Vlad Voiculescu – căderea unei icoane

... închipuite, ar fi trebuit să adaug pentru a păstra doza de realism care să mă diferenţieze de armata de habotnici care face raiduri neîntrerupte pe Facebook.

Fricţiunile dintre premierul Cîţu şi deja fostul ministru Voiculescu au menţinut, constant, tensiunea în coaliţia de conjunctură la cote numai bune de speculat de către PSD, Antena 3 şi nu numai, însă demiterea de astăzi a surprins. Nu prin faptul că a avut loc, era din ce în ce mai clar că se va întâmpla, ci mai degrabă prin celeritate.

Desigur, ordinul pe care apostolul credincios Moldovan l-a publicat aseară în Monitorul Oficial fără ca premierul Cîţu, secretarul de stat Arafat sau prefectul Stoica să fie anunţaţi, a servit ca un bun pretext, dând impresia unui gest eminamente sfidător. Ordinul buclucaş prevedea noi criterii pentru carantinarea localităţilor, deci cu impact asupra tuturor cetăţenilor. Afrontul apare cu atât mai inteţionat cu cât se pare că la nivelul guvernului se hotărâse că nu se vor mai introduce noi criterii sau măsuri în viitorul apropiat

Chiar şi aşa, nu trebuie să uităm că Voiculescu a fost ţinta numărul unu din actualul guvern încă din prima zi şi că, probabil, am asistat la cea mai mare mobilizare de forţe împotriva unui ministru în aceşti aproape 31 de ani – iar specimene au fost destule. De exemplu, fostul ministru Tătaru care inventa un nou număr de fiecare dată când era întrebat despre paturile ATI, nu a beneficiat nici de un sfert din „atenţia” care îi este acordată lui Voiculescu.

Văzând acest efort concertat ca pe ceva suspect (uneori pe bună dreptate), plusiştii înarmaţi cu icoana lui Vlad Voiculescu s-au logat pe Facebook şi au început să caute noi adepţi, motivând că Sfântul lor este în pericol pentru că s-a luat la trântă cu mafia sistemului sanitar şi că este pregătit să moară cu ticăloşii de gât. În caz că nu primeau un răspuns afirmativ, respectivii pârjoleau totul în jur, bineînţeles, în numele neîntinatului VV.

Pentru că am amintit la începutul articolului de „doza de realism”, nu pot să nu amintesc că omul Vlad Voiculescu a şi făcut fapte umanitare demne de toată lauda, precum aprovizionarea bolanvilor cu medicamente şi înfiinţarea MagiCAMP, dedicată copiilor bolnavi de cancer. Aşadar, pe parte de campanii umanitare jos pălăria pentru VV, însă mai sunt şi alte faţete ale omului şi, mai apoi, ale politicianului Voiculescu pe care unii nu pot sau nu vor să le privească fără perdea.

Nu mi-am propus aici să fac biografia vieţii lui Vlad Voiculescu, dar cred că merită să punctăm episodul facultăţii începute în 2001 şi terminate în 2011, cu un/o aviz/înştiinţare pe post de diplomă. Trecând la omul politic VV, numărul gafelor şi inadvertenţelor creşte vertiginos. În urmă cu nişte zile, ministrul Sănătăţii de la acea vreme spunea că în cazul persoanelor decedate de Covid-19 şi îngropate fără haine, cei care nu i-au îmbrăcat sunt vinovaţi. Adevărul este că într-un ordin precedent al fostului ministru, se stipula faptul că „aceste cadavre se igienizează, dar nu se efectuează asupra lor manopere de cosmetizare şi nici nu se îmbracă înainte de a fi introduse în sac”.

O altă dovadă de pregătire precară a fost şi momentul în care VV a încurcat temele la o şedinţă a miniştrilor sănătăţii din UE, oferind prilejul PSD-iştilor, pe care îi ştim europeni convinşi şi extrem de performanţi la Bruxelles sau Strasbourg (sic!), să lanseze un nou atac. Ce mi se pare însă că trădează cu adevărat nişte cicatrici adânci pe chipul neprihănit al lui Voiculescu este episodul semnării Hotărârii de Guvern care a permis înfiinţarea centrelor de vaccinare pentru speciali, după care, conştient fiind că informaţia urma să explodeze în presă, a dezvăluit el existenţa acestor centre pentru a poza într-un model de corectitudine şi transparenţă. Pentru cine a avut ochi să vadă, povestea are mai degrabă iz de ipocrizie politică şi oportunism stângaci. Mai mult, bravada târzie a lui Voiculescu probabil l-a supărat şi mai tare pe preşedintele adormit Iohannis deoarece a lovit şi în bunul său prieten Ciucă. Supărare care poate i-a fost fatală azi, puţini fiind cei care cred că Florin Cîţu l-a demis pe Voiculescu fără binecuvântarea de la Cotroceni.

Cu această întâmplare în minte putem să înţelegem mai bine de ce VV, cu largul concurs al apostolului Moldovan, a încercat din răsputeri să-şi impună consilierul, pe Marius Ungureanu, la şefia Institutului Naţional de Sănătate Publică. Deşi iniţial a modificat caietul de sarcini, după ce presa a scris despre eliminarea unui criteriu care-i servea de minune lui Marius Ungureanu, Voiculescu a revenit asupra modificării, dar a forţat numirea preşedintelui INSP într-o comisie aleasă integral de către ministerul pe care îl conduce. De ce atâta bătaie de cap? Pentru că Florin Cîţu, încurajat probabil şi de Klaus Iohannis (de sprijinul căruia are nevoie în vederea Congresului PNL) a sesizat Parchetul General, prin Corpul de Control, cu privire la accesarea Registrului Electronic Naţional al Vaccinărilor. Ghiciţi cine gestionează această bază de date? Exact, INSP.

Episodul „INSP” mai este grăitor dintr-un punct de vedere. Voiculescu a demarat procedurile pentru organizarea concursurilor în vederea ocupării posturilor de directori pentru Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate, locul unde zace o miză de miliarde. Acum întrebarea care rezidă este: de ce pentru Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate VV a considerat oportună organizarea concursurilor (iniţiativă în principiu benefică, care cu siguranţă a deranjat câteva clanuri), dar pentru şefia INSP nu?

Imaginea care rămâne după scurtul mandat al lui Vlad Voiculescu este cea specifică oamenilor noi cu apucături de oameni vechi. A încercat să schimbe câte ceva, dar modalităţile au semănat parcă prea mult cu apucăturile „oamenilor din sistem”, iar când a intervenit interesul personal, nimic nu a mai contat.

Poate că într-un climat nepandemic şi liniştit, VV ar fi putut fi un ministru decent, care să aducă o reformă, mai mult sau mai puţin vizibiă, în sistemul feudal de sănătate românesc. N-a fost să fie, iar experienţa de bancher şi ONG-ist nu i-a fost de prea mare ajutor. Senzaţia este că în astfel de momente e nevoie de un ministru care să aibă studii şi experienţă în domeniu, pentru că numai aşa poate evalua corect şi de la firul ierbii consecinţele măsurilor luate. De preferabil să nu o facă şi el tot „noaptea ca hoţii”.

Pentru că în timpul scrierii acestor rânduri, alt om nou cu apucături de vechitură a ieşit la rampă, vreau să adaug câteva cuvinte. Anunţând că Vlad Voiculescu „nu este un diamant pentru managementul sănătăţii”, Barna a dorit să lase palida impresie că îi ţine partea colegului asediat din toate părţile. Nu s-a străduit prea tare, asta e clar, deoarece avea de îmbinat dorinţa de a păstra aparenţele că îl sprijină pe VV în cruciada împotriva mafiei sănătăţii şi hatârul politic de-al vedea odată aruncat peste bord. Aşa cum am precizat deja, asupra lui Voiculescu erau aţintite toate tunurile politice şi media (inclusiv cele care au primit milioane de la PNL; o fi o coincidenţă), iar costurile politice pentru USR începeau să fie mai mari decât avantajele.

Acum, că treaba murdară a fost săvârşită, Barna a ieşit cu pieptul dezvelit anunţând că Florin Cîţu şi-a pierdut susţierea Alianţei USRPLUS pentru funcţia de prim-ministru. Da, se pare că în final, probabil sfătuit, a refuzat mandatul de minsitru interimar al Sănătăţii, dar care dintre cele două reacţii vi se pare mai reală şi mai bine articulată?

Poate că şi încrederea prea mare în Cioloş şi Barna l-a costat în cele din urmă pe Vlad Voiculescu.