Suntem gata pentru votul prin corespondenţă. Ce va face PSD?

Revolutia votului din noiembrie 2014

PSD se află în faţa unei decizii cruciale pentru viitorul său european: dacă acceptă proiectul PNL privind votul prin corespondenţă, poate pierde câteva sute de mii de voturi în Diaspora; dacă însă nu acceptă acest proiect şi alege tactica blocării din noiembrie 2014, costurile morale şi de imagine vor fi mult mai mari.

Până în noiembrie 2014, tema votului prin corespondenţă nu s-a aflat niciodată pe agenda publică relevantă. El s-a bucurat de doi promotori importanţi – Teodor Baconschi şi Eugen Tomac – însă partidele din spatele lor (PDL şi PMP) au fost fie prea indecise, fie prea mici pentru a putea impune un proiect atât de important şi de sofisticat. La rigoare, cu puţină documentare în drept comparat şi oarecare experienţă în tehnică legislativă, o propunere legislativă de gen poate fi elaborată şi în câteva ore – motiv pentru care avem în Parlament, în diferite faze de dezbatere, o duzină de proiecte dedicate votului prin corespondenţă. Dar o simplă elaborare – oricât de minuţioasă şi inspirată – nu e suficientă; ai nevoie, în primul rând, de o forţă politică majoră care să facă din subiect o temă grea şi insistentă pe agenda publică; se impune, de asemenea, o largă consultare publică, care să implice asociaţii din Diaspora, ONG-uri specializate în probleme electorale, constituţionalişti s.a. Iar toate aceste eforturi se conjugă atunci când ai in spate un puternic curent popular – precum cel care l-a spulberat pe Victor Ponta la prezidenţialele din noiembrie pentru simplul fapt că unor cetăţeni români le-a fost interzis, în fapt, dreptul democratic elementar de a vota.

PNL avea obligaţia morală de a pune pe masa Parlamentului un proiect complet şi puternic susţinut politic privind votul prin corespondenţă: a fost, în fond, miza profundă pentru care candidatul dreptei, Klaus Iohannis, a primit un bonus electoral de câteva sute de mii de voturi – astfel încât niciodată în viitor un român să nu mai fie obligat să protesteze, să stea la cozi şi, la limită, să lupte cu jandarmii altor state pentru a vota. Iar acest proiect a venit la începutul săptămânii – scris de Mihai Voicu, adnotat de parlamentarii PNL de Diaspora şi forjat politic de Alina Gorghiu, care a înţeles că tema e una esenţială pentru onoarea dreptei.

Proiectul PNL este, trebuie spus, unul riguros şi prudent, menit să elimine orice suspiciune privind frauda sau votul multiplu. Cererea de înregistrare în registrul alegătorilor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care optează pentru exercitarea votului prin corespondenţă, de pildă, trebuie să conţină în mod obligatoriu  numele, prenumele, data naşterii, locul naşterii, codul numeric personal şi adresa de domiciliu sau reşedinţă din străinătate, precum şi datele de identificare ale documentului care atestă cetăţenia română: serie, număr, denumire, data emiterii şi data expirării. În plus, cererea de înregistrare în registrul alegătorilor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate trebuie însoţită de o copie legalizată a documentului care atestă cetăţenia română a solicitantului, respectiv domiciliul sau reşedinţa acestuia în statul respectiv. Procedura prin care se desfăşoară corespondenţa implică faptul că Autoritatea Electorală Permanentă  va transmite fiecărui cetăţean român înscris în registrul electoral documentele necesare exercitării votului prin corespondenţă şi plicul special de vot cu cel puţin 15 zile înainte de data organizării scrutinului electoral în cazul alegerilor prezidenţiale, alegerilor parlamentare şi a alegerilor pentru Parlamentul European, respectiv 7 zile în cazul referendumului naţional.

Miza acestor măsuri de securitate – dincolo de nevoia de fond de a avea o lege funcţională si solidă – este şi una politică: dorinţa de a convinge PSD că nu există niciun motiv de suspiciune sau teamă în privinţa Diasporei. Miturile privind “frauda de peste hotare din 2009” sau despre “votul la trei secunde de la Paris”, vădit umflate după ultima victorie prezidenţială a lui Traian Basescu, au plasat Partidul Social Democrat într-o defensivă anxioasă şi disproporţionată în raport cu românii din Occident; iar această teamă difuză a stat la baza refuzului absurd al MAE de a organiza suficiente secţii în 2014. PSD se află, în acest moment, în faţa unei decizii cruciale pentru viitorul său european: dacă acceptă proiectul PNL privind votul prin corespondenţă, poate pierde, e drept, câteva zeci sau sute de mii de voturi în Diaspora, acolo unde 75% dintre români votează dreapta; dacă însă nu acceptă acest proiect şi alege aceeaşi tactică greoaie de amânare, evitare şi blocare din noiembrie 2014, pierderile morale şi de imagine vor fi mult mai mari. Parteneriatul cu PNL pe acest subiect este, în fond, o alegere strategică pe termen lung – oricum liberalii vor ajunge la putere şi vor impune în Parlament această lege: rezistenţa PSD, cu alte cuvinte, nu ar face decât să amâne cu câteva luni o decizie inevitabilă, consolidând în schimb reputaţia partidului de inamic discret al Diasporei.

Ce va alege, aşadar, Victor Ponta în privinţa drepturilor fundamentale ale românilor care i-au refuzat în noiembrie 2014, cu tenacitate, “dreptul” aparent rezervat de a deveni preşedintele României?