen de afecţiune nu există pe piaţa românească, poate şi pentru că cererea este mică şi nu se fac importuri de modele de succes. Iar simptomele la pacienţi se confundă cu manifestările de nemulţumire ale tuturor românilor pentru viaţa pe care o avem şi care nu este cea pe care ne-o dorim. Dar dacă ne vom uita la cei atinşi de virusul corupţiei vom observa in ochii lor un licăr de lăcomie. 

Din păcate, societatea românească, poate insuficient de matură, tributară unei culturi precare, cu tradiţii capabile să submineze orice încercare de a combate corupţia, dar şi lipsită de lideri capabili să ne treacă prin pustiul unei nesfârşite tranziţii, chiar şi în 40 de ani, nu este nici imună la SARS-COV-2, nici integră laVirusulCORupţiei RO-2021. 

Nu suntem în stare de cel mai simplu gest, nu de miracole, pe care îl poate face orice comunitate dornică să se vindece de un flagel care o împiedică să recupereze decalajul faţă de lumea civilizată, în care corupţia este cel puţin ţinută sub control. Vom reveni cu explicaţii pentru introducerea restricţiilor cu care să  combatem corupţia, pentru că nu e vorba de mască şi spălatul pe mâini (poate vorbim şi despre spălatul pe mâini biblic, ca Pilat din Pont, al celor care iau decizii dar nu semnează nimic, punându-i pe alţii să facă treba murdară).

Ştim că bogaţii au fugit ca să se protejeze din faţa noului coronavirus în insule luxuriante şi izolate. Dacă societatea şi-ar permite, în spiritul egalităţii şi echităţii, pentru a-i proteja de „VirusulCORupţiei RO-2021”  pe cei săraci, adică  românii obişnuiţi aflaţi intr-un post sau pe o funcţie, ar trebui duşi şi ei pe o insulă pustie. Pentru că această alternativă nu este posibilă, rămâne doar să împiedicăm răspândirea virusului prin restricţii ca să reducem corupţia.

Şi pentru că orice enunţ, mai ales în scris („scripta manent”), e normal să fie argumentat pentru a fi corecţi şi politicoşi faţă de cititori, chiar dacă enunţul este de domeniul evidenţei, vom face un studiu de caz. Bineînţeles la MTI (Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii), care împreună cu companiile de stat şi agenţiile din subordine sau de sub autoritatea acestuia provoacă statistic cele mai multe suspiciuni rezonabile de corupţie, multe dovedindu-se întemeiate. 

Explicaţia este simplă, una „medicală”: „VirusulCORupţiei RO-2021” este contagios şi se transmite în comunităţile vulnerabile cele mai expuse, funcţionari şi şefii lor. Pe de o parte, sunt foarte mulţi purtători de virus asimptomatici care vin din exterior, cei mai numeroşi de la firmele private, cei mai virulenţi fiind cei cu bani mai mulţi, sau din zona politică, cei mai periculoşi fiind cei cu poziţii şi putere în stat.

Pe de altă parte avem şi răspândirea comunitară, in interiorul comunităţilor din aceste organizaţii, MTI şi instituţiile şi companiile din subordine, care se face după o schemă logică , de sus în jos şi de jos în sus, adică fie de la funcţionarul subordonat, care dă prima semnătură pe contracte, la şeful conducător, care dă ultima semnătură,  fie „viceversa” românească, această semnătură fiind poarta de intrare  a virusului corupţiei. Nu se ştie dacă este o predispoziţie dată de ADN-ul persoanelor infectate sau este o vulnerabilitate dobândită în mediul infectat din birouri şi de pe scaune. Ne-ar putea spune mai mult miniştrii, secretarii de stat, directorii generali, directorii şi toţi ceilalţi ocupanţi de birouri şi posesori de scaune.

Acum câteva zile, directorul Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) a fost reţinut de procurorii DNA fiind acuzat de constituirea unui grup organizat, abuz în serviciu şi luare de mită. Dosarul vizează achiziţia la suprapreţ a patru nave în valoare de 85 de milioane de lei precum şi condiţiile defavorabile Agenţiei în care a fost realizată tranzacţia. Grupul cuprinde administratori de firme căpuşă a ARSVOM, directorul Direcţiei economice din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), deocamdată, şi există suspiciuni de implicare a politicului la nivel parlamentar. 

Se pare că preţul plătit pentru cele patru nave, trei de salvare şi una de depoluare, este dublu faţă de costul real, ceea ce înseamnă o pagubă pentru contribuabilul român de peste 40 de milioane de lei, adică preţul unui spital cu 100 de paturi. De altfel, ne aducem aminte de vasul ucrainian care s-a scufundat în luna martie şi de vasele de salvare ARSVOM care nu au ieşit la acţiunea de salvare pentru că era vreme rea (?!) şi ele nu puteau acţiona. Deşi exact pentru acest tip de acţiune au fost achiziţionate.

Lăsând la o parte revolta cetăţeanului furat pe faţă şi neprotejat de statul lipsit de autoritate, aflăm că în ultimii şase ani, din 2014, s-a dat şi s-a luat mită de 1 miliard de euro în 800 de dosare de corupţie; iată de ce virusul corupţiei este periculos şi mortal: i-a ucis pe cei care trebuiau salvaţi de ARSVOM şI nu au fost salvaţi şi ucide bolnavii care au nevoie de îngrijire medicală în spital, dar n-o primesc pentru că nu sunt bani pentru spitale! 

Bineînţeles că scandalul s-a lăsat cu demiterea celor cu dosare penale, dar situaţia este atât de gravă încât domnul Cătălin Drulă, ministrul MTI, a decis desfiinţarea ARSVOM şi preluarea atribuţiilor sale de IGSU (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă). Ceea ce poate declanşa o altă discuţie despre necesitatea şi eficienţa structurilor finanţate cu multă uşurinţă şi largheţe de la bugetul de stat (instituţii, agenţii), dar pentru aceasta ar trebui ca guvernul să facă un audit comprehensiv şi exhaustiv care să fie pus la dispoziţia publicului.

“E inacceptabil!”, ar fi spus ministrul Transporturilor şi regret că dânsul este din nou partenerul nostru de dialog, dar nu e vina niciunuia că domeniul pe care îl conduce este profund virusat şi bolnav şi că în calitate de autoritate supremă este cel care trebuie să ia deciziile necesare. În plus, apreciez că dânsul este un interlocutor viabil, care nu a fost implicat în sistem şi care are tot interesul să rezolve problemele care pun în pericol ţinta noastră de a recupera deficitul de infrastructură de transport şi decalajul faţă de restul Europei. Deci colaborarea tuturor cu idei şi soluţii pentru a găsi remediul acestei situaţii este binevenită, orice amânare putând naşte neîncredere şi suspiciune.

“Noi nu suntem procurori. Sunt anumite lucruri pe care nu le putem face. Facem însă sesizări, deci lucrăm şi pe partea de integritate şi pe partea de eficienţă... dar va mai dura”. Aveţi dreptate, domnule ministru. Ne trebuie timp, dar timpul lucrează împotriva noastră, nu putem aştepta ca prin educaţie şi creşterea conştiinţei  civice societatea românească să se schimbe, nu putem aştepta să creăm alte condiţii, de bunăstare, chiar de fericire, altă mentalitate pentru cetăţenii noştri ca să să se rezolve de la sine problema corupţiei.

Parlamentul are un mandat popular iar Guvernul este însărcinat să administreze ţara pentru ca noi să putem trăi şi produce în linişte şi siguranţă; aceste instituţii, pe care le are orice stat, trebuie să rezolve cu mijloacele pe care le au la dispoziţie, inclusiv problema Pandemiei cu noul coronavirus şi calamitatea provocată de corupţie: prin legi şi alte reglementări legale, prin declararea starii de calamitate şi urgenţă, prin restricţii şi măsuri de protecţie. Dacă nu au instrumentele necesare, nimic nu Ie împiedică să şi le creeze.

Dar până la Guvern nivelul de intervenţie este ministrul care prin Ordin de Ministru (OM) poate schimba regulamentul de ordine interioară al MTI şi poate impune companiilor şi agenţiilor din subordine, prin intermediul Consiliilor de Administraţie (CA), reguli de comportament pentru toţi angajaţii, inclusiv pentru  directorii generali, care să atace verigile slabe ale lanţului acestui perfid virus al corupţiei, adică contactul direct între corupători şi corupţi. 

Discuţia constituţională a concluzionat că restricţiile nu reprezintă o reducere a drepturilor cetăţeneşti, pentru că o situaţie excepţională reclamă măsuri excepţionale care protejează comunitatea şi implicit indivizii.

Sistemul de integritate care trebuie să prevină faptele de corupţie este ca un “test de sinceritate“ făcut de ANI, ANAF şi structurile de integritate din organizaţiile menţionate de lege, care creează doar dileme existenţialiste pentru funcţionarii din minister şi salariaţii din companiile de stat, de tipul “a fi sau a nu fi”. Mai departe nu ştim,  aceste documente sunt verificate (prin sondaj?!) dar, în orice caz, nu previn faptele de corupţie, ci le constată ulterior săvârşirii lor, dacă au noroc şi prind un fir. 

De aceea vă propun să introducem reguli de descurajare a întâlnirilor între salariaţii ministerului, companiilor şi agenţiilor de sub autoritatea MTI şi reprezentanţii firmelor care au avut, au sau intenţionează să aibă relaţii contractuale în domeniul transporturilor, lobbyiştii acestora şi oamenii politici, cu funcţii politice şi administrative, începând de la parlamentari şi terminând cu consilierii locali. Aceste reguli se pot introduce in Regulamentele de ordine interioară şi creează obligaţii pentru toţi membrii organizaţiei, cu riscul de a fi sancţionaţi dacă nu le respectă.

Cea mai simplă regulă ar fi obligativitatea anunţării tuturor întâlnirilor directe, discuţiilor şi mesajelor între membrii grupurilor ţintă pe care ne propunem să le descurajăm, menţionate anterior, şi a subiectelor abordate, către structura de integritate a organizaţiei din care fac parte. Aceasta va face publice aceste informaţii, iar acolo unde există suspiciuni, va face investigaţii suplimentare prin discuţii cu membrii organizaţiei implicaţi. Întâlnirile la nivel de directori şi directori generali se vor desfăşura oficial cu prezenţa cel puţin a consilierilor şi este recomandabil să fie înregistrate. Dacă această măsură nu se respectă intocmai, cei implicaţi trebuie sancţionaţi disciplinar şi incluşi pe o listă a angajaţilor care ridică semen de întrebare, cu un comportament suspect.

Bineînţeles că măsura extremă ar fi interzicerea acestor întâlniri, dar aceasta ar putea afecta comunicarea dintre beneficiar şi contractori, aşa că aceste măsuri se pot lua gradual, scopul lor fiind să protejeze angajaţii corecţi, să descurajeze persoanele cunoscute ca indezirabile care "îşi fac veacul" în minister sau companii şi să dea un semnal de avertisment că se expun public persoanelor care cred că pot exercita presiuni pentru a influenţa deciziile, dacă riscă acest lucru.

Nu mă erijez în consilierul dumneavoastră domnule ministru, consideraţi această propunere ca o idee extravagantă într-un proces de “brainstorming”, pe care vă rog să-l finalizaţi cu consilierii dumneavoastră. Poate un program pilot “ big data“ şi analiză statistică, care ne-ar ajuta să prevenim corupţia ar fi un adversar puternic pentru lobbyişti şi tot felul de intruşi nedoriţi în preajma decidenţilor. Inteligenţa artificial este obiectivă , meticuloasă şi dacă datele de intrare sunt corecte soluţia rezultată va fi bună. Oricum este necesară rafinarea regulilor şi detalierea lor în acord cu analizele făcute şi reglementările legale.

Domnule ministru Cătălin Drulă, sunteţi doctorul şef al transporturilor din România, Arafat şi Gheorghiţă la un loc. Trebuie să scăpăm cât mai repede, acum, cu costuri cât mai mici de virusul corupţiei. De dumneavoastră depinde să nu rămână totul o furtună într-un pahar cu apă de ploaie.